1,328 matches
-
de sensuri ascunse, conștiința individuală aflată în iminența unei decizii. A fi conștient de sine înseamnă, în etică, a consulta această instanță sfătuitoare și protectoare care practică, într-o dedublare sanitară și vigilentă, oficiul slujitor ce va reveni mai târziu armurii suprastructurale. A te comporta reflexiv este echivalent cu a te lăsa în puterea generoasă și eficientă a unui impuls interior provenit din straturile adânci ale rezervorului individual de înțelepciune (sursă ferită de eroare a tuturor mesajelor cu semnificație etică). În
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ungar a declarat recent că o nouă Cortină de Fier s-a ridicat, după ce nu a putut obține împrumuturile așteptate de la Bruxelles. Dar unii membri Vișegrad, ca cei cehi, s-au opus acestei idei. Nu mai există un cavaler în armură sclipitoare așa cum a fost UE mai înainte care să vină și să-și salveze fii rătăcitori. 11. Cum sunt studiile românești și est-europene văzute în țara și in domeniul dvs. la două decenii după căderea regimurilor comuniste? Merită încă să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
un mesager întâlnește un personaj, îi recită cuvânt cu cuvânt discursul celui care l-a trimis. Este un răgaz pentru recitator. Aceleași reproduceri le avem când reapare un erou deja văzut: tabloul său îl urmează și-l încadrează ca o armură; când revedem un peisaj, o pădure, o mănăstire pe care aedul ni le-a prezentat deja, aceleași formule desemnează și însoțesc aceleași lucruri; epitetele homerice au fost găsite de acești lăutari care nu auziseră de Homer. Bucăți de povestire reîncep
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
punere în scenă într-un fel foarte strict, foarte geometric, cu priviri, cu mișcări de cap, cu veniri și plecări calculate: asta înseamnă că, indiferent de temperamentul actorilor, ei intră într-un fel de corset, punerea în scenă fiind o armură care-i asigură spectacolului aceeași ținută, în ciuda generațiilor care se peregrinează pe scenă sau în sală. Am revăzut de curând un dvd cu piesa pe care o jucam în 1966. Pe vremea aceea, sălile erau încă turbulente. Jucam ca niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cu pieptul înainte și mintea plină cu aceleași convingeri - puține, dar inatacabile. A doua oară, cu alți intelectuali și alți politicieni, a fost la fel. Și a treia oară. Cu rare excepții, nici un intelectual n-a stârnit vreo fisură în armura atotștiutoare a oamenilor politici. Nici un om politic n-a acceptat vreodată judecățile logice ale intelectualului decât dacă se potriveau cu ideile lui. Nici unul dintre liderii de opinie politică nu s-a îndoit vreodată de justețea spuselor sale. Atâta fermitate m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
și dureros de intens. Poemul e străpuns ca un fier roșu de neputința de a strânge în palmă acea esență a iubirii și tandreții care e aura ființei. George Szirtes se străduiește să-și potolească dorul disperat refugiindu-se din armura rimei în tihna tonului conversațional dar acest dor de dincolo, dor de inexistență, îl acaparează. Tablou cu orhidee și Nori sunt poeme ale spațiului securizant. Spre deosebire de floarea vie, orhideea pictată e "la adăpost de ploaie și frig". Când " Norii pleacă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și vasalii sînt, într-adevăr, înainte de toate, luptători călare. Superioritatea militară a cavaleriei grele are două corolare. Primul este de ordin financiar, legat de costul cailor și de armamentul cavalerului, ofensiv lance, spadă și defensiv coif (cască), cămașă de zale (armură), scut. Acest cost foarte ridicat face ca posedarea acestor obiecte să fie rezervată unei elite restrînse, cea care posedă fiefuri și gravitează în jurul castelelor. Al doilea corolar este de ordin profesional: mînuirea acestor arme și a acestor cai cere un
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de viață artificială, care nu corespunde nici vechiului concept de civilizație și nici culturii. În industrialism, omul e victima excesului de tehnică mecanică. Atmosfera dură și metalică îl depărtează deopotrivă și de natură și de cultură și-i împrumută o armură de sălbăticie, ce ne dă dreptul să vorbim de o civilizație care rebarbarizează. S-a zis, împotriva lui Spengler, că excesul de tehnică va duce la eliberarea omului și la răgazul pentru cultură. Experiența imediată ne arată o prăvălire pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Legii, așezat în mijlocul oamenilor, tocmai ca să le fie pildă de excelența vieții creștine, la noi el e un biet om. Iar purtarea lui nu angajează întru nimic cele sfinte. E și natural. Creștinismul nu a trecut Dunărea înspre noi în armură bisericească, ci mai ales pe drumurile ciobănești sau negustorești ale laicilor. Creștinism și ierarhie ecleziastică nu sunt, deci, în conștiința populară, unul și același lucru. Ci Biserica s-a adăugat creștinismului. Pe de altă parte, atunci când poporul indică: Fă ce
