2,123 matches
-
sub forma unui schimb: "junimiștii oferă înaltei societăți atributul distincției intelectuale și primesc în schimb statutul de elită socială". Schimbul acesta, la rândul său, mai scrie Sorin Alexandrescu, constituie o "justificare reciprocă a competențelor, un pact socio-cultural între inteligentsia și aristocrație". Prelecțiunile sunt abordate în termeni de "interese", "strategie", "calcul", viziune destul de riscantă, neputând fi probată ideea de premeditare totală, dar tentantă pentru a privi lucrurile și dintr-o altă perspectivă. Pe aceeași linie, și "Convorbirile literare" vor fi expresie a
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
mai puțin mare, de snobism, un fel de mondenitate obligatorie în care nu conta să vezi, ci să fii văzut. Din această perspectivă, plauzibilă este interpretarea pe care o propune Sorin Alexandrescu, evocată mai sus, și rezumabilă în imaginea unei aristocrații căreia i se arunca nada elitistă a intelectualității. Cultură versus politică O bună bucată de timp, conștiința apartenenței la un fond comun de principii și idei a făcut posibilă coeziunea unui grup a prelectorilor și a junimiștilor, în general. A
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
remarcabilă prelegere despre spiritul Moldovei și a demonstrat că, indiferent de culoarea politică, indiferent de pozițiile administrative, structura de pro-funzime a unui intelectual autentic poate să rămână nealterată. Publicul ieșean a avut șansa întâlnirii cu un intelectual rafinat, în care aristocrația frumoasă, mimată grotesc de unii, și-a găsit naturală și firească întrupare. Cu eleganță și fără a epata în prețiozități lingvistice, academicianul a sedus asistența prin fermitatea și farmecul expunerii. Domnule academician, ce repre-zintă pentru dumneavoastră postura aceasta de prelector
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
omul era prea rigid în protocolul mersului său ca să fie un aristocrat pur sînge. În lăsarea în jos a fălcilor sale era o afectare rece. Nu puteai să nu te gîndești atunci la unul din acei servitori bătrîni de mare aristocrație, ei înșiși cu arbore genealogic dovedind puritatea vocației lor ancilare, dintre acei servitori care sunt luați de vulg drept stăpîni, în verme ce stăpînii, prin falsa lor neglijență, sunt luați drept servitori, și care cer informații asupra caselor în care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nefericitei. Atunci ea s-a adresat lui Mateiu cu aceste cuvinte: Bine, Mateiu, se poate să nu-mi spui că era mama ta? Aș fi poftit-o să stea cu noi în conac, aș fi cinstit-o cum se cuvenea. Aristocrația, în concluzie, e de ordin etic, iar nu de naștere și nicidecum de ficțiune." LA PORȚILE ORIENTULUI: TRIVILITATE, SNOBISM, NOBLEȚE Pentru a fixa cît mai riguros aria semantică de referință, selectez din Dicționarul universal al limbii române definițiile unor termeni
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Moliere, burghezul voia să ajungă gentilom, în timpul lui Caragiale mahalagiul umbla să devină burghez, mai tîrziu, omul de mică cultură afectează marea cultură..."; pe acest paradox istoric care a încheiat combaterea privilegiilor feudale prin constituirea unei noi (și false) aristocrații înflorește snobismul personajelor sale. Memorabilă rămîne "Madame Esmeralde Piscupesco five o clock tea tous les jeudis" care servește ceaiul în "servicii de argint cu coroană de conte deasupra monogramei" reușind totodată un exemplu rarisim de exprimare mitocănească: "A! Lefterescu! Mitică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
scriitor român că "prin nici una din liniile literaturii sale [...] nu se dovedește fiul lui I. L. Caragiale" din moment ce "în operele lor principale, unul exprimă în ordinea socială nașterea înainte de vreme a burgheziei naționale, iar celălalt destrămarea prin viciu a unei vechi aristocrații mai mult neromânești", Pantazi și Pașadia fiind "desfrînați fără trivialitate și nesățioși la spurcăciune fără a fi vulgari", măsura degradării lor rămînînd seniorială iar dezastrul măreț; în sinteză, I. L. Caragiale este încadrat în obiectiv, schematic, tipizant, clasic iar Mateiu în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
evidentele deosebiri dintre literatura celor doi ("Un filon nou, necunoscut lui Ion Luca, alimentează în tot cazul creația lui Matei și acesta este "estetismul", din care el extrage profunzimea imagistică, pictura lucrurilor, aluzia artistică, expresia sentimentelor stranii", chiar disoluția vechii aristocrații fiind nu numai boemă ci și estetă) însă criticul citat anterior revine hotărît să constate continuități și similitudini: "Soarele arzător, mediteranean, strălucește în spiritul lui Ion Luca, al aceluia mai ales din comedii; Matei este agonia solară, cu purpura ei
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
