1,401 matches
-
sterilă și disprețuind osteneala creatoare. Mondenitatea se definește prin apologia indirectă a nerușinării. Inconsecvențe abuzive și repetate definesc adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii de adevăr. Nerușinarea mondenității suferă acuzația crucii. Mărturisirea rușinată a păcatului și amintirea morții curmă lanțul trofic al iluziei. Minciuna patimilor este demascată. Futilitatea vechilor preocupări se spulberă în fața recunoașterii radicale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu. Practicile ascetice nu vor decât să sporească în noi aptitudinile muzicale care ne permit să fim în acord cu poemul simfonic al Providenței. Urcușul sufletului perfecționează acea acustică interioară în care sunetele lumii își regăsesc plinătatea și coerența fundamentală. Asceza creștină nu pune în practică un program al ambiției. Scopul ascezei nu este eroismul individualist, ci umilința. Nu satisfacția de sine ne orientează înspre răsăritul renașterii noastre duhovnicești, ci smerenia lui Hristos. Cei obișnuiți să se înalțe dintru slavă deșartă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
muzicale care ne permit să fim în acord cu poemul simfonic al Providenței. Urcușul sufletului perfecționează acea acustică interioară în care sunetele lumii își regăsesc plinătatea și coerența fundamentală. Asceza creștină nu pune în practică un program al ambiției. Scopul ascezei nu este eroismul individualist, ci umilința. Nu satisfacția de sine ne orientează înspre răsăritul renașterii noastre duhovnicești, ci smerenia lui Hristos. Cei obișnuiți să se înalțe dintru slavă deșartă întru slavă deșartă vor descoperi, în plin picaj, că, fără smerenia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îmbelșugat, încât ochii revarsă lacrimi.” Prin suspine se naște în noi o rugăciune izbăvitoare; germenii îndreptării au prins rădăcini în tainițele inimii noastre. Mai ager sau mai opintit, ceva se schimbă în fondul ființei omului. Harul lui Dumnezeu împlinește neputințele ascezei. Când simți apropierea lui Dumnezeu, te simți „în fața unui leu care doarme înaintea ta”. N-ai vrea să-l trezești pentru că frica te-a pătruns până în măduva oaselor. Ne temem de Cel care ne-ar putea adresa întrebarea: „Voi cine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
decorul fastuoasei gratuități a harului. Monahul se plimbă în grădina Raiului așa cum un arcuș vibrează peste corzile solare ale iubirii dumnezeiești. Lumea monahului este luminată de binecuvântări. Adâncimea privirii ieșind de sub pecetea inelară a unor cearcăne pământii este agonisită prin asceza privegherilor de noapte. Cunoașterea duhovnicească nu poate fi dobândită printr-un efort suprauman al voinței. Fără smerenie și răbdare, excesul de voință întunecă mintea văzătoare. Monahul ține cu orice preț la continuitatea revelației. Experiența paradisiacă rimează cu apofatismul sui generis
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pedagogică, ascetică și morală. În acest punct, credința îi oferă omului încredere, dar nu și cunoașterea din vedere a lui Hristos. Îndrumarea părintelui duhovnic, lucrând în cadrul organizat de slujbele și tainele Bisericii, își vădește treptat efectele terapeutice. În această perioadă, asceză este indispensabilă, iar libertatea doar pregustată, după îndepărtarea de sursele pierzării. Ucenicul, comentează arhimandritul Zaharia, „descoperă că nu își stăpânește firea și că ea a rămas nepătrunsă de harul lui Dumnezeu, așa încât se predă, pe cât îi este cu putință, unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Acceptând liber spovedania, vom recunoaște că izolarea atomistă sau autarhică a individului conduce spre catastrofă. Omul, atunci când se mărturisește, contestă mitul arogant al infailibilității. Astfel practicată, pocăința încetează să fie un act de mărturisire egocentrică, preocupată de grabnica dobândire prin asceză a unor virtuți subiective, însă indiferentă la soarta lumii pentru care Hristos, chip de rob luând, a suferit moarte pe cruce. Îndată ce constituția eclezială a persoanei este prezentă în gesturile oamenilor, revelația catolicității vieții în Hristos este și ea aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
