1,567 matches
-
leagă de vorbele noastre chiar acolo unde ele nu au o însemnătate politică, ci se referă la descrierea realistă a oamenilor și împrejurărilor. Dacă îndrăznim a zice că generalul Florescu de ex. are nu numai o arătare simpatică, ci și aristocratică, ni se spune că răspândim un aer de servilism. Mai știm încă și alte mistere despre general, care asemenea sânt în stare a-l compromite în ochii liberalilor. Generalul are totdauna o îmbrăcăminte îngrijită, pe când liberalii nu-și pot permite
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
am eliminat cuvintele din memorie. Vorbea singur, ca într-un film mut, doar buzele se mișcau, papagalicește, sărind odată cu mustăcioara. Auzeam totul prin ceață, numele sunau prețios, simfonic, fandosit (Patée Phillipe, Jojo Lecoquet, Adhémar Dupiston), nu știai dacă sunt descendenți aristocratici sau borfași de talie internațională. Așteptam să se termine calvarul, să pot trece la atac. „Și cât costă minunile astea ale tehnicii?“, s-a interesat Maria, strângându-mă și mai tare de mână. Tânărul Lupu a zâmbit firesc, profesionist. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din marile realități ale ideii de literatură. Observând acest „mecanism” al dezvoltării sale, Harold Bloom, în Canonul occidental, postulează o ciclicitate în cadrul acestui proces, după Giambattista Vico, care în Știința nouă vorbește de existența unui ciclu ternar cuprinzând etapele teocratică, aristocratică și democratică, urmate de o perioadă de haos. El consideră că la capătul celei din urmă epoci stă, de fapt, revenirea la o nouă epocă teocratică. Și William Marx, în lucrarea L’Adieu à la littérature, în care analizează istoria
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
și a produselor sale politice. În opinia sa, "fascismul în esența sa este (...) sentiment, acțiune, iubire și ură pătimașă, el nu e teorie propriu-zisă, ci o formulă de acțiune"14, constituindu-se pe baza următoarelor elemente ideologice: concepția activistă și aristocratică asupra lumii; misticismul și clericalismul; naționalismul etatist integrat; imperialismul și mesianismul; caracterul antidemocratic și antiparlamentarist; acțiunea directă și întrebuințarea violenței. Plecând de la analiza acestor atribute, Petre Andrei a delimitat cu claritate caracterul dictatorial al fascismului, arătând că "nu dictatura este
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
cronice de nedreptate nu tăgăduim, dar aceasta s-au întîmplat mai ales sub domniile străine. Celula constitutivă a vechilor state române este republica țărănească, precum s-au păstrat mult timp la Cîmpu-lung (în Bucovina) și la Vrancea, o republică eminamente aristocratică. A veni în lumea aceasta, unde gloria unuia era gloria comunei întregi, proprietatea era a neamului cu istoria și cu tradițiile lui, nu a individului, și a pune măsura egalității {EminescuOpXII 45} moderne, măsura prezentului, în care temeiul inegalității nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
termen nu însemnează azi nimic de vreme ce nu mai există nici boierie, nici boeri. Precum nu se poate vorbi de monoteiști fără, Dumnezeu, de școli fără dascăli și fără elevi tot așa nu poate fi vorba de boieri fără instituția militară aristocratică a boeriei. Cu rațiunea ei de-a fi a trebuit să dispară și instituția și cu totul alții sunt termenii opuși astăzi. Liberalismul de la noi însemnează astăzi domnia prin mase amăgite și reamăgite căci mundus vult decipi ergo decipiatur e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
unui stat. Aceasta am spus-o bazați pe cele mai strălucite exemple din istorie. Avem Roma, Anglia actuală, republica Veneției, Olanda ș. a. Din această teorie susținută în genere "Romînul" ne atribuie in specie că pentru România voim domnia unei oligarhii aristocratice, deși tot organul ilustrului Costinescu are imprudența de-a cita condițiile ce le credem noi neapărate pentru existența unei aristocrații adevărate. Se cere a fi istorică am zis noi. Poate însă exista o aristocrație istorică într-o țară în care
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nici viața ca un tren de plăceri, nici țara ca lucrul nimănuia, nici poporul făcut numai pentru a munci spre a putea cumpăra cu grâul produs de el luxul declasaților și trebuințele oamenilor cu patru clase primare și cu exigențe aristocratice, pentru noi e dureros a vedea cum ni se ia cel din urmă ban fără nici o compensare, fără a ni se da în schimb nici administrație națională, nici justiție acătării, nici instrucție solidă, nici arte, nici științe. Pentru noi e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