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
l și astfel tabăra sciților sau a geților a ajuns să fie pronunțată tabala sau Tabal cum apare în documentele asiriene care erau atunci stăpînii locurilor. Dar în limba română veche cuvîntul tabar înseamnă mantie lungă ce se purta deasupra armurii. Meșec sînt geții din Asia Mică care au fondat în secolul XVll î.e.n. regatul Mașa sau Mesia la vest de Troia, amintit și de cronicile hitite ce a dăinuit pînă către secolul Vl î.e.n. Tiras este strămoșul tirageților, adică geții
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
C. Noica 58 spunea că fiecare dintre ele poate fi considerată un mit al cuvântului respectiv, ele fiind înzestrate cu aceeași funcție pe care o au miturile, de a răspunde "acolo unde rațiunea n-ar mai putea triumfa nici măcar cu armura ei dialectică") concentrat 59. Aceste etimo-mitologii60 sunt definite ca soluții de ars combinatoria, de temura (Temura, în esoterismul iudaic, știința permutațiilor și a combinațiilor de litere), destinate a elibera numele de balastul derivării lor. Departe de a considera etimologiile platoniciene
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
transparentă/ Deschide o răscruce". Ceea ce răzbate e răscrucea unei transparențe, imaginea inaparentului care se deschide, creează deschiderea, dar ceea ce se arată nu e decât răscrucea, urmele răvășite, întretăite ale prezenței, adică imaginea unei absențe în care totul e încă posibil: "armura / De bronz învie cetatea nordică; / Poate un Odin, un corb, împărății"2. Breșa creată nu are alt rol decât cel de a înfățișa inaparentul într-o manifestare vizibilă dotată cu sens. Semnificabilul e însă doar posibilul unei in-formări. Mai mult
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Iar scamatorul părea hotărât să nu-și întrerupă curând inspirata evoluție, mai cu seamă că, la luarea comenzii, trăsese la sorți - cu degetul pus la-ntâmplare pe meniul indescifrabil - un ditamai crab roșcovan, repliat cu rigoare mortuară îndărătul intimidantei sale armuri, al cărei cod secret Rică nu-l cunoștea. Știu în schimb să trezească la viață cleștele de inox ce însoțea crabul, metamorfozându-l în pescăruș, egretă, undiță cu fir, fălci de rechin, papainoage, armă de vânătoare, umbrelă de plajă, hoț
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
anumit grup-țintă. Ceea ce este relevant pentru psihologia feminină, nu este relevant și pentru grupul-țintă al bărbatului modern, dacă vom compara cele două serii de metafore media din textele următoare: "Actrița se pare că și-a găsit din nou cavalerul în armură strălucitoare, în persoana lui James Righton" (Cotidianul.ro, 2012); Sirenele sunt printre noi" (Cotidianul.ro, 2012) ,,'nașul stilului -Go', Chuck Brown a lansat în 1979 piesa "Bustin Loose" (Cotidianul.ro, 2012). Pe de o parte, metafora medievală - ,,cavalerul în armură
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
armură strălucitoare, în persoana lui James Righton" (Cotidianul.ro, 2012); Sirenele sunt printre noi" (Cotidianul.ro, 2012) ,,'nașul stilului -Go', Chuck Brown a lansat în 1979 piesa "Bustin Loose" (Cotidianul.ro, 2012). Pe de o parte, metafora medievală - ,,cavalerul în armură" - și metafora mitologică- "sirenele" (încărcată de feminitate) pe de altă parte, metafora filiațiilor spirituale, "nașul", încărcată de o notă de autoritate). Comparând diferitele tipuri de metafore-etichetă, observăm că "imaginarul" media (cu exceptia ziarelor de scandal) înnobilează informația cu valori venite dinspre
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
taxi. Folosise toate strategiile posibile pentru a înfrânge rezistența lui Leslie, dar "nu era nimic de făcut. În afara cavității ei bucale căscate și a limbii prodigios de active, ar putea fi tot atât de bine îmbrăcată în pieptar de zale, într-o armură întreagă". Dacă tânăra era într-adevăr încarnarea unei zeițe antice, nu era aceea a Venerei născute din unde, ci mai curând a Minervei, care ieșise împlătoșată din țeasta lui Jupiter, gata să se războiască cu el! Asemenea unei adversare de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cum să-i Îmbogățească pe toți mârlanii. Să se Îmbogățească și să nu ni se mai supună! Să mă duc eu, Eglord de Opfingen, la un țărănoi și să-l rog plecat să-mi Împrumute câțiva taleri ca să-mi iau armură nouă? În timp ce nobilul cavaler tuna și fulgera, Împroșcând cele mai cumplite blesteme În cele patru