2,594 matches
-
care societatea noastră are nevoie. Nimic mai util, poate decât să ne reamintim momentul când, spre finele secolului XIX, un dascăl eminent, care era și un prestigios om de știință, Spiru Haret, a înțeles să se devoteze unui program bine articulat de instrucție și îndrumare practică. Soluțiile pe care le reclamă viața modernă nu implică în mod necesar noutate. Adesea, ele nu fac decât să reactiveze conduite și modalități îndelung verificate de om. În plină resurecție, Asachi, Kogălniceanu, Heliade, Barițiu făcuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
românești, ca supliment al revistei lui Asachi. Avea toate atuurile și nu e de mirare că la finele anului 1839 a înțeles să asume o răspundere mai înaltă, aceea de a solidariza cât mai multe condeie în jurul unui program bine articulat. N-a ajuns totuși să scoată revista decât la 19 martie, cum se poate afla dintr-o misivă către C. Hurmuzachi, scrisă "în mijlocul teascurilor și al zețarilor". Avea acum, sprijinit de mitropolitul Veniamin, editură și tipografie proprie, pe seama cărora a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
nevoia unei solidarități de breaslă, într-un moment când lumea noastră cunoștea un semnificativ proces de modernizare, coincident cronologic cu începuturile societății Junimea. Alte societăți s-au fondat spre finele secolului, într-un ritm mai alert, cu programe mai bine articulate, mai specifice, în acord cu exigențele unui domeniu sau altul și nu mai puțin cu imperativul îndrumării sociale. "Extensiunea universitară" a însemnat mari eforturi și sub raportul creerii de societăți menite a înlesni o cât mai largă difuziune a culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
problemele și realitățile ei sunt diverse, diverse sunt și subiectele mele, divers și tonul, diversă și atmosfera, divers și scrisul"3. În ciuda acestei tentative de a-si subsuma fiecare parte a creației atât de inegale unui proiect artistic impresionant, bine articulat și demn de toată stima prin intenția totalizatoare într-un cuvânt, unui întreg monumental -, Cezar Petrescu nu-și va convinge defel criticii de seriozitatea și semnificația demersului sau scriptural. Și cu atât mai puțin de necesitatea abordării bucăților sale fantastice
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
s-a putut, practic, realiza protagonistul încă din adolescență, transformând realitatea într-o eboșa imperfecta a acestuia), prelungit într-un și mai periculos joc cu alteritatea reprezentată de Ordeanu, și-a cerut tributul. Firește că această istorie în fond previzibilă articulata pe tiparul glisării între real și oniric nu a stârnit decât interesul teoreticienilor genului fantastic românesc. În special Sergiu Pavel Dan îi acordă câteva paragrafe mai mult decat binevoitoare, în care observa atuurile acestui text tocmai prin raportare la specificitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
dans ce putain de cimetière. La première. Mais la vie continue? Et moi qui croyais qu'il n'y avait que des tortues qui pouvaient faire des enfants après le cataclysme." 115 Trimiterea la referentul Emanou se face prin substantivul articulat un garçon, iar nașterea copilului din cimitirul de mașini urmează povestirii despre venirea pe lume a lui Emanou. 116 "Mais la vie continue?!" Ceea ce la Milos era o afirmație, deci o certitudine, la Dila devine interogație, semn al uimirii în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
eu. Așa își pierde animalul rațional dreapta judecată. Există o orbire asociată inteligenței, și pe aceasta se bizuie omul triumfător. El se prețăluiește și se preaslăvește măsurân du-se cu animalele, dar numai cu lipsurile lor. Rațiunea, conștiința, libertatea, limbajul articulat, râsul, precum și cultul morților, care definesc omul (și constituie "omenescul") sunt, de fapt, tot atâtea trăsături de care animalul ar fi, chipurile, lipsit, și a căror sumă ne îndeamnă să credem că între cele două creaturi se instituie nu o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
de pericol, ciocul este în primul rând un semn de inteligență prin ceea ce protejează, ca pe o comoară: o limbă scurtă, densă și neagră, care deși nu pare prea bine situată și nici tocmai suplă reușește să reproducă fidel limbajul articulat, monemele și fonemele, și asta, de multe ori, chiar la momentul potrivit. Iar greutatea cuvintelor nu împiedică pasărea vorbitoare să mai și zboare. Probabil aici a avut dreptate Descartes: dacă pe animal nu îl apasă cuvintele este pentru că el le
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pentru atâta lucru, nu trebuie să ne ne fie teamă să arăm pământul, să afânăm bălegarul, să îi simțim mirosul, să ne mângâiem vacile. Nu trebuie să ne plângem că pierdem vremea făcând toate acestea. Punem pe un piedestal limbajul articulat apanajul oamenilor, la care animalul nu are acces. Suntem, oare, chiar atât de îndreptățiți să ne mândrim cu această capacitate de a comunica prin sunete și printr-un organ a cărui funcție de bază este aceea de a înghiți alimentele? Evocând
