1,877 matches
-
izvor și tot ce îmi doresc E să zbor departe,tremurând în noapte, Doar stelelor să le spun în șoapte, Ca- n inima îmi este dulce-amar, Gândirea i-a făcut din nou hotar. Și gândul mării murmura în taină, În asfințit îmbracă altă haină, Se zbuciuma-n furtună și adună Durerea cerului,cu o cunună De luna și de stele se împodobește, În dulce și amar se amăgește. Ce-i inima,cănd gândul pune lacăt? Ce-i gând ,cănd inima îi
DULCE-AMAR de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379480_a_380809]
-
aproape nu mai auzea. Pe jos,alături de el,vorbindu-i ,l-am mângâiat ușor, așa cum o făceam mereu. Cu cincisprezece ani în urmă , îl adoptase fiul meu cel mic și-i dăduse numele: Prince. Și-n acea noapte , lungă noapte, asfințit al vieții, băiatul meu l-a vegheat ,schimbându-i locul, ba pe canapea, ba pe jos, plin de grija,urmărindu-i suflarea,cu simțurile trezite, de teama că în somn să nu se sufoce, în somnul acela,chipurile liniștit, care
A MURIT MICUL PRINCE/IL EST MORT, MON PETIT PRINCE-VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379473_a_380802]
-
-au plâns adesea în livezi. Cerneala a curs,zvâcnind,din călimară, Tu ai rămas doar un necunoscut, Despre eroul meu,doar amintire-amară, Regretul meu îți plânge-acum tăcut. Nu ai mormânt,ca să te plângă floarea De tei sau de salcâm în asfințit, Clopotul timpului își sună înserarea, Te-oi plânge eu,eroul meu iubit. Și-or crește macii-n câmpuri,lângă satul Pe care l-ai lăsat,tânăr stejar, Acum cuprinzi tot cerul din înaltul Stejarului ce se aprinde-n jar. Numele
UNUI EROU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379500_a_380829]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ DESPLETITĂ Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
lecțiile vieții.... XXXI. ELISABETA IOSIF POEZIA IUBIRII, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 1802 din 07 decembrie 2015. POEZIA IUBIRII Am strâns într-o eșarfă Dealul. Și i-am șoptit Să nu fugă de toamna iubirii Aflată sub jarul asfințitului. Atunci, s-a îmbăiat melancolic în ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor. I-am înfășurat nopțile sub lună, Ca să nu uite de coapsa verii Și de îmbrățișarea noastră sub lumina stranie a astrului. I-am acoperit în
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
prinsă, A măsurat clipa...și-a făcut-o să ardă... Numai tristețea nu a intrat în plasa Toamnei, devenind taina ... Citește mai mult POEZIA IUBIRIIAm strâns într-o eșarfăDealul. Și i-am șoptitSă nu fugă de toamna iubiriiAflată sub jarul asfințitului.Atunci, s-a îmbăiat melancolicîn ploi de curcubeu, învăluind iubirea noastră cu focul frunzelor.I-am înfășurat nopțile sub lună,Ca să nu uite de coapsa veriiși de îmbrățișarea noastrăsub lumina stranie a astrului.I-am acoperit în drum și cuiburileIar
ELISABETA IOSIF [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
poate-poate, degeaba-i efortul, el n-are nici roate, nu se știe cine, când și prin ce mijloace, s-a ascuns pe lună și face ce-i place. Soarele se-nalță, trece de zenit și-și urmează calea tot spre asfințit, crede că-i o glumă, n-are chef de glume, nu vrea să se-oprească și să se consume. Nimenea nu știe ce s-a întâmplat și cum deodată luna a secat: undeva, departe, la margini de lume, s-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
vântul, haide, poate-poate,degeaba-i efortul, el n-are nici roate,nu se știe cine, când și prin ce mijloace,s-a ascuns pe lună și face ce-i place.Soarele se-nalță, trece de zenitși-și urmează calea tot spre asfințit,crede că-i o glumă, n-are chef de glume,nu vrea să se-oprească și să se consume.Nimenea nu știe ce s-a întâmplatși cum deodată luna a secat:undeva, departe, la margini de lume,s-a creat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
