1,216 matches
-
Însă nicio imagine precedând luna martie 1993 nu a fost găsită. Înainte ca să fi fost capturată cometa de către Jupiter, ea era o cometă de scurtă perioadă cu o periapsidă chiar în interiorul orbitei lui Jupiter și o apoapsidă în interiorul centurii de asteroizi. Volumul spațiului în care un obiect este considerat pe orbită în jurul lui Jupiter este definit de sfera lui Hill a lui Jupiter (sau sfera lui Roche). Când cometa a trecut în proximitatea lui Jupiter la sfârșitul anilor 1960 sau la
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
în coliziune cu atmosfera „se îndreaptă cu toatele în direcția” traiectoriei cometei. Ca origine, Geminidele sunt o excepție: aceste ploi de stele nu provin dintr-o cometă, ci din obiectul 3200 Phaethon, care se estimează că face parte din familia de asteroizi Pallas.
Radiant () [Corola-website/Science/329783_a_331112]
-
și-a făcut reapariția în 1892 și 1899. De atunci roiul se pare că a secat. Cometa P/2001 J1 (NEAT), descoperită de S. Pravdo, E. Helin și K. Lawrence pe imagini CCD luate de programul de observații Near Earth Asteroid Tracking (NEAT) în mai 2001, prezintă, potrivit lui Syuichi Nakano câteva similitudini în elementele orbitale cu cometa Biela.
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]
-
Zach și Heinrich Wilhelm Olbers, a fondat în 1800, la Lilienthal, "Die Astronomische Gesellschaft" (în română: „Societatea Astronomică”). Obiectivul principal al Societății Astronomice îl constituia observarea și studiul corpurilor cerești încă necunoscute, mai ales acele presupuse planete mici (de fapt asteroizi) existente între Marte și Jupiter. O altă sarcină a Societății Astronomice era promovarea și difuzarea de cunoștințe și informații privitoare la descoperirile astronomice efecuate. Primul președinte al Societății Astronomice a fost . În 1813, Johann Hieronymus Schröter a fost victima distrugerilor
Johann Hieronymus Schröter () [Corola-website/Science/329844_a_331173]
-
anul 2012. Acțiunea romanului se petrece în anul 2312, în orașul Terminator de pe Mercur, construit pe o șină gigantică pentru a-l păstra mereu pe partea întunecată a planetei. Swan Er Hong, o artistă și fostă designer de terarii pe asteroizi, deplânge moarte subită a bunicii ei, Alex, o persoană foarte influentă printre locuitorii Terminatorului. După funeralii, membrii familiei și prietenii apropiați ai lui Alex țin o conferință. Swan pleacă să-l viziteze pe Wang, un designer de quburi (computere cuantice
2312 (roman) () [Corola-website/Science/329846_a_331175]
-
descriu caracteristicile societății viitoare evocate de autor. În lumea romanului, planetele Mercur, Venus și Marte sunt locuite de oameni, la fel ca sateliții lui Saturn și Jupiter. Oamenii au colonizat sau colonizează toate suprafețele locuibile din sistemul solar. Aproape toți asteroizii au fost transformați în „terarii” cu un mediu interior artificial proiectat să reproducă diverse biomuri de pe Pământ sau combinații ale acestora. Unele dintre ele servesc ca rezervații pentru animale sau ferme pentru flora și fauna amenințate cu extincția. Unele dintre
2312 (roman) () [Corola-website/Science/329846_a_331175]
-
Mecanica cerească este o ramură a astronomiei și a mecanicii clasice care se ocupă cu studierea și descrierea mișcărilor obiectelor cerești, cum sunt stelele, planetele, asteroizii și cometele, cu ajutorul teoriilor fizicii și matematicilor. Domeniile fizicii cele mai direct vizate sunt cinematica, dinamica, mecanica clasică și relativistă. În Antichitate, se distingeau mecanica cerească de mecanica terestră, cele două lumi fiind, potrivit gânditorilor epocii, conduse de legi complet
Mecanică cerească () [Corola-website/Science/329857_a_331186]
-
La moartea sa, a lăsat o bibliotecă de 3.500 de cărți, în parte constituite din copii manuscrise ale operelor științifice pe care nu putuse cumpăra din cauza costului lor. Un crater și o vale de pe Lună îi poartă numele, precum și asteroidul (11970) Palitzsch.