neistorice ale unei recente și din ce în ce mai mari imigrațiuni. Daca în adevăr țara n-ar fi compusă decât din acei eleganți picpocheți înmănușați, scoși ca din cutie, cari formează elita partidului roșu, din acei oameni cu patru clase primare și exigențe aristocratice, din gheșeftari, nagaica eventuală a unui Ehrenrot român ar avea efecte moralizatoare. Dar, contrariu aserțiunii d-lui Dimitrie Brătianu, țara consistă în cea mai mare parte din oameni cinstiți, cari n-au nevoie decât ca munca adevărată și rezultatele ei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin nimic munca societății ce-i susține, cari în schimbul a patru clase primare sau a Codului Boerescu învățat pe dinafară iau de la nație, în puterea organizării lor în societate de esploatare, zeci de mii de franci ca retribuțiuni anuale. Trebuințele aristocratice ale plebei ignorante, ale plebei liberale, intelectual sterpe și moralicește decăzute, iată ceea ce apasă asupra poporului. Această presiune nu ar exercita-o nici capitalul moștenit, nici cel câștigat prin muncă proprie. Acesta e, din contra, totdauna la dispoziția muncitorului, căci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
s-avem nevoie de lungi comentarii. Iată ce zice corespondența. Nu vă e necunoscut desigur că, daca există vro țară în Europa în care practica și funcționarea sistemului parlamentar să fie grele, aceasta e Principatul în cestiune, care, fără clasă aristocratică, ca toate țările slave, și fără clasă burgeză, n-are nici unul din elementele necesare unui asemenea regim, în urma lungei aserviri, sub opresiunea otomană. Cu toate acestea Bulgaria a fost înzestrată cu una din cele mai liberale constituții, c-un parlament
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e de mirare că toate instituțiile noastre s-au discompus de acest venin cadavaric. Biserica nu mai e biserică, căsătoria nu mai e căsătorie, școala nu mai e școală; nimic nu e acătării. Dar unde punem trebuințele acestei plebe? Trebuințe aristocratice, pariziene, de cari clasele dirigente vechi nici nu visau. La toate adevărurile acestea, limpezi ca cristalul, la părerea de rău că mersul dezvoltării noastre n-a fost organic, continuitiv, că ne costă sănătatea și bunăstarea poporului nostru, ce ne răspund
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a acestora, dacă ar mai fi în viață, The Closing of the American Mind (1987). Cartea lui Harold Bloom despre canonul occidental îl are pe Shakespeare ca punct de plecare și personaj central. Bloom împarte evoluția canonului occidental în epoca aristocratică (de la Shakespeare la Milton, confirmând poziția lui Samuel Johnson în calitate de cel mai important critic canonic al perioadei), epoca democratică (de la Wordsworth și Austen la Tolstoi și Ibsen), și epoca haotică, în care Freud ia locul lui Samuel Johnson, lista autorilor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
automobiluilui american, și care a furnizat și termenul de fordism: serie mare, piață extrem de extinsă, preț de cost pe unitate mic, preț de vânzare mic. Atât criticii de stânga cât și cei de dreapta au condamnat cu mânie proletară sau aristocratică (și în America au rămas aristocrați, măcar ai spiritului, vezi Harold Bloom) dezvoltarea și impactul considerabil al culturii de masă. Adorno și Horkheimer, reprezentanții de inspirație marxistă ai Școlii de la Frankfurt, de exemplu, au fugit de nazismul lui Hitler și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Bennet din romanul Mândrie și prejudecată al romancierei britanice Jane Austen, singura preocupare fiind să găsească vizitatori, chiar pețitori pentru fiica sa. Spre deosebire de personajul romanesc menționat, comic prin ignoranța și obtuzitatea sa, Amanda este un personaj patetic: a păstrat pretențiile aristocratice ale unei doamne din Sudul american, deși atât frumusețea sa cât și strălucirea lumii pe care o invocă au trecut de mult. Intruziunea lui Jim în lumea Laurei se constituie într-un moment de recunoaștere romantic, dar statutul vizitatorului de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Desire ori, foarte posibil, Desiré, călătorește Blanche DuBois în drum spre locuința surorii sale, Stella Kowalski, undeva în New Orleans. Blanche este scandalizată atât de tramvai, cât și de condițiile modeste în care trăiește sora sa mai mică, în contrast cu opulența aristocratică de odinioară de pe plantația ce nu mai era ce fusese odinioară. Când Blanche ajunge la destinație, spectatorul deja cunoaște raportul între Stella și Stanley, cel din urmă exercitând un magnetism bazat pe forță vitală, în contrast cu sofisticarea aristocratică desuetă a surorilor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mică, în contrast cu opulența aristocratică de odinioară de pe plantația ce nu mai era ce fusese odinioară. Când Blanche ajunge la destinație, spectatorul deja cunoaște raportul între Stella și Stanley, cel din urmă exercitând un magnetism bazat pe forță vitală, în contrast cu sofisticarea aristocratică desuetă a surorilor. Contrastul dintre energicul și prozaicul Stanley și melodramatica Blanche DuBois este exploatat dramatic prin două tehnici distincte ce dau pregnanță interpretării (piesa și versiunea cinematografică au adus numeroase premii de prestigiu actorilor și regizorilor implicați). Tramvaiul din
