1,950 matches
-
Parlament, ci pe deputatul maghiar. Acest compromis moral amplifică un conflict deja existent cu preotul Belciug, care va fi însă rezolvat sub semnul toleranței și al conștiinței apartenenței la același neam. Tema națională se adaugă astfel celorlalte paliere tematice, justificând aserțiunea autorului care își definește propriul roman drept „epopee a vieții românești“. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul studiat Fără a nega deschiderea spre epopeic pe care o semnalează Liviu Rebreanu, se poate afirma că Ion este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mi se pare evident faptul că, prin prezența scenică a personajelor, prin relaționarea lor, prin acțiunile și opțiunile lor, sunt ilustrate elocvent moravurile unei lumi în care imoralitatea invadează, deopotrivă, viața publică și cea privată. Principalul argument care poate susține aserțiunea este faptul că în comedia O scrisoare pierdută viziunea artistică se structurează pe un singur plan. În acest câmp de forțe unic, existența individuală și viața politică se intersectează primejdios, iar existența interioară, psihică a individului și cea exterioară, socială
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
formule de adresare directă (substantive și adjective în cazul vocativ), mărci ale afectivității (interjecții, exclamații, interogații, pauze expresive, marcate frecvent prin puncte de suspensie ori linii de pauză), adverbe deictice (de loc sau de timp), pronume și adjective pronominale deictice, aserțiuni, reflecții, judecăți de valoare atribuite eului liric etc. - Tipurile de discurs specifice sunt monologul liric (mod de expunere care diferențiază genul liric de celelalte genuri literare), monologul adresat (invocația retorică) sau autoadresat, discursul dialogic, discursul evocator etc., în care există
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat În opinia criticului Ion Pop (Nichita Stănescu - spațiul și măștile poeziei) leoaica tânără este „expresia metaforică a iubirii [...], transformată întro prezență palpabilă cu rol definit în economia poemului“. Consider că această aserțiune este susținută de cele trei secvențe poetice, fiindcă acestea surprind, progresiv, metamorfoza realului, ieșirea din inerție a ființei și a universului sub „mușcătura“ agresivă a iubirii. Mai mult chiar, atacul imprevizibil al leoaicei transformă ființa îndrăgostită întrun „centrum mundi“, nucleu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se „zidește“ pe sine în operă, cu toată făp tura modelată și de zestrea genetică, dar și de întâmplările ființei sale, consider că evenimentele din viața personală influențează întrun mod semnificativ creația artistică. ARGUMENT 1: Un argument ce susține această aserțiune este faptul că, mai ales în creația primei etape, scriitorul transfigurează propria experiență de viață, chiar dacă prezența sa se estompează, se disimulează în spatele personajelor ori al eului liric. (Dezvoltarea argumentului poate fi urmată de referiri la romanele experienței) ARGUMENT 2
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în care „con trariile sunt echivalente, iar alegerea nui cu putință“ (B. Elvin). Eu consider că piesa aduce în scenă o lume de antieroi, prin care se concretizează tema degradării vieții politice, sociale și private. Un argument care sprijină această aserțiune este modul în care evoluează relația dintre Cațavencu și Tipătescu, de la conflict la reconciliere, la acceptarea tacită a farsei alegerilor și a valorilor trucate. Pe fondul imoralității ce invadează viața publică și privată, cele două personaje ilustrează elocvent, cred eu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Întreaga poezie susține, cred eu, opinia formulată de criticul Nicolae Manolescu, care considera că Mircea Cărtărescu este „un obsedat al lumii lui magice, miraculoase de cuvinte, pe care o locuiește ca pe un infern confortabil“. Un argument ce validează această aserțiune este imaginea dezolantă a țăranului ca ființă tragică, alienată, înstrăinată de propriul pământ (colectivizat), de valorile tradiționale ale familiei, de vietățile apropiate odinioară (dați în câini), de natură, de limbajul care nul mai exprimă. Existența rustică devine astfel pentru țăran
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat În opinia criticului Eugen Simion, poetul „care își asumă mitic universul“, Lucian Blaga, optează pentru „cunoașterea poetică văzută ca o adâncire în mister“. Această aserțiune mi se pare perfect îndreptățită, ilustrată chiar de prima artă poetică blagiană. Astfel, poetul corolei de minuni a lumii dezvoltă tema cunoașterii și a creației poetice întro viziune neobișnuită, care a deschis liricii românești interbelice orizonturile fascinante ale gândirii mitopoetice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reprezentanți ai SUA în Comisia Aliată de Control au fost acuzați că ar fi colaborat cu Maniu, sprijinindu-l în activitățile lui antirevoluționare 390. Aceste acuzații deranjau guvernul de la Washington și pentru faptul că se putea dovedi corectitudinea unora dintre aserțiuni. Partidul Național-Țărănesc omisese să distrugă o mare parte din documentele ce "confirmau multe din acuzații". Printre aceste materiale existau și probe ce dovedeau că Maniu discutase cu Hall și Hamilton despre formarea unei mișcări de rezistență care să răstoarne guvernul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
