1,017 matches
-
de o lume inteligibilă, a Ideilor, situată spațial deasupra primeia. în ordinea realității - în sensul lui Eliade, pentru care realul este sacrul - lumea Ideilor este mai adevărată întrucît deține modelele esențiale ale copiilor sensibile multiple din lumea noastră. Modelul alternativ aristotelic al unei ontologii a individualului, care suprapune, prin cele patru cauze-temeiuri, esențele generale într-o existență individuală mai reală decât ele, nici nu este atât de antagonic pe cât s-ar părea, pentru că a lăsat neatinsă transcendența Demiurgului perfect în raport cu lumea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în raport cu tot ceea ce s-a întâmplat în istoria economică. Banii vor crea o nouă economie, iar lumea va deveni alta. De altfel, după modul în care descrie transformarea banilor în capital, nici Marx nu pare a fi departe de învățătura aristotelică. Pe fond Marx face aceiași distincție între banii obișnuiți, folosiți pentru a achiziționa un bun necesar consumului și banii puși ,,la muncă", într-un circuit comercial și care aduc alți bani. Doar aceștia din urmă sunt considerați a fi capital
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
al eseului e deconstructivist: Ricoeur consideră că există o antiteză între idem (identitate imutabilă) și ipse (identitate accesibilă variațiilor și transformărilor). Prin recursul la cele două paradigme culturale și apoi la memoriile celor două imigrante, Andreea Deciu demonstrează, în spiritul aristotelicii căi de mijloc, că există o permanentă negociere între idem și ipse, cele două neexcluzându-se. Acest demers e precedat de o analiză istorică a conceptului de "nostalgie" (urmărit de la procrearea sa în interiorul comunității medicale și până la expulzarea din ea
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
clasic. Consilier cultural la ambasada polonă mai întâi în SUA, la New York și Washington, apoi la Paris, Milosz urmărește cu pasiune profesională disputele teoretice privind orientările înnoitoare ale actului de creație, care vor conduce la înlocuirea concepției obiectiviste a mimesis-ului aristotelic cu relativizarea sans rivages pe toate treptele procesului de formalizare. Este modul de viață, consacrat preocupărilor preferate, care se va prelungi și după 1951, când renunță la îndatoririle diplomatice și rămâne, la început, în Franța, pentru ca în 1960, să se
Czeslaw Milosz – Întoarcerea spre sine by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12570_a_13895]
-
în plin scenariu al Meșterului Manole, adică acolo unde măreția și trăinicia nu au nevoie de rigoare, ci de sacrificii. Dacă partea diurnă era să fie ratată la mustață, și ea chiar a fost salvată în ultima clipă, dacă jumătatea aristotelică a Greciei și-a demonstrat încă o dată impasul, o explicație trebuia căutată pe undeva, și ea chiar a fost găsită în seara deschiderii. Vinovatul este, fără nici o îndoială, Platon. Și nici nu e de mirare, pentru că pe Aristotel s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
Roma voia să refacă unitatea creștină cu un singur rit și o singură ierarhie politico-religioasă. Invazia turcă i-a determinat pe catolici să depășească închistarea medievală și să realizeze Unirea la Conciliul de la Florența, 1439. Concepția egalității celor două filosofii, aristotelică în occident, platonică în răsărit, ale egalității și armonizării culturale și politice începe săși facă loc în lume. totuși unirea nu s-a transpus în viață, pentru că turcii ocupă Constantinopolul în 1453 și românii, la sud de Dunăre, cad într-
Serbările și congresul de la Putna, 1-3 iule 2004. In: Curierul „Ginta latină” by Viorel Roman () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2339]
-
neam. ~n regiunile în care se răspândește Islamul, în secolele X, XI, XIII activează Avicena, Al Gazali și Averroes. Centre culturale în Spania: Grenadă, Cordoba. Averroes studiază în Spania, scopul său fiind de a reveni la cel mai autentic spirit aristotelic; la acel "exemplar pe care natura l-a creat pentru a dovedi supremă perfecțiune la care ajunge omul îmbrăcând un corp". ~n secolul XII, marele duel dintre Abelard și Saint-Bernard, ceartă dintre nominaliști și realiști, un diferend mascat între platonicieni
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
Laboratoire de pathologie bovine 31 avenue Tony Garnier BP 7033 F-69342 Lyon Cedex Germania Bundesforschungsanstalt fur Viruskrankheiten der Tiere Anstaltsteil Insel Riems Boddenblick 5A D-17498 Insel Riems Grecia Laboratorul de microbiologie și boli infecțioase Facultatea de Medicină Veterinară Universitatea Aristotelică din Salonic Campus Universitar GR-54006 Thessaloniki (teste rapide și imunologice) Laboratorul de patologie generală (Morga facultății de medicină veterinară Universitatea Aristotelică din Salonic Giannitson & Voutyra St GR-54627 Thessaloniki (histopatologie) Irlanda Laboratorul central de cercetare veterinară Abbotstown Castleknock Dublin 15 Irlanda
jrc5306as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90475_a_91262]
-