de lacrimă inimi legate în batiste sufletul s-a dezgolit în văzul tuturor când paznicul nopții chemă ursitoarele să lungească secundarul Quies îmbrățișează Lumea 11 un strop de apă desenează pe obraz o floare fără parfum intră pe sub piele până ce asfințitul îl ascunde între două raze și o stea sunetul iubirii chicotește în bobocul îmbujorat pe jumătate adormit fiecare petală ascunzând miezul prețios- comoară nesărutată de lumină 12 transport în comun ofertă! oameni la conservă! trupuri îngrămădite precum fluturii stinși pe
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > ÎNTRE RUGĂ ȘI ASFINȚIT Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2067 din 28 august 2016 Toate Articolele Autorului nu mai am timp să privesc în mine nici spre cartierele de taină ale trecutului stau între rugă și asfințit câtă umilință în respirația clipei
ÎNTRE RUGĂ ŞI ASFINŢIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381180_a_382509]
-
și asfințit câtă umilință în respirația clipei îngenunchez pe linia de jos a orizontului și aștept până când cineva îmi va șopti noa hai... așa începe orice așteptare în haine noi barbierit repetând aceeași rugăciune doamne! Referință Bibliografică: Între rugă și asfințit / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2067, Anul VI, 28 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNTRE RUGĂ ŞI ASFINŢIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381180_a_382509]
-
să fie înțeleaptă. Colindă el ce colindă și într-o seară de primăvară, poposi într-un sătuc românesc. Se opri pe câmpia de la intrarea în sat și își așeză cortul. Dădu drumul calului să pască și privea copleșit de emoție asfințitul. „Câtă liniște!”, își spuse prințul. „Mă simt ca și acasă!” Se întinse pe iarbă și se lăsă în brațele ei gingașe și verzi care îi atingeau fața, făcându-l să tresară de fiecare dată. Dintr-o dată, zări un chip de
LEGENDA LĂCRIMIOAREI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381237_a_382566]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > GÂND ÎNFLORIND Autor: Steluța Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Gând înflorind Când soarele se-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie, Din mugure de floare-n parfumuri presimțit, Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din
GÂND ÎNFLORIND de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381373_a_382702]
-
răbdarea unei crengi umile, Tu înflorind, mici buburuzele te miluiau. Și orișice lumină o regaseai în carte, Toți licuricii îți sclipeau, ca niște îngeri, Căci cine avea carte, visa să aibă parte, Iar drumul tău mai fuse din înfrângeri. La asfințit de filă un înger îți îngâna, C-o inima de piatră e-o tulbure fântână, Ce nu a fost săpata, ca apa să mai dea, Și apa ei e toată pierdută într-o țină. Și-atunci ocrotitorul înger avea să
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ASFINȚIT Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Stau și privesc soarele cum dispare, pe țărm sunt stânci și alge, cochilii părăsite, năvodul de lumină lin așternut pe mare încet scufundă astrul în
ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381501_a_382830]
-
încet scufundă astrul în străvezie criptă. O linie tremurândă s-a format în zare și fiecare val cu o mână nevăzută îmi scrie pe nisip un rând ca de scrisoare, că mâine vei veni, ca soarele din criptă. Referință Bibliografică: Asfințit / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ASFINŢIT de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381501_a_382830]
-
rămas bun de la părinții săi cărora le ceru să nu se opună regelui, după care se lăsă dusă la palat și apoi întemnițată. - Să fie pusă să spele toate hainele din palat, porunci regele în prima zi. Fata munci până în asfințit fără să se plângă. Ba, la un moment dat, începu să cânte cu atâta dor că toți supușii care o auzeau începeau să lăcrimeze. Lăcrimă și regele din cel mai înalt turn în care se închisese pentru a nu se
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
izbucnit, picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit. Val după val își susură chemarea prin spuma transparentă lângă mal, țin zeii sfat de taină lângă marea schimbând culori, ca piatra de opal. Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul, săgeată pescăruși spărgând tăcerea, iar Afrodita-n val și-admiră chipul orbind cu albul trupului vederea. Nesățioși și muritorii își scaldă privirea, cu instinctele la pândă pe necuprinsa pânză-a mării caldă, ce țărmul cu dorințe îl inundă. Matrozi bărboși