l-a reprezentat Grigore Alexandrescu și epoca pe care a reflectat-o. IV.4. Ion Heliade Rădulescu Nici figura colosală a lui Heliade Rădulescu nu s-a subsumat unei dimensiuni unilaterale, imaginea sa, atât în ceea ce privește opera, dar mai ales multiplele aserțiuni teoretice, putându-se defini în termenii unui complex joc de lumini și umbre. "Înzestrat cu mari însușiri și cu tot atât de mari cusururi"214, Ion Heliade Rădulescu și-a demonstrat proteismul și în ceea ce privește opțiunile estetice, pornind sub auspicii clasice, datorate, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
anume Câteva cugetări asupra poeziei prefața lui G. Baronzi la volumul său, Cugetările singurătății, și, mai ales, interesantul articol Principiile criticei al lui Radu Ionescu. În ceea ce privește primul text menționat, se observă plasarea în umbra marilor modele, Boileau și Aristotel, a aserțiunilor poetului despre talent: "Acesta (Aristotel n.n.) zise că poezia e fiia aplecărei ce are omul pentru imitație, d-aici Boileau a tras o idee mare în arta sa poetică, idee ce s-a comunicat în cei posteriori sub felurite chipuri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
15. 53 Ibidem, p. 23. Iată un alt pasaj semnificativ: „Cineva care spune că numai experiența prezentă este reală nu enunță un fapt empiric, comparabil cu faptul că dl S. îmbracă întotdeauna un costum maro. Iar cel care obiectează față de aserțiunea că numai prezentul este real cu «Desigur că trecutul și viitorul sunt tot atât de reale» nu nimerește ținta. Ambele enunțuri nu au nici o semnificație“ (p. 25). 54 Vezi Ibidem, p. 48. 55 „Rațiunea pe care am dat-o pentru crampă a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să se producă 79. Pornind de la scopul comunicării, A. H. G a r d i n e r distinge patru tipuri de fraze (enunțuri) posibile, cărora le stabilește specificul: 1) declarația, prin care se spune ceva despre ceva, realizîndu-se o aserțiune prin care se face o afirmație sau o negație 80, 2) întrebarea, a cărei reușită depinde de îndeplinirea de către interlocutor a unei anumite acțiuni, 3) cererea, care este exprimarea dorinței de a se îndeplini o acțiune ce nu depinde (numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui primă constă în tentativa de a modifica situația interlocutorilor. Cînd face o promisiune, cineva își asumă el însuși o obligație, care reprezintă o consecință a enunțării și constituie chiar esența ei, mobilul enunțării respective. Prin urmare, în vreme ce, într-o aserțiune (într-un enunț constatativ) cuvintele trebuie să se potrivească cu lumea pentru a avea valoare de adevăr, într-o promisiune (într-un enunț performativ), lumea, prin faptele locutorului, trebuie să se conformeze cuvintelor. Adresînd o întrebare interlocutorului, vorbitorul urmărește crearea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Wittgenstein, "întotdeauna imaginativ", și Austin, "cu picioarele pe pămînt", există multe puncte de contact în ceea ce privește interpretarea limbii. Există chiar, crede acest analist, elemente care dovedesc o filiație între opiniile despre limbă ale gînditorilor englezi (între care și Bertrand Russell) și aserțiunile filozofului austriac, îndeosebi din Tractatus logico-philosophicus145. Ludwig Wittgenstein 146 respinge, la fel ca Moore, opini-ile carteziene despre cunoaștere și îndoială, dar crede că atît Moore, cît și Descartes greșesc, fiindcă este lipsit de sens să ai pretenții de cunoaștere acolo
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întrebuințată prima dată de Karl B ü h l e r (Sprechakt), dar acest lingvist punea fenomenul în legătură cu actul de a semnifica, dîndu-i astfel o orientare specială (Karl Bühler, Sprachtheorie, Jena, 1934). 80 De aici nu decurge adevărul sau falsitatea aserțiunii, deoarece una este intenția locutorului de a afirma adevărul sau falsitatea unei stări de lucruri și alta este valoarea logică de adevăr. 81 Vezi Jacques Moeschler, Anne Reboul, op. cit. p. 40 ș.u. 82 Vezi J. L. Austin, Cum să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Raul Logophat, în Republica Democratică Vandana, în etapa "democrația avansată" s-a decis și promulgat că "dacă e democrație, atunci măcar să gândim și să ne rugăm la același Dumnezeu, chiar dacă egali cu totul nu vom putea fi niciodată". Această minunată aserțiune a fost gravată deasupra fiecărei intrări monumentale ale bisericilor. Așa că așa-numita Biserică sumerană a fost scoasă în afara legii. Vündünii îi disprețuiesc pe sumerani, nici nu vor să audă de ei, cele trei așezări din Munții Apuseni au fost șterse
