1,866 matches
-
Poeziei: realitate profundă, ascunsă îndeobște în viață, neintuibilă decât prin intermediul facultății poetice și inexprimabilă"11. Profunzimea se disimulează în chiar semnificațiile și imaginile prin care ea apare, dar pentru a putea vorbi de apariție trebuie ca ceva să iasă din ascunsul inaparent, să dea de văzut și de înțeles, să ia cuvântul așa cum ar lua lumină. De aceea, "situarea în obiectul însuși printr-un efort al intuiției"12 înseamnă coborâre în lumea poemului până în ne-locul unui semnificabil inaparent, care abia
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
real, să și nască - în expresia specifică a textului - o realitate vie de ordin artistic", "un spațiu virtual între semnificant și semnificat"9. Dacă realul apare prin posibilitățile pure ale unor a priori semnificabile, el deschide spațiul virtual al unui ascuns, ființarea de interval a inaparentului care se întrevede în lumina acestei deschideri. Iar ceea ce se aduce la vedere sunt "ordinea și datele unei noi lumi văzută prin interstițiile lumii reale", "un azur insuportabil întrezărit prin ochiurile cerului comun", "ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
opac, imprezentabilul înălțimii inegalabile, de dincolo de vedere. Transparent e doar voalul prin lumina căruia vederea trece, cade în sine: Când te-ai deschis în mine/ clopot de albuș plâns/ peșteră a înotătorilor veșnici/ fâlfâitoare?" Ceea ce se deschide e adâncul unui ascuns, orizontul scufundat - inevident - al unei imagini care nu iese la suprafață, se arată în invizibilul ei: "Tu umbrelă luminoasă/ rochie de voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul care m-a îmbrâncit/ în carnea ta
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-și chipul" în locul dezertat, dezafectat, al unei urme. Semnul acestei prezențe de absență desemnează prin omisiune, căci dacă "mereu depărtarea crescând// cearcăn/ pe suprafața adâncului"1 se ascunde în nemanifestare, ea deschide adâncul, se arată ca supra-față a transcenderii posibile. Ascunsul nu e însă totdeauna adâncul; el e uneori vălul care oprește vederea, "vălul cărnii"2, al suprafeței care se prezintă aproape, suficiența lumii care, arătându-și fața, se substituie feței divine, o acoperă și o șterge din vedere: "vălul/ e-
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noi se află/ și totul/ înconjurându-se de cerul său/ ca o sămânță/ atât de alb și de fragil/ s-ar face străveziu/ și lasă/ clară, vederea/ vederii dinăuntru" (s. n.)41. Deasupra semnului care se dă vederii, ceva semnifică în ascuns, în adâncul înaltului; în miezul sufletului până la care vederea ajunge se deschide cerul altui cer, un cer într-altul42. O față nevăzută în transparența inaparentului, dar care, limpezind vederea, se arată în ascundere, se dezvăluie în propria învăluire 43. Vederea vederii
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ceru-ascuns, doar luminând"62. Nu e însă strălucirea soarelui care cuprinde fața evanescentă a lumii sensibile: "nu vei mai avea soarele ca lumină/ ziua și strălucirea nu te va mai lumina// necuprinsul va risipi peste tine/ neînserata lui lumină"63. Ascunsul nerevelat pune în lumină și în vedere tot ce iese din ascundere, se arată ca taină a tainelor ce luminează tăinuind. Or acest absconditum rămâne în noaptea numinosului, nu are față pe care să o arate, este "fără de chip, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dă ca a priori afectiv. Ni se arată în ființa sa însuflețită, atât prin desăvârșirea formei cât și prin aura de sensuri ce iradiază în lume. Interioritatea ei este noua lume care se revarsă în exterior, apare din întunericul unui ascuns pe care îl face vizibil ca apariție imprevizibilă. În densitatea însăși a ființei sale există un raport de la sine la sine: el este identic cu aparența sa, dar aparența sa este aparența unei lumi"34. Aparență care se afirmă, se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Zilei dorm", în suspensia oricărui scenariu în care lumea se dă în spectacol: "Ochii, oh, și-i ascunseră atunci/ Răsăritul său nesfârșit începu/ Peste lume, în râuri, în lunci,/ Totul în jerbe se prefăcu". Printr-o paradoxală inversiune, a vedea ascunsul în emersiunea imaginii înseamnă a scufunda vederea în nevăzut, a închide ochii, a-i ascunde tocmai în ascunderea în care semnele vizibilului se voalează 49. Abia acum începutul începe, poate să răsară în vedere; un început nesfârșit care iluminează lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