puncte cardinale, Otto, minte ascuțită, Își Întocmi planul cu istețime. Mai Întâi, trimise doi dintre slujitorii săi, pe cei mai devotați, unul de la Curtea de pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prost și avu coșmaruri. O vedea mereu pe Adelheid cu părul despletit, călărind peste o apă tulbure pe care pluteau la vale leșuri Însângerate. La celălalt mal stătea Bertold și-i făcea lui, Conrad, semne să treacă dincolo. Bertold, cu armura lui strălucitoare, era călare pe un armăsar alb cu harnașament argintiu. Dar fața nu i se vedea. Sub viziera ridicată a coifului nu se zărea decât o pată nelămurită. Tânărul prinț se trezi speriat. Se ridică dintr odată dintre pernele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
din turn, „deschideți repede poarta, blestematul de Conrad e pe urmele mele și dacă nu vă grăbiți o să vă treziți cu el În curte, cu toată afurisita lui de ceată! Era Însângerat și plin de praf. În vreo trei locuri armura Îi era spartă și de sub coiful Înalt picura sânge dintr-o zdreanță Înnodată prost și În grabă. A, ia te uită, prietenul nostru Adalbrecht, rânji el ironic când descălecă În curte și-l zări. După cum văd, ai scăpat teafăr. Mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-se deasupra. Îngrozit, simți sub el un corp omenesc și-l strigă cu voce Înceată pe slujitorul cu facla. Când se aplecară asupra mormanului, la lumina ce pâlpâia șters văzură trăsăturile Împietrite de groază ale seniorului de pe Stouff. Era În armură, ca și cum s-ar fi pregătit de luptă. Coiful și-l ținea În mâna Înțepenită și la gât avea o tăietură adâncă ce aproape Îi retezase capul. — și-a scos coiful pentru că se sufoca și atunci i-au retezat beregata, șopti
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
literatura eshatologică pehlevi, bunăoară, stăpânirea unui vocabular de tip războinic este absolut necesară, pentru că însăși trama acestor scenarii e construită prin inserarea unei asemenea terminologii și imagistici: „...spiritul cerului este el însuși ca unul dintre războinicii care și-a pus armură; el a dat ordin de luptă împotriva spiritului rău și l-a ținut în luptă până ce Ohrmazd a terminat fortificația, mai puternică decât cerul, zidită dinaintea lui. Și spiritele păzitoare (fravaÍi) ale războinicilor și ale celor drepți, pe cai de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
păzitoare (fravaÍi) ale războinicilor și ale celor drepți, pe cai de război și cu sulițe...” etc. (BundahiÍn, 6.1-4, ediția Anklesaria). Este o eshatologie construită ca epică a unei lupte finale: Ohrmazdmenține spiritul cerului asemenea unui războinic îndrăzneț, care poartă armură de metal. Spiritele păzitoare sunt asemenea războinicilor pe cai, cu sulițe în mâini, care păzesc frontiera cerului bun împotriva lui Ahriman (cf. Z³dspram 5.1-3). Arhanghelii (AmeÍa Spenta) se aseamănă cu niște războinici care păzesc fortăreața lui Ohrmazd ținând mereu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de pe Înaltele stânci dacă nu puteau răspunde unei șarade! Deoarece romancierul, așa cum Îl Înțeleg eu, după ce am asimilat „lecția” marilor modele romanești engleze, franceze, rusești și germane, este un demiurg, un făurar - ca și Hefaistos, cel care bătea la roșu armura lui Marte, războinicul! - care concepe, „desenează”, insuflă viață și protejează nu numai „personajele”, dar și „ideea” de personaj: acea „monadă”, unitate umană, care se „izbește” de altele, mai mult sau mai puțin asemănătoare, aflate Într-un viu și dur proces
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
urbei. Castelul poate fi un reper excelent, față de care să-ți determini cu ușurință poziția în spațiu. Trecem printr-o succesiune de piețe dreptunghiulare, Do Rosiio și, respectiv, Figueira, unde se înalță statuia ecvestră a regelui Pedro IV, înveșmântat în armură de cavaler. Căldura este destul de suportabilă, o „înmoaie”, din fericire, briza marină. Pavajul alb al străzilor, striate cu dungi negre, mă ajută să recunosc imediat romburile de pe coperta volumului Cartea neliniștirii de Fernando Pessoa, apărută de curând la Editura Fundației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
teutoni”, nu-i pasă, râde cel mai tare. Vasile dă curs și el invitației gazdelor și încearcă să-și tragă straiele cavalerești. E un întreg ritual îmbrăcarea lor. Ai nevoie de doi scutieri care să-ți încheie toate curelele. Pe sub armură ți se propune să îmbraci un soi de cojoc care să amortizeze apăsarea fiarelor exterioare. Vasile luptă cu estonianul Karl Martin Sinijarv - un tip robust, „copil al naturii”, chel, bărbos și foarte chefliu. Acesta însă, în ciuda constituției sale, obosește primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]