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
prezentat. Rândurile de mai sus semnalează doar o întâmplare care a generat mai multe întrebări se doresc a fi un îndemn la reflecție. GREȘELI Errare humanum est sau, cum am spune pre limba lui Ienăchiță Văcărescu, a greși este omenește. Aserțiunea lui Seneca este preluată de mulți ca o încercare ieftină de justificare a erorilor. Dar există greșeli și greșeli. Una este să greșești drumul spre casă, când te întorci afumat de la cârciumă și alta e să-ți clădești afacerea pe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Raul Logophat, în Republica Democratică Vandana, în etapa "democrația avansată" s-a decis și promulgat că "dacă e democrație, atunci măcar să gândim și să ne rugăm la același Dumnezeu, chiar dacă egali cu totul nu vom putea fi niciodată". Această minunată aserțiune a fost gravată deasupra fiecărei intrări monumentale ale bisericilor. Așa că așa-numita Biserică sumerană a fost scoasă în afara legii. Vündünii îi disprețuiesc pe sumerani, nici nu vor să audă de ei, cele trei așezări din Munții Apuseni au fost șterse
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
importantă, un caracter compozit. Spațiul românesc a fost o răspântie de drumuri care a jucat un rol însemnat în destinul multor triburi și popoare. Geografia locului, fasonată în special de forma Carpaților, ne susține pe deplin afirmația. Desigur, este o aserțiune a cărei valabilitate nu se aplică pe linie maternă unde zestrea genetică provine într-o proporție uriașă din paleolitic și neolitic. Se referă în exclusivitate la evoluția noastră pe linie paternă. Astfel, nu suntem nici excesiv de balcanici, păstrând ceva mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
masă autohtonă rămasă pe loc, dar i-au afectat întrucâtva ponderea genetică. Arealul moldo podolian a format casa în care s-a născut Hg I2. Incontestabil, numărul consistent al haplogrupului în această regiune reprezintă un argument solid pentru a sprijini aserțiunea 100. Dacă spațiul moldo podolian este casa unde a crescut genotipul, atunci Carpații sunt leagănul nașterii sale. Indiscutabil, prezența în zona Carpaților a tuturor tipurilor acestui haplogrup constituie un element important care să susțină ipoteza (respectiv I2a, I2b și I2c
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cuvinte, cînd ești pesimist provoci o criză, cînd ești optimist realizezi un avînt, ori mie mi se pare că tocmai optimismul debordant, irațional, speculativ, maladiv și disperat al foarte multor jucători, chiar dintre cei mai importanți, a generat criza. O aserțiune corectă aici este necesitatea unui comportament moral. Într-adevăr, acesta a fost sublim, dar a lipsit cu desăvîrșire. Se face trimitere la Mancur Olson și Joseph Stieglitz, ca-re au remarcat o relație pozitivă între creșterea economică și calitatea instituțiilor în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fi fost nepot de fiu al unui invalid, ofițer de cavalerie, din oastea lui Carol al XII-lea, regele Suediei, care, scăpînd din catastrofa de la Poltava (1709), se stabilise în orașul Suceava, pe lîngă familia baronului Musteață 1. Pentru această aserțiune, nu mai cerem și documente, de vreme ce baronul Musteață a trăit, în Bucovina, cu un secol după acea luptă de la Poltava! Mai apoi s-a corectat Matei, scriind că tatăl său era fecior de plugar, din satul Călinești, de lîngă Ițcani
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de hiperconsum, oamenii nu mai cumpără în mod necesar ceea ce cumpără cei apropiați de ei din punct de vedere social, slăbirea sentimentelor și a constrângerilor de clasă oferind posibilitatea opțiunilor particulare și a liberei exprimări a plăcerilor și gusturilor personale. Aserțiunii „un loc potrivit pentru fiecare”, ce exprimă întâietatea grupului social, i se substituie un principiu de legitimitate adversă: „Fiecare face ceea ce îi place”. Problema centrală nu mai e de „a fi asemenea celorlalți”, ci „ce să aleg” din oferta pletorică
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
contribuit la părăsirea unui întreg ansamblu de locuri de întâlnire cum ar fi micul restaurant de cartier, slujba religioasă, spălătoria publică. Dar asta înseamnă oare că gustul pentru sociabilitate și schimburi interumane a fost anihilat? Realitatea concretă nu confirmă această aserțiune. Timpul consacrat televizorului sau videoului a crescut, dar, în paralel, se constată o tendință de creștere - fie și ușoară - a frecventării muzeelor, teatrelor, circului, sălilor de expoziție sau a diverselor locuri ținând de patrimoniul public. Numărul spectatorilor de cinema scade
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]