1971, în op. cit., p. 308). 11 "Luminișul agonic" (Laude), "lumina tărâmului Necunoscut" (Ascultând cântecele), vol. Pe-o gură de rai, în op. cit., pp. 158, 212. Deseori e o viziune-vedenie, așa cum apare în Vedeniile pădurarului (vol. Întunecatul April, 1937), în Dulciule, ascunsule (vol. Pe-o gură de rai) sau în Pădurencele (vol. Un dor fără sațiu, 1976-1978), în op. cit., pp. 43, 130, 352. Viziune-vedenie care apare cu "ireala-i poveste" (Monos) sau în "extraordinara puritate" a muzicii astrelor și a frumuseții (Iberia
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plin de subînțelesuri: "Ce oameni vrednici de interesul celorlalți ar fi mulți dintre noi dacă nu s-ar simți mediocri!", însă nu înainte de a sparge codul acelui personaj din Thomas Mann. Și proceda astfel nu pentru că ar fi admirat, în ascuns, vreun pisc al mediocrității literar construite, ci pentru că tînărul inginer mediocru din Muntele vrăjit (se) joacă (cu) rolul unui om excepțional și transmite pro tanto o învățătură care aproape că atinge canonul. Este exemplul o mediocritate exemplară insului care și-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în viziunea lui Dilthey atrage investigația filozofică numai atâta timp cât rămâne enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme o respectăm și o conservăm ca mister, sau în limbajul său poetic, revenind la ideea misterului "insondabil" câtă vreme "nu sugrumăm vraja nepătrunsului/ ascuns în adâncimi de întuneric" (s.n.)61. Până la urmă conchide filozoful român "toate <<progresele>> îi sunt deschise omului, în afară de unul singur: acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în univers"62. (Or, prin "fenomenologia pură", Husserl nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
faptul că e vorba despre „școli de formare”: „școala celor șapte ani de acasă” și „școala vieții”. Din păcate, cercetarea pedagogică sistematică a acestor „școli” este sporadică pe plan mondial și inexistentă în România. c) Hidden (covert) curriculum. Conceptele curriculum ascuns și curriculum voalat au fost definite foarte diferit de teoreticienii curriculumului, pentru că nu s-a realizat încă un consens în legătură cu ce realități disting ele în mod exact. Întrucât par să desemneze aproximativ același proces insesizabil de formare umană, Leslie Owen
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atinge în acel moment condiția sa de absolut. El își urcă astfel individualitatea pe treapta sa cea mai înaltă, acolo unde se intersectează cu universalul. C. Noica formulează aceasta astfel:. În cogito-ul cartesian subiectul înfăptuiește o participare maximă la universalul ascuns în el, autentificîndu-se astfel în relația cu sine și cu propria i existență. Astfel în intuiția cogito-ului se află punctul în care individualul se întâlnește cu universalul, deschizînd în om un infinit potențial și potențator. Pe de altă parte cogito-ul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
civilizație va fi anevoios. Este ceea ce sesiza ș( Maiorescu arăt(nd că "...există pe l(ngă (nsușirile cele bune ș( un instinct primitiv, teluric, brutal, pe care toți oamenii de bine ș( toate dispozițiile salutare caută să (l ție (n ascuns, să nu-i permită ieșirea la lumina zilei, de care nu este vrednic. (n acest instinct se concentrează relele naturei omenești: lenea, injustiția, invidia contra celui mai bun ș( cruzimea s(ngeroasă" (Maiorescu, Contra Școalei Bărnuțiu, 1868, apud. Manolescu, 1970
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
icoanei și o ordine riguroasă sistematică în toate manifestările sale. Ținând cont de influența artei populare care s‑a dezvoltat în primii doi ani după sfârșitul iconoclasmului, ca și de faptul că în timpul iconoclasmului baza artei bizantine era continuată în ascuns în multe țări periferice ale impe‑ riului, pictura icoanelor a fost pusă pe al doilea plan fiind înlocuită de neocla‑ sicismul tradițional al artei eleniste. Vom vedea că maeștrii din Grecia au fost influențați de către egipteni și că toți au
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
țină cont de ideea de spațiu și 94 j. m. jaCquin, Histoire de L’Eglise, L’ Antiquité Chretienne, 134. 95 „Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta și, închizând ușa, roagă‑te Tatălui tău care este acolo, în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti”. 96 Fil 4,7. 97 C. de lotto, Leggere L’icona, Ed. Bucceri, Padova 1992, 6. CaP. i. arTa CreșTină: imaginea și iCoana 49 timp: fondul aurit substituia spațiul și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
frescei. După dorința tatălui său a fost nevoit să urmeze școala de gramatică sub îndrumarea lui Francesco da Urbino pe când era copil. Însă, dat fiind că sufle‑ tul său îl împingea către desen, își ocupa tot timpul liber desenând în ascuns. Din acest motiv era mereu certat de tatăl său și de mai marii săi‑uneori era și bătut‑aceștia nutrind speranța că această deprindere, pe care ei nu o stăpâ‑ neau, era un lucru minor și nevrednic de străvechea lor