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
predominantă a fost soluționarea crizei sacrificiale fie prin victima ispășitoare (ceea ce încă se va mai încerca în Franța, în conflictul franco-german, prin "afacerea Dreyfus"), fie ritualic, în spiritul învierii creștine, fie prin spălarea onoarei în duel, soluție consacrată în viața aristocratică a evului mediu, fie pe calea justiției, care va deveni cea mai eficientă în societățile moderne. Lumea fără lumen este "partea diavolului", cum s-a exprimat Denis de Rougemont. Este o lume a dezbinării, a dublului monstruos 66, a răzbunării
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
forțe antitetice care acționează simultan: unele spre convergență, altele spre particularisme 148. Același lucru îl sesizase doctrinarul democrației moderne, Alexis de Tocqueville. Democrația, zicea el, va genera o civilizație mondială în care vor predomina asemănările, dar acestea vor trezi orgoliul aristocratic al diferențierilor 149. Acesta e, de altfel, "paradoxul lui Tocqueviile", conform căruia în sânul democrațiilor egalitare se trezește orgoliul elitar al diferenței. Democrația însăși n-a putut să apară decât pe fondul conștiinței naționale. E ceea ce arăta Mihai Ralea între
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
s-a născut în 1969, la Princeton (universitatea unde lucrase Einstein), la Pasadena și la Mont Palomar. În scurt timp, au aderat mii de savanți, constituindu-se un fel de francmasonerie "fără înscăunări, fără rituri"262, un aristocratism fără veleități aristocratice, ca reacție la domnia materialismului marxist, a freudismului, a scientismului modernist, a ideologiilor de tot felul și în favoarea reîntronării Spiritului, într-o "sinteză contemporană a științei, religiei și filosofiei"263. Mai mult, s-a vrut un veritabil mesaj pentru mileniul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al aristocrației întâmpină dificult]ți financiare, își putea vinde soția sau copiii că sclavi pe o perioad] de patru ani. Luarea în c]s]torie a unei soții f]r] contract nu avea bâz] legal]. Violarea unei fecioare de rang aristocratic promise deja se sfârșea cu moartea violatorului. Soțiile acuzate de infidelitate erau aruncate într-un râu în care se presupunea c] zeul acestuia le va decide nevinov]ția sau vinov]ția. Acuzațiile false erau pedepsite aspru, iar cine f]cea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de asemenea, c], pentru a deveni lege, o regul] trebuie s] fie promulgat]. Doar regulile cunoscute pot fi folosite pentru a judeca acțiunile. Aceast] ad]ugire pare s] indice o preocupare sporit] pentru situația „celor mulți” spre deosebire de Cicero care respinge aristocratic credințele populare. În celelalte elemente, ins], teoria lui Toma r]mane fidel] spiritului formul]rii ciceroniene. Toma din Aquino merge totuși mai departe decât Cicero, oferind o explicație pentru relația dintre dreptul natural și dreptul divin pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au militat pentru renunțarea în totalitate la sistemul etic bazat pe principii în favoarea unei abord]ri corespunz]toare a virtuții. Acest „exclusivism” presupune loialitatea celor care cred c] pot face s] renasc] în epoca modern] virtuțile aristotelice sau codul etic aristocratic al secolului al XVIII-lea. Acest mod de gândire ignor] adesea, printre multe alte aspecte, și faptul c] societ]țile din vremea lui Aristotel precum și cele aristocratice nu erau societ]ți democratice. Într-adev]r, adepții aristocrației, printre care se num
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] pot face s] renasc] în epoca modern] virtuțile aristotelice sau codul etic aristocratic al secolului al XVIII-lea. Acest mod de gândire ignor] adesea, printre multe alte aspecte, și faptul c] societ]țile din vremea lui Aristotel precum și cele aristocratice nu erau societ]ți democratice. Într-adev]r, adepții aristocrației, printre care se num]r] Aristotel sau Hume, nu au oferit o descriere a conceptului de virtute, ci au perceput aceast] valoare că pe o idealizare a comportamentului specific vremii respective
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în adev]râtul sens al cuvântului. Dar, din nefericire, Socrate nu ar fi putut afirmă în realitate așa ceva, tocmai pentru c] toți mării filosofi ai Antichit]ții erau de p]rere c] sclavia era un fapt firesc și corect. Virtuțile aristocratice din acele timpuri depindeau în mare m]sur] de organizarea societ]ții (a polis-urilor sau orașelor grecești). Vechii greci erau conduși de un principiu greșit privind relațiile interumane, iar din aceast] cauz] teoria lor asupra caracterului nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]