Riems Boddenblick 5A D-17498 Insel Riems Grecia Laboratorul de microbiologie și boli infecțioase Facultatea de Medicină Veterinară Universitatea Aristotelică din Salonic Campus Universitar GR-54006 Thessaloniki (teste rapide și imunologice) Laboratorul de patologie generală (Morga facultății de medicină veterinară Universitatea Aristotelică din Salonic Giannitson & Voutyra St GR-54627 Thessaloniki (histopatologie) Irlanda Laboratorul central de cercetare veterinară Abbotstown Castleknock Dublin 15 Irlanda Italia Instituto Zooprofilattico Sperimentale del Piemonte Liguria e Valle d'Aosta CEA Via Bologna I-148-10150 Torino Luxemburg CERVA-CODA-VAR Centre d'Étude
jrc5306as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90475_a_91262]
-
manuale în general este comun dezinteresului statului pentru situația oamenilor din câmpul muncii. Lipsiți de protecția politică, oamenii muncii au fost aruncați la marginea societății. Cumva, în ciuda teoriilor moderne care schimbă statutul muncitorului, percepția celorlalți a rămas inconștient comună celei aristotelice. Exact ca în artă, și în realitate muncitorul a fost ignorat în perioada ante-comunistă, idealizat în comunism și demonizat după 1989. Galerie: [gallery ids="663,664,665,666,667,670,671,672,673,674,675,676,677,678"] [1
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
care o însoțesc, cât și datorită faptului că dragostea pentru divinitate trebuia să fie superioară față de cea erotică. Din acest motiv, femeia era considerată inferioară bărbatului și supusă acestuia. Concepția lui a fost preluată și utilizată dogmatic pentru respingerea concepției aristotelice a lui Toma de Aquino. În vremea Reformei, a fost preluată în special concepția despre predestinare și istorie ca tămăduitoare. A fost primul filozof care a luat în considerare istoria ca fiind necesară pentru educarea oamenilor și pentru lichidarea răului
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
al esteticii și avansarea unui model dinamic al transformării categoriile zise pozitive în cele negative și invers. Sistemul pe care îl construiește Radu Voinescu în „Trivialul“ este, în fond, o întoarcere la vocația categorială consonantă cu datele realității, de tip aristotelic, după două secole de primat al paradigmei instaurate de Kant. Critica literară a lui Radu Voinescu se înscrie unui model cultural, pluridisciplinar. Abordarea operei se face pe trasee convergente, venind dinspre mai multe direcții ale cunoașterii, sprijinul conceptual aflându-se
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
scrisori oficiale. Anselm se încadrează în tradiția augustiniană specifică epocii (reprezentând chiar punctul culminant al acesteia), fiind influențat însă și de Boethius, a cărui autoritate creștea progresiv și prin intermediul căruia se fac simțite, încă în "Monologion", o serie de idei aristotelice. Anselm cunoștea prima parte din dialogul Timaios al lui Platon (până la 53c, tradus și comentat de Chalcidius), ca și, foarte probabil, textele areopagitice. Există, de asemenea, în "De ce s-a făcut Dumnezeu om", o referire la celebrul argument aristotelic al
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
idei aristotelice. Anselm cunoștea prima parte din dialogul Timaios al lui Platon (până la 53c, tradus și comentat de Chalcidius), ca și, foarte probabil, textele areopagitice. Există, de asemenea, în "De ce s-a făcut Dumnezeu om", o referire la celebrul argument aristotelic al „bătăliei navale”, pe care Anselm, necunoscător de greacă, putea să-l știe tot din textele lui Boethius. Preocupat, ca și predecesorii săi (de exemplu Ioan Scotus Eriugena), de problema raportului dintre rațiune și credință, Anselm încearcă să demonstreze anumite
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
sacramentale dau celui botezat, întocmai ca o ștampilă, structura omului nou. Augustin a formulat învățătura despre botez ca fiind "lucrarea mântuitoare care lucrează împotriva păcatului strămoșesc". Începând din secolul al VI-lea se generalizează botezul copiilor. Scolastica a folosit formula aristotelică a relației dintre materie (apa botezului) și formă (formula botezului) pe teoria lui Augustin. Thomas de Aquino l-a descris pe Dumnezeu drept "cauza principală" și apa botezului drept "cauza instrumentală" a acțiunii harului pentru iertarea păcatului strămoșesc. A treia
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
fost contaminat de boala de plămâni care a cauzat moartea acestuia. De mic copil și-a manifestat curiozitatea pentru fenomenele naturii. În 1604, la vârsta de 8 ani, este încredințat noului așezământ al iezuiților din La Flèche, bastion al gândirii aristotelice. Aici studiază latina și greaca, precum și matematica, fizica, logica, morala și metafizica. Îl cunoaște pe polimatul Marin Mersenne, cu care va purta o vastă și variată corespondență și va întreține o relație îndelungată de prietenie intelectuală. La 14 ani a
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