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legile noi ale aluviunilor. În felul acesta, toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese izgoniți spre periferie (s. n.)." FASCINAȚIA ASCUNSULUI ...generează, în romanul privirii nesățioase, veritabile puneri în scenă ale actului perceptiv. Universul Hortensiei Papadat-Bengescu se alcătuiește din viziuni arhitectural-ambientale întretăiate: camera de primire, salonul de boală și salonul de bal (reunite în palatul Walter), palatul de marmoră...mortuar (reședința
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
orgoliu, un sine somnolent și anihilat în noua postură. Dintre termenii pe care (psih)analiza îi poate exploata, tocmai datorită aparenței lor neutre, "sertarele"apar desigur, ca semne exterioare, materiale, pentru pliuri ascunse, inavuabile, ale sufletului personajului. O tematică a ascunsului întunecat, a subteranei și a adîncului (imaginat ...arhitectural) se constituie în imaginile romanești ale discursului evaluativ, dirijat de vocea naratorială . Ele sînt spații simbolic transparente ale subconștientului. Gîndul morții, Lenora îl simte ridicîndu-se din "regiuni" materiale ale ființei, încă nedeslușit
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
38 UN REFLECTOR PE SCENA SUPLICIULUI 39 IMAGINARUL SCENIC ÎN ROMANELE HORTENSIEI PAPADAT-BENGESCU 42 CASE DE STICLĂ 42 SPRE SCENA ORAȘULUI 49 "PALAT DE NUNTĂ ȘI CAVOU..." 56 CASA DE ZID ȘI CASA DE SIMȚIRE 68 MOARTEA LENOREI 76 FASCINAȚIA ASCUNSULUI 81 NOTE 85 "...CAMIL CITEȘTE LA DAME AUX CAMÉLIAS..." 86 RE-SCRIEREA INTERTEXTUALĂ. LA DAME AUX CAMÉLIAS 99 NOTE 101 SCENA ȘI IRONIA. CU UN INTERMEZZO DESPRE TEATRALIZARE ÎN EPICUL CARAGIALIAN 102 DESPRE CUM NIMIC NU ESTE CE PARE A FI
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ea izbucneste cu experiențe halucinatorii, de depersonalizare sau intuiții ce par a erupe dintr-o consțiință clară. După o perioadă de angoasă care îl bulversează, subiectul pare a se obișnui cu ele. El vorbeste cu exaltare sau uneori dimpotrivă devine ascuns, moment în care totusi se poate decela halucinația sa în atitudini de ascultare de liniste sau agitație, care presară discursul său. Delirul se poate manifesta în egală măsură și prin bizarerii de comportament, schimbări a profesiunii și locuintei, urmărit fiind
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
să bată toaca, să sune clopotele, începe slujba de priveghere. Intru în incinta catedralei. Încerc într-o primă etapă să filmez mulțimea adunată. Sute de oameni stau pe pardoseală, pe stranele din jur, orice colț, cât de mic sau de ascuns este ocupat de către cineva. Majoritatea celor prezenți fac parte dintr-un grup, multe femei în vârstă, cu capul acoperit cu basmale mari și groase de lână, bagaje multe, îngrămădite. Mi-e greu să mă mișc cu camera în mână prin
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fost cu totul depășiți, datorită necunoașterii modului real de comportare până la urmă a statului ateu și comunist. Regretăm foarte mult că în țara dvs. libertatea activității religioase este îngrădită și prin aceea că justiția califică și urmărește penal distribuirea pe ascuns a Bibliilor, văzută ca o complicitate la contrabandă, și răspândirea de tipărituri în domeniul informării publice. Suntem zguduiți, de asemenea, și de soarta preotului ortodox Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Vă rugăm pe dvs. și pentru libertatea lui, precum și a tuturor celorlalți creștini
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
stau martore cimitirele: practic, în niciun cimitir nu mai există alei, toate sunt ocupate cu mormintele acestei ierni. De exemplu, dintr-un azil cu 24 de bătrâne nu a supraviețuit decât una. La crematoriul uman, incinerările s-au făcut pe ascuns, în sensul că rudelor li s-a dat o urnă, dar cine poate ști ce conținea aceasta, deoarece presiunea gazelor nu a asigurat incinerarea, iar despre decedați au fost aruncați în gropi. Mormintele și cavourile nu se mai pot vinde
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de pe urma traumei suferite, Zoe devine treptat o epavă umană: nu își încheie cursul liceal, abandonează familia, locuind la o rudă, apoi, într-un chioșc, se droghează. Ana își face o unică preocupare din demersurile riscante de a-i procura, pe ascuns, morfină. Cu toate că era fiică a unor oameni bogați, Zoe ajunge, spre a se putea întreține, să cânte la pian într-un restaurant de cartier și până la urmă moare sordid. Ducându-se în căutarea unui medic profesor, Ana vede scheletul Zoei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]