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
octombrie 1656, când este utilizat numele de loc compus Târgul Ocnei, alături de Ocna și Ocnă, iar la 14 octombrie 1690 apare într-un document denumirea actuală a localității: Târgu Ocna. Într-un document din 13 aprilie 1708, apare primul termen articulat: Târgul Ocna, această formă a toponimului reluându-se și în 1758, 1762,1776, 1778, 1789, 1804 și în alți ani. De multe ori, numele localității este asociat cu ocna “mină de sare” și cu Mănăstirea Precista și Mănăstirea Răducanu. În
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
pentru a capta apa unui izvor » d. mag. bődőny și ap. trecătoare d. a trece (lat. traicere ) + suf. - ătoare. CĂLUGĂRA, islaz comunal în Gura Văii. Aici va fi fost cândva un schit sau adăpostul unui călugăr pustnic. Et.: ap. călugăr (articulat numai în cazul toponimelor) d. sl. kalugerŭ (la rândul său, acesta provine din greacă). Toponime precum Călugărul (Luizi), Călugăra și Călugăreni există și în alte arii geografice din România. CĂRPINIȘ, pârâu din Gura Văii, în partea de nord, care traversează
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
creând o insulă care era adesea inundată de « mânia » Trotușului, mai ales în sezonul de vară. Acest nume de loc reprezintă, de fapt, o metaforă toponimică. Et.: ap. mânios (adjectiv) d. ap. mânie (d. lat. mania ) + suf. adjectival - oasă (feminin, articulat). MUNTELE MIC, munte (1269 m. înălțime), aparținând de masivul Nemira, învecinat cu vârful Caraslău. Et.: ap. munte d. lat. mons, -ntis + ap. mic d. lat. miccus (care provine din grecescul mikkos ). OBCINA ROTUNDĂ, culme muntoasă din Munții Ciucului (1251 m.
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
să aibă o maximă stabilitate și să fie universal-umane. Reflectarea identității diferitelor lucruri de același gen nu se cristalizează în forma logică de noțiune decât în și prin cuvânt. Reflectarea generalului devine noțiune numai în contact cu un complex sonor articulat împreună cu care formează un cuvânt. "Numai vorbirea poate transforma cunoașterea în cunoștințe, numai cuvântul poate pune la dispoziția întregii societăți, ceea ce se petrece în mintea unui singur om"19. Același cercetător afirmă: „cuvintele sunt acelea care dau oamenilor posibilitatea să
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
poet cuvântul, adică „...forma ce să poată să te-ncapă” pe care artistul a căutat-o „cu sete" mereu, după cum mărturisește în "Scrisoarea II”26. După cum s-a văzut, orice cuvânt este unitatea dintre un înțeles și un complex sonor articulat. Noțiunea nu umple întregul înțeles al unui cuvânt, ci ea este numai "sâmburele" înțelesului. În înțelesul cuvântului, „sâmburele noțional" este învelit în "carnea sensului afectiv"27. 23 Idem, op.citata, p.235. 24 Constantin Noica, „Istoricitate și eternitate. Repere pentru
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
lingvistic. Înțelesul cognitiv afectiv, judecata, forma extralogică și materialul sonor sau grafic ar alcătui conținutul unei propoziții, iar unitatea lor ar fi forma ei. 0 propoziție este întotdeauna o unitate între o informație, o reacție afectiva și un complex sonor articulat, chiar daca reacția afectivă a pălit de mult prin uzură. "Limba este un imens depozit de metafore șterse prin uzură”. Referitor la raportul dintre judecată și propoziție, atragem atentia că structura logică a judecății nu coincide cu structura gramaticală a propoziției
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
să aibă o maximă stabilitate și să fie universal-umane. Reflectarea identității diferitelor lucruri de același gen nu se cristalizează în forma logică de noțiune decât în și prin cuvânt. Reflectarea generalului devine noțiune numai în contact cu un complex sonor articulat împreună cu care formează un cuvânt. "Numai vorbirea poate transforma cunoașterea în cunoștințe, numai cuvântul poate pune la dispoziția întregii societăți, ceea ce se petrece în mintea unui singur om"19. Același cercetător afirmă: „cuvintele sunt acelea care dau oamenilor posibilitatea să
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
poet cuvântul, adică „...forma ce să poată să te-ncapă” pe care artistul a căutat-o „cu sete" mereu, după cum mărturisește în "Scrisoarea II”26. După cum s-a văzut, orice cuvânt este unitatea dintre un înțeles și un complex sonor articulat. Noțiunea nu umple întregul înțeles al unui cuvânt, ci ea este numai "sâmburele" înțelesului. În înțelesul cuvântului, „sâmburele noțional" este învelit în "carnea sensului afectiv"27. 23 Idem, op.citata, p.235. 24 Constantin Noica, „Istoricitate și eternitate. Repere pentru
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