și de ateism. Polemica a dus la condamnarea "filosofiei noi" în Olanda și a continuat la Leiden până după moartea lui Descartes, implicând tot mai multe personaje. În 1644 "Principia philosophiae" (Principiile filosofiei), scrise cu intenția de a înlocui manualele aristotelice, contribuie la sporirea renumelui lui Descartes și la diseminarea filosofiei carteziene. Între 1645-1646, la solicitarea prințesei palatine Elisabeta de Boemia, scrie "Les Passions de l'âme" ("Pasiunile sufletului"), publicată abia în 1649. Descartes întreține o semnificativă corespondență cu prințesa Elisabeta
René Descartes () [Corola-website/Science/299131_a_300460]
-
intelectul trebuie să devină unul agent. Pentru aceasta este necesară identificarea prealabilă a structurii de bază a credințelor lui Boethius. Filosofia vrea să știe care sunt convingerile interlocutorului său, pentru a-i putea alunga pasiunile. Boethius înțelege intelectul în manieră aristotelică: atâta timp cât este afectat, este intelect pasiv sau pasional, incapabil să acceadă la principii; neafectat, este un intelect agent, posesor al principiilor. Eliminarea sentimentelor sau pasiunilor are tocmai această miză: transformarea mentală, activarea intelectului. Proza VI a cărții I este un
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
constituie o condiție de existență a lucrului despre care vorbește, o definiție. Cazul al doilea este cel în care necesitatea este constatată în urma producerii evenimentului p, astfel încât producerea lui p constituie condiția de validare a necesității lui. Problema este una aristotelică, pe care Boethius o cunoștea desigur din tratatele logice ale Stagiritului: enunțurile necesar adevărate (de forma „necesar p”) sunt adevărate în orice condiții dar numai despre universal, în vreme ce, despre lucrurile particulare, enunțurile nu pot fi adevărate decât în mod condiționat
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
mai sistematic la Paris, unde chiar reprezentanții augustinianismului îi adoptau filosofia naturală. În secolul al XV-lea are loc o renaștere a școlilor scolastice de gândire, odată cu divizarea facultăților după două curente majore: "via antiqua" (pregătire filosofică bazată pe comentariile aristotelice ale lui Albert cel Mare și Toma din Aquino), respectiv "via moderna" (pregătire bazată pe comentariile lui Ockham, Buridan, Marsilius din Inghen). Ockham a fost astfel asimilat de către cei care își asumau „calea modernă” în învățământ, devenind o autoritate incontestabilă
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
singurele realități acceptate fiind substanțele individuale și calitățile individuale. Nu există în realitate nimic „comun” indivizilor. De altfel, Ockham nu respinge numai realitatea universaliilor cum ar fi genurile sau speciile ci, împreună cu ele, toate „realitățile” care fuseseră desemnate prin categoriile aristotelice (cum spuneam, în afară de substanța primă și calitate). La acestea două, la substanță și calitate, se pot reduce toate celelalte. Nu există nici genuri sau specii, nici „naturi comune” ca la Duns Scottus, ci numai și numai unitatea numerică a individului
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
importante teorii joyciene despre artă, teoria estetică și condiția artistului figurează în capitolul al cincilea din "Portret al artistului în tinerețe" și capitolele "Proteu" și "Scila și Caribda" din "Ulise". Opiniile exprimate în "Portret", ancorate puternic în doctrina tomistă și aristotelică despre ordine și "cosmos", par a fi contrazise de evoluțiile ulterioare ale prozei joyciene, care migrează spre dezordine și "haos". În "Veghea lui Finnegan", Joyce concatenează cei doi termeni, formând "chaosmos" ("haos"-"cosmos"), o uniune a contrariilor care îi caracterizează
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
de grație ("epifanie"), descoperă un sens profund al lumii și reușește să îl exprime prin verbul poetic, redefinind, în același timp realitatea prin intermediul discursului. În capitolul "Proteu", Stephen Dedalus își continuă meditațiile despre artă pe plaja Sandymount. Pornind de la tratatele aristotelice "Despre simțuri și sensibile" ("Sense and Sensibilia") și "Despre suflet" ("De Anima"), care definesc cunoașterea umană strict prin mijlocirea simțurilor (a percepției), eroul postulează ideea că ochiul uman nu poate înregistra esența obiectelor, ci doar culori iluzorii aflate la periferia
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
metamorfoză spectaculoasă care demolează vechile convenții artistice. Terenul filozofic, pregătit de cele două capitole care îl preced ("Telemah", o parodie liturgică, și "Nestor", o înfierare a prejudecăților sociale), este în "Proteu" liber experimentului. Capitolul dizolvă, conform lui Umberto Eco, „filozofia aristotelică în muzică marină” prin tehnica monologului interior. Enigmaticul Proteu, zeul apelor schimbătoare, un sfinx al transformărilor multiple, reprezintă astfel simbolul inovației artistice și al cugetului uman, care preschimbă realitatea brută în forme superioare. "Ulise" rămâne însă o operă bicefală, la
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa. Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]