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
maci a izbucnit,picură-n stropi alene din înaltul văzduhului căldura la zenit.Val după val își susură chemareaprin spuma transparentă lângă mal,țin zeii sfat de taină lângă mareaschimbând culori, ca piatra de opal.Cu spuma-n aripi, stingând asfințitul,săgeată pescăruși spărgând tăcerea,iar Afrodita-n val și-admiră chipulorbind cu albul trupului vederea.Nesățioși și muritorii își scaldăprivirea, cu instinctele la pândăpe necuprinsa pânză-a mării caldă,ce țărmul cu dorințe îl inundă.Matrozi bărboși ce stau în
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
blând și cu priviri senineși-n umbra roz a florilor de leandruVom degusta dulceața-i de smochine.... XXIII. GÂND ÎNFLORIND, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Gând înflorind Când soarele se-nclină pe drum spre asfințit Și se răsfrânge-n ochii rotunzi de păpădie, Din mugure de floare-n parfumuri presimțit, Tresare-n zvâcnet visul și iar doruri învie. Și iar aștept ca drumul ce-n lume pașii-ți poartă Prin bucle încurcate și-ntortochieri năuce, Din
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
refluxul,... II. SCRISOARE VIRTUALĂ, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2291 din 09 aprilie 2017. Caut drumul însorit, pe care, l-am văzut nu demult, în cealaltă parte a lui, est și vest... răsărit al dragostei, apus al ei, asfințit al soarelui și a vieții mele, mereu dezorientat, făptura ta, definind orizontul, făcându-mă să-ți scriu, un bilet imaginar... Draga mea, de vrei să știi, ceva despre mine, poți afla, că sunt bine și sănătos, la fel, cum îți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
Articolele Autorului În trupul primăverii... Alunec ușor pe strunele tale, Printre muguri și petale de floare, Purtată de vânt și de ploi, agale, Un strop din curcubeu, arc pe zare, Revărsata discret în inimi de lujer, Pulsând sinestezic, violine -n asfințit Stăruitor, în noaptea -vajnic străjer Al porților lumii, umbre -ntoarse -n infinit. Ochii lumii uimiți la spectacolul greu, Selenar, umbrind pe clape de mister Om și petala, pașii pierduți, tu și eu, Jumătăți disparate dintr-un întreg efemer. M- am
IN TRUPUL PRIMAVERII de DANIA BADEA în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380845_a_382174]
-
Poezie > Credință > EU SUNT IADUL, EU SUNT RAIUL Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Eu sunt iadul, eu sunt raiul, eu-s tăcerea, eu sunt graiul, începutul și sfârșitul, răsăritul și-asfințitul. Suferința-i toată în mine și flacăra din rubine, eu mă urc, eu mă cobor, eu mă nasc și eu mă mor. Eu îmi râd și eu mă plâng, eu mă-nalț și eu mă frâng, eu m-aprind și
EU SUNT IADUL, EU SUNT RAIUL de DORA PASCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380904_a_382233]
-
era foarte eficientă și mă înviora. Otilia mă încuraja când opream și eram amândoi tot mai nerăbdători să ne vedem: Un puternic magnet invizibil parcă ne atrăgea și simțeam cum îmi dispare oboseala: Soarele tot mai roșu se apropia de asfințit, dar încă mai aveam ore bune de condus până la Chicago: - Nu știu când voi sosi draga mea, aparatul îmi spune că ar mai fi vreo patru ore până la tine, asta înseamnă că probabil în jurul orei doisprezece la noapte, voi ajunge
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
un chioșc, și el, întredeschis, Între a fi, sau a nu fi - proscris - Și noi, pe-aici, pe unde n-am venit Dar ți-am găsit izvorul cristalin În care ochii tăi, în verde plin Mă beau, eram ferigi, la asfințit - A început și școală, ce târziu! Tocmai acum, când parcul e pustiu - Tocmai acum - când sus, atâți părinți Asculta - duși - întoarsele dorinți - Tocmai acum, când au nevoie iar De parcul plin de oamenii cu dar, Să-nceapă-n țara inimii
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]