lingvistic. Înțelesul cognitiv afectiv, judecata, forma extralogică și materialul sonor sau grafic ar alcătui conținutul unei propoziții, iar unitatea lor ar fi forma ei. 0 propoziție este întotdeauna o unitate între o informație, o reacție afectiva și un complex sonor articulat, chiar daca reacția afectivă a pălit de mult prin uzură. "Limba este un imens depozit de metafore șterse prin uzură”. Referitor la raportul dintre judecată și propoziție, atragem atentia că structura logică a judecății nu coincide cu structura gramaticală a propoziției
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
vor eșua în procesul conștientizării și al asumării situației reale. Gheorghidiu experimentează această stare, conștientizând faptul că adevărata dramă este cea a războiului. Aschenbach, personajul lui Thomas Mann din textul care asimilează ideea morții încă din titlul său, sub formă articulată Moartea la Veneția, va experimenta ,,starea de deschidere" în momentul conștientizării iubirii pentru Tadzio. Personajul simte cu pasiune pentru că refuză în plan teoretic. Conform opiniei sale, frumosul este un act spiritual și doar prin dominarea simțurilor poți ajunge la el
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Hippolytos, referindu-se la brahmani, scria astfel: "Ei spun că Dumnezeu este lumina, dar nu lumina pe care o vedem, nici lumina soarelui sau a focului, ci pentru ei Dumnezeu este Cuvîntul, nu acela care își găsește exprimarea în sunete articulate, ci acela al cunoașterii (gnosis), prin care tainicele secrete ale naturii sunt percepute de către cei înțelepți". Asemănările sunt evidente. Mai aproape de noi, marele cabalist evreu și istoric al religiilor Gershom Scholem este puternic impresionat de "zborurile cerești" ale gnosticilor, de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
trebuie învățate, lucru ce nu se întâmplă decât în cazul surzilor, fapt care, de asemenea, îi izolează; nici măcar mitul universalității limbajului prin dactileme nu se adeverește. Ieșirea din grupul minoritar al neauzitorilor nu se poate face decât prin limbajul verbal articulat, chiar dacă acesta nu va fi niciodată perfect. Chiar și demutizată, persoana cu deficiențe grave de auz va păstra caracteristici specifice. Ele sunt urmarea lipsei autocontrolului și se manifestă printr-o vorbire cu numeroase tulburări (dislalii, paradislalii, rotacism, etc.), prin alternări
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
cauzele, tipurile și tratamentul afaziei. În anul 1865, Paul Broca comunică rezultatele observațiilor anatomo-clinice făcute asupra pacientului Leborgne în care constată o leziune circumscrisă la "piciorul celei de a treia circonvoluțiuni frontale" în emisfera cerebrală stângă, unde localizează "centrul" limbajului articulat. Ulterior relatează o serie de cazuri asemănătoare. Carl Wernicke descrie, în anul 1874, o altă formă de tulburare a vorbirii, care, spre deosebire de cazurile lui Broca, se caracteriza prin tulburarea înțelegerii limbajului, în timp ce vorbirea proprie era posibilă, însă plină de greșeli
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unii autori (N. Cerchez, 2001) o unitate didactică fundamentală (de bază) datorită celor două componente de bază indispensabile: conținut științific/tematic și conținut metodologic. M. Ionescu (2002) prezintă lecția din punct de vedere al conținutului ca un “sistem de idei articulate logic și didactic, în conformitate cu cerințele psihopedagogice referitoare la predarea asimilarea cunoștințelor, la aplicarea lor, la verificarea, evaluarea și notarea rezultatelor. Lecția este deci o unitate logică, didactică și psihologică, așa cum rezultă din configurarea didactică a lecției surprinsă în figura 9
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
urmărește să pună în evidență tendința noastră spontană de a considera aceste folosiri doar drept instanțe particulare în care este aplicată una și aceeași noțiune generală. Această tendință este favorizată de particularități ale acelui sistem de semne care este limbajul articulat. Ea este accentuată prin preocupările metafizice, iar în societățile moderne prin influența crescândă a gândirii științifice și a învățământului științific. „Există o tendință, înrădăcinată în formele noastre obișnuite de exprimare, de a gândi că omul care a învățat să înțeleagă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
faptului că ne lipsește o vedere clară asupra gramaticii expresiilor limbajului nostru. O asemenea vedere nu este ușor de obținut. Trebuie să luptăm împotriva unor tendințe ale gândirii care par să fie legate de caracteristici ale oricărui limbaj dezvoltat, complex articulat. Ceața mintală care învăluie folosirea obișnuită a limbajului poate fi risipită prin imaginarea și descrierea unor situații mai simple, mai elementare, care sunt jocurile de limbaj. Vom putea „vedea mai bine“, eliberându-ne de unele tendințe și înclinații profund înrădăcinate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]