apropie moravurile de originea lor, în măsura în care părinții sînt iubiți, afecțiunea este curată și legăturile sînt sincere". "Dacă există obiceiuri, continuă Fragmentele, totul e bine, e nevoie de instituții care să le curețe... Teroarea ne poate debarasa de monarhie și de aristocrație, dar cine ne va elibera de corupție?"... Răspunsul este dat imediat de definiția unui program precis de restaurație morală, termenul de restaurație ar trebui să fie înțeles aici în sensul său cel mai riguros, pentru că e vorba înainte de toate de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de popor, i-am redat vechea strădanie. Azi, cînd spui popor, faci literatură, și chiar una proastă, o literatură electorală, politică, parlamentară. Nu mai există popor. Toți sînt burghezi [...]. Cit a mai rămas din vechea, mai bine zis din vechile aristocrații, a devenit o mică burghezie. Vechea aristocrație a devenit, ca și alții, o burghezie a banului. În ce-i privește pe muncitori, ei nu au decît o aspirație, să devină burghezi. Chiar și cînd spun că vor să devină socialiști
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Azi, cînd spui popor, faci literatură, și chiar una proastă, o literatură electorală, politică, parlamentară. Nu mai există popor. Toți sînt burghezi [...]. Cit a mai rămas din vechea, mai bine zis din vechile aristocrații, a devenit o mică burghezie. Vechea aristocrație a devenit, ca și alții, o burghezie a banului. În ce-i privește pe muncitori, ei nu au decît o aspirație, să devină burghezi. Chiar și cînd spun că vor să devină socialiști... "Toată copilăria mea, continuă Péguy, am văzut
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să trăiască, și adaptării fiecăruia, cît mai mult posibil, la finalitatea supremă la care vor să ajungă 75. E de la sine înțeles că proiectul lui Comte de instituire a unei puteri spirituale structurate și organizate de fapt, reconstituire a unei aristocrații sacerdotale se dovedește a fi, prin principiile sale, cu totul diferit de religia civilă a lui Rousseau. Așa cum, de altfel, e de la sine înțeles că, la nivelul conceptelor fundamentale, nici Maistre, nici Lamennais nu pot fi confundați cu Saint-Simon, cu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fie în virtutea unui scop urmărit dinainte...". (Robin, 1996, p. 227) Prin această formulare, Léon Robin trimite la evoluția conceptului de areté, care debutează prin a desemna o calitate înnăscută, moștenită pe calea sângelui, deci în mod natural (physis), concepție specifică aristocrației, pentru a desemna ulterior o calitate care poate fi dobândită prin paideia, devenită techné. Referitor la această evoluție, Werner Jaeger scria: "Scopul urmărit era transcenderea principiului aristocratic al unei educații privilegiate, care considera areté accesibilă numai celor care o aveau
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
perpetuu la sufragiul universal al secolelor? Noi ne delectăm cu ceea ce voi numiți coruperile noastre stilistice și îi delectăm împreună cu noi pe rafinații rasei noastre și ai vremii noastre. Problema este de a ști dacă excepția noastră nu este o aristocrație și dacă, în ordinea esteticii, pluralitatea sufragiilor nu reprezintă altceva decât pluralitatea ignoranțelor 76. Din aceste rânduri se desprinde clar idealul aristocrației estetice pe care Bourget îl cultivă și pe baza căruia el justifică idealul marelui artist. Deoarece între individ
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
rafinații rasei noastre și ai vremii noastre. Problema este de a ști dacă excepția noastră nu este o aristocrație și dacă, în ordinea esteticii, pluralitatea sufragiilor nu reprezintă altceva decât pluralitatea ignoranțelor 76. Din aceste rânduri se desprinde clar idealul aristocrației estetice pe care Bourget îl cultivă și pe baza căruia el justifică idealul marelui artist. Deoarece între individ și societate există un raport de acțiune reciprocă, individualitatea care se distanțează de mediul social ajunge să-și piardă înrădăcinarea în terenul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
seamă frământata operă din 1918, concepută și scrisă dintr-o suflare sub obsedanta impresie a Marelui Război. Polemizând cu fratele său Heinrich, care se declara umanist și, prin urmare democrat, liberal, progresist, pacifist, Thomas Mann respingea umanismul în termenii unei aristocrații spirituale de ascendență nietzscheană, care exalta valorile înalte ale spiritului și ale culturii (Kultur), opunându-le celor materiale ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
semnificație echivalentă, note distinctive fiind date de faptul că progresele individuale erau asociate "culturii", iar cele colective "civilizației". În Germania, însă, cultura și civilizația se aflau în opoziție. Contrarietatea celor doi termeni reflecta tensiunea și diferențierea socială și politică dintre aristocrația și burghezia germană 9. Aceasta din urmă era reprezentată de intelectuali germani, ce căutau să obțină întâietatea socială prin aprecierea valorilor spirituale, cărora le dădeau naștere, în special în domeniul literelor și artelor. Ei se erijau drept reprezentanții culturii, declarând