margini a Domnului. Numai în libertate omul poate iubi și atinge desăvârșirea. Numai iubind, pe de altă parte, omul găsește libertatea adevăratei sale firi, devenind astfel un ipostas al lui Hristos. Natura și persoana, generalul și particularul, porunca și libertatea, asceza și harul - toate se descoperă într-o luminoasă osmoză abia atunci când suntem, precum Zaheu vameșul, pe calea lui Hristos, iar El ne răsplătește cu găzduirea. Rezumând deci, „prin pocăința în planul ontologic, omul aduce drept jertfă lui Dumnezeu libertatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iconică a limbajului doxologic 3, caracterul non-aristotelic (sau anti-metafizic) al cauzalității divine 4 și ireductibilitatea apofatismului la stadiul simplei predicații negative 5. Caracterul relațional al persoanei salvează apofatismul iconologic al Părinților de riscul agnosticismului. Mobilizată de iubire și purificată prin asceză, cunoașterea comportă acum un profund sens existențial. Cunoașterea singurului Dumnezeu în Iisus Hristos, prin Duhul Sfânt, implică medierea eclezială și experiența catolicității. Participarea sau comuniunea eclezială este probabil cheia teologiei lui Yannaras, Marion și Zizioulas. Pentru aceștia, viața liturgică și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ontologic al pocăinței la Starețul Sofronie”, în Renașterea, vol. 15 (2004), nr. 2, p. 10; Renașterea, vol. 15 (2004), nr. 3, p. 8. „Critica teologică și dezbaterea culturală”, Litere, Arte & Idei, vol. 9 (2 februarie 2004), nr. 307, p. 7. „Asceza mărturisirii creștine: scrisoare către un prieten de departe”, în Litere, Arte & Idei, vol. 9 (26 aprilie 2004), nr. 318, pp. 4-5 (publicat cu permisiunea inițială a destinatarului). „Icoana Crucii și vestea Învierii” a apărut sub titlul „Dinamica pascală în poetica
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
flegmei 151 Remediul plimbărilor 152 Puterea credinței și arta speranței. Vocația teologiei politice în mileniul trei 154 O altă cetățenie 154 Purificarea 156 Teologie și economie 158 Drumul spre rădăcini 164 Un eveniment, nu o instituție 167 Creștinismul urban 170 Asceza mărturisirii creștine. Scrisoare către un prieten de departe 173 Capitolul III Ciorne filozofice În căutarea firului pierdut. Lectura modernității în perspectiva lui H.-R. Patapievici 185 Nuanțe 185 Reușite 186 O noutate românească 188 Genealogia medievală a modernității 192 Modernitate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pozitivismului 281 Îngerul Silezian 284 Vasul răbdării și chipul blândețelor 290 Taina firescului 293 Amintiri și cumpene 294 Teofil duhovnicul 297 Mesagerul bucuriei 298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine 300 Renașterea permanentă 302 Asceza deciziei 304 Absență sau retragere? 305 Denunțul mondenității 307 Darurile ascezei 309 Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Taina firescului 293 Amintiri și cumpene 294 Teofil duhovnicul 297 Mesagerul bucuriei 298 Regăsirea paradisului. Note de lectură la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine 300 Renașterea permanentă 302 Asceza deciziei 304 Absență sau retragere? 305 Denunțul mondenității 307 Darurile ascezei 309 Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul spre Athos 321 Europa 323 „Scriitorul iscusit” 324 Un interpret congenial
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cavalerul cu șareta, pe care o va termina compatriotul său Geoffroy de Lagny, Perceval sau Povestea Graalului, de asemenea, neterminată. Eroii sînt, în aceste opere, cavaleri curajoși, hărțuiți, precum Lancelot, între dragoste și aventură, sau angajați, precum Perceval, într-o asceză mistică care simbolizează căutarea Graalului, pocal con-ținînd sîngele lui Hristos. Prin faptul că recurge la imaginar, prin arta sa de a lega o intrigă și de a-și pune în scenă personajele cu o psihologie complexă, Chrétien de Troyes este
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
cu energia psihică, manifestată și sensibil. Ci, această conștientizare se întâmplă doar în mod indirect, prin intermediul unor acțiuni creștine, ce se dezvoltă ca rod al harului. Adesea, acestea constau în acte elocvente, eroice, trăite prin comportamente de martiriu sau de asceză profundă, fapte care în mod cert nu pot fi rod doar al puterii omenești, ci și al intervenției divine. Dacă dialogul între Dumnezeu și om este un dialog care are intenția de a fi continuu, atunci este evidentă necesitatea rugăciunii
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a dat naștere la diferite opinii contradictorii din partea teologilor. Unii autori susțin aspectele pozitive ale acestor transformări, în timp ce alții susțin consecințele negative, întrucât, afirmă cei din urmă, sacramentul reconcilierii a fost redus doar la o practică de devoțiune sau de asceză, care a „monopolizat toate celelalte forme penitențiale ale iertării”. Acest lucru a determinat Biserica să reaccentueze și să sublinieze și alte forme de a face penitență și de a obține iertarea păcatelor, desigur nu noi, ci menținute prin tradiție și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