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Augustus, într-un prim moment și pe lângă Tiberiu, mai apoi23. Însuși Ripert aderă la această soluție, adăugând la motivul religios unul de natură politică. Potrivit lui Ripert, Ovidiu avea relații de prietenie cu Augustus 24 și cu toți cei din rândurile aristocrației (nu în ultimul rând cu P. Fabius Maximus), care vroiau să asigure imperiului, ca succesor de drept, pe Agrippa Postumus. De aceea, Livia, care vroia ca această moștenire să-i revină fiului ei, Tiberiu, îl suspecta sau îl detesta de-
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să se datoreze unui fel de egoism personal sau unui "individualism" comparabil, cum s-a vrut să se creadă 143, celui renascentist, sau unei atitudini declarat sau disimulat anti-augustană. Oricum ar fi, această reticență demonstrează clar că mari sectoare ale aristocrației nu intenționau să împartă aceleași responsabilități cu guvernanții. S-a observat 144 că în timpul societății augustane se produce izolarea clasei guvernanților în castă, cu introducere de homines novi de proveniență italică, mai rar provincială și în special militară. Introducerea de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în timpul societății augustane se produce izolarea clasei guvernanților în castă, cu introducere de homines novi de proveniență italică, mai rar provincială și în special militară. Introducerea de homines novi în clasa guvernanților trebuie să fi fost una dintre cauzele reticenței aristocrației de a colabora cu regimul augustan, dar, în același timp, trebuie să fi fost un efect al acesteia. Un efect, întrucât Augustus, pentru a nu rămâne izolat și pentru a se putea ocupa de numeroasele și marile necesități ale imperiului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să se adreseze neapărat și străinilor din ordinele senatorial și ecvestru, care înainte constituiau o castă închisă din care proveneau, în mod exclusiv, conducătorii republicii; o cauză, deoarece introducerea de homines novi în clasa guvernanților trebuie să fi rănit susceptibilitatea aristocrației senatoriale și ecvestre, care-și apăra cu gelozie drepturile și privilegiile, ducând astfel la o luare de poziție pentru apărarea intereselor propriei caste. La un moment dat, respectivii aristocrați s-au trezit că lângă ei crește o nouă castă de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
creați doar prin voința lui Augustus, în baza activității și a bogăției lor. Horațiu reprezintă un caz tipic de homines novi: me libertino patre natum. Acel me libertino patre natum, repetat cu satisfacție de Horațiu, pentru a sugera și trăncăneala aristocrației de sânge, în satira I, VI, avea cu siguranță menirea sa profundă, vitală chiar. În jurul acestei simple formule se duce o luptă la cuțite între două lumi: cea augustană și cea anti-augustană. De altfel, deja W. Wili145 evidenția contrastul net
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Ovidiu când o caricaturizează: "suntem într-adevăr într-un secol de aur; cu sunet de aur se obține demnitatea și onoarea, cu aur se cumpără și iubirea" Aurea sunt vere nunc saecula, plurimus auro Venit honos, auro conciliatur amor.149 Aristocrații de tipul lui Ovidiu se vedeau înlocuiți în funcțiile înalte de acești homines novi, plini de energie și foarte capabili. Iată de ce asistăm oarecum la o adevărată ridicare de scuturi din partea aristocraților care se împotrivesc invadării castei lor de către elemente
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Maximus și nu ar fi fost pe locul al doilea după nici unul dintre prietenii acestuia (nobili), chiar dacă nu censul, nici numele ilustru al strămoșilor, ci integritatea și inteligența îi fac pe oameni mari179. De data aceasta, conceptul de noblețe și aristocrație ovidiană pare a fi dat peste cap. Se poate presupune însă că aici sulmonezul punea accentul pe calitățile lui Celsus care derivau din apartenența sa la același cerc de prieteni ai lui Paulus Fabius Maximus 180. În anul 14 d.H.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe un reproș în ceea ce te privește" (v. 79-84). S-ar putea crede că invitația (prin praeteritio) la "abaterea dușmanilor care împiedicau trecerea prin Istm" vroia să facă trimitere la nevoia de a lupta împotriva anturajului lui Augustus, care interzicea aristocrației (oricui) accesul la putere și la funcțiile publice (Istmul). De altfel, nu numai aici, Ovidiu își exprimă resentimentul său puternic împotriva dușmanilor, considerați a fi cauza exilului său, cum se va vedea în continuare. Nu ni se pare deloc hazardat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]