doar ca un „lucru” ce poate fi „instrumentalizat”, fapt ce îl determină să săvârșească chiar un „comerț cu sine”. Concepția eronată că valoarea unui om este dată doar de eficiența sa, câștigă din ce în ce mai mult teren. Treptat, nu se mai propune asceza pentru Dumnezeu, ci se propagă ideea cuceririi lumii și a dreptului la libertate înțeles în mod eronat. Sub pretextul unei „libertăți cuvenite”, se uită că libertatea este un dar de la Dumnezeu, un mijloc care poate fi utilizat pentru realizarea binelui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în viața sa, uneori dând naștere unor portrete originale, diferite, dar extrem de elocvente, ale modului în care el se poate raporta la Dumnezeu. Există, spre exemplu, două forme de religiozitate matură, care se remarcă printr-un accent inedit, fie asupra ascezei, fie asupra misticii, astfel: a) religiozitate ascetică (de angajare). Este trăită de către penitent ca o modalitate de a-și îndeplini misiunea personală. El dorește să se implice prin mărturie și angajare în viața de credință, din iubire față de Dumnezeu. Viața
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
itinerariu spiritual, care se realizează etapizat, constând în purificare și sfințire și îmbrăcând caracterul unor trăiri ascetice și mistice. Însă aceste trăiri vor avea aici un caracter specific, sacramental, fapt care nu poate fi contradictoriu cu intenția reconcilierii, căci dacă asceza este un proces de purificare, iar mistica un proces de „căutare a sufletului care vrea să-l întâlnească pe Absolutul divin”, atunci, acest lucru se întâmplă în mod evident și în cadrul celebrării sacramentale. În măsura în care procesul dialogic dintre confesor și penitent
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
1.1 Trăirea ascetică a penitentului Pentru ca penitentul să treacă de la viața de păcat la cea de sfințenie, el trebuie să parcurgă un proces de purificare. În măsura în care această purificare este un efort al penitentului, ea este numită de teologia spirituală „asceză”. Aceasta nu trebuie înțeleasă doar ca un efort pur uman, ci și ca o colaborare a ființei umane cu harul care vine din partea lui Dumnezeu. Purificarea este atât un rod al străduinței omului de a înainta în viața spirituală, cât
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
a ființei umane cu harul care vine din partea lui Dumnezeu. Purificarea este atât un rod al străduinței omului de a înainta în viața spirituală, cât și un dar pe care Dumnezeu îl revarsă gratuit în viața acestuia. În cadrul reconcilierii sacramentale asceza îndeplinește ambele condiții și este, prin urmare, o trăire evidentă. În mod cronologic, trăirea ascetică se manifestă, mai întâi, în planul interior, în sufletul penitentului, atunci când acesta se decide să își îmbunătățească viața sa spirituală, prin renunțare la sine și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
manifestă, mai întâi, în planul interior, în sufletul penitentului, atunci când acesta se decide să își îmbunătățească viața sa spirituală, prin renunțare la sine și prin umilirea proprie, recunoscându-se păcătos și dependent înaintea lui Dumnezeu. Abia în al doilea moment, asceza continuă în plan exterior, prin evenimentul mărturisirii propriu-zise pe care penitentul o face în fața confesorului. Iar în al treilea moment această asceză se prelungește în ambele planuri, atât în plan interior, cât și în plan exterior, prin îndestularea pe care
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sine și prin umilirea proprie, recunoscându-se păcătos și dependent înaintea lui Dumnezeu. Abia în al doilea moment, asceza continuă în plan exterior, prin evenimentul mărturisirii propriu-zise pe care penitentul o face în fața confesorului. Iar în al treilea moment această asceză se prelungește în ambele planuri, atât în plan interior, cât și în plan exterior, prin îndestularea pe care penitentul o va împlini în viața sa, după primirea iertării sacramentale. În această desfășurare, inerentă efortului de purificare, penitentul poate primi și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu privire la păcate, îi va insufla o dorință mai mare de a se căi și de a se îndepărta de ele și totodată îl va încuraja în trăirea unei vieți sfinte, chiar dacă însăși această viață sfântă presupune tot un exercițiu de asceză. Prin acest ajutor, penitentul este susținut să trăiască în mod autentic procesul convertirii. Efectele acestui proces sunt benefice creșterii spirituale pe care penitentul însuși și-o dorește. Trăirile ascetice care însoțesc acest proces de convertire se succed în mai multe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și reversibilă, scrutată cu uneltele poetului psiholog. O asemenea lirică imnică e pândită de grandilocvență, redundanță și discursivitate, capcane în care, contând pe inspirație și prea puțin pe elaborare, P. cade adesea, mai ales în Cariatidele iubirii (1986) și în Asceza voluptății (1996). Versuri prețioase se pierd astfel în sterilul poemelor nesupravegheate ca întreg. O selecție riguroasă ar putea să dea seamă de o poezie neoromantică autentică, de tip vizionar. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; Magnificat, București, 1983; Jocul întru ființă, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]