Johann Georg Palitzsch () [Corola-website/Science/329854_a_331183]
-
1891 - d. 2 iulie 1963) a fost un astronom american. El și-a petrecut întreaga sa carieră la Observatorul Mount Wilson, unde a descoperit 3 sateliți ai lui Jupiter: Lysithea și Cârme în 1938 și Ananke în 1951, si un asteroid Troian - 1647 Menelaus. El a mai calculat orbită mai multor comete, dar și pe a lui Pluto. Sinope, Lysithea, Cârme și Ananke care avea numele simplu de „Jupiter IX”, „Jupiter X”, „Jupiter” XI și „Jupiter XII”, n-au avut denumirea
Seth Barnes Nicholson () [Corola-website/Science/328190_a_329519]
-
neregulați retrograzi cae orbitează în jurul lui Jupiter între 19,3 și 22,7 Gm, la înclinații de aproximativ 150°. Satelitul are un diametru de aproximativ 4 kilometri și o culoare aparent gri (indexul de culoare R-V=0.43), similiar asteroizilor de tip C.
Harpalyke (satelit) () [Corola-website/Science/328240_a_329569]
-
susțin că poate fi mult mai mic, un studiu sugerează un diametru de aproape de 60 km. Estimarea de 120 km, dacă este corectă, ar face din acest crater a patra structură de impact confirmată din lume, și implică un bolid (asteroid sau cometă) cam de 5-6 km în diametru. Un studiu mai recent sugerează că diametrul craterului ar putea fi între 60 km și 160 km sau mai mult, și a fost produs de o cometă sau asteroid care a avut
Craterul Woodleigh () [Corola-website/Science/328230_a_329559]
-
implică un bolid (asteroid sau cometă) cam de 5-6 km în diametru. Un studiu mai recent sugerează că diametrul craterului ar putea fi între 60 km și 160 km sau mai mult, și a fost produs de o cometă sau asteroid care a avut între 6 km și 12 km lățime. Ridicătura centrală, care ar avea 20 km în diametru, a fost prima dată intersectată de activități de foraj la sfârșitul anilor 1970, cu toate acestea semnificația ei ca structură de
Craterul Woodleigh () [Corola-website/Science/328230_a_329559]
-
Ceasornicarului, o mașină exctraterestră care a trăit o vreme în centrul de cercetare al Inelului Sclipitor înainte de a fi implicată într-o serie de atentate. Dreyfus și Sparver analizează comunicațiile habitatului din perioada catastrofei și descoperă o legătură cu un asteroid aparținând familiei Nerval-Lermontov, una dintre Cele Optzeci de familii care, cu peste o jumătate de secol în urmă, a acceptat ca un membru al său să fie procesat digital, eveniment soldat cu un eșec de proporții. În acest asteroid, care
Prefectul (roman de Alastair Reynolds) () [Corola-website/Science/330807_a_332136]
-
un asteroid aparținând familiei Nerval-Lermontov, una dintre Cele Optzeci de familii care, cu peste o jumătate de secol în urmă, a acceptat ca un membru al său să fie procesat digital, eveniment soldat cu un eșec de proporții. În acest asteroid, care îi întâmpină ostil, cei doi prefecți descoperă o navă Agregată captivă, ai cărei membri sunt menținuți în stare de somn. Un singur membru a reușit să se sustragă acestei stări - Clepsidra, care îi confirmă lui Dreyfus bănuielile: Aurora din
Prefectul (roman de Alastair Reynolds) () [Corola-website/Science/330807_a_332136]
-
Aurora din familia Nerval-Lermontov nu a murit, la fel ca celelalte procesări digitale, ci trăiește în sistemul virtual al Inelului Sclipitor și vrea să pună mâna pe acesta înainte ca o epidemie devastatoare - prezisă de Agregații adormiți - să îl distrugă. Asteroidul este distrus de ciocnirea aparent întâmplătoare cu o navă aflată în derivă, dar Dreyfus, Sparver și Clepsidra reușesc să scape. Între timp, Thalia a făcut actualizarea software necesară în patru habitate, dar aceasta pare să aibă o eroare. Accesul la
Prefectul (roman de Alastair Reynolds) () [Corola-website/Science/330807_a_332136]
-
numită abstracție, cu ajutorul căreia simulează diferite medii și coordonează activitatea servitorilor roboți. Unii demarhiști sunt experți în nanotehnologie, prelungirea vieții și modificări biologice. Petrecându-și mare parte a timpului pe nave, această facțiune este formată din mineri ai cometelor și asteroizilor. Exploratori transumani, Ultranauții au optat pentru modificări corporale masive, înlocuindu-și organele și alte părți ale corpului. Deși mulți dintre ei sunt prezentați ca având exoschelet, nu toți au modificări biologice vizibile. Ei trăiesc timp îndelungat, parțial datorită perioadelor petrecute
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
apeleze la Sibilinici pentru a face față Inhibitorilor. Gestul a atras o reacție dură din partea rasei Nestbuilder. Rasă inteligentă care, în universul original, a fost afectată de un agent terraformator care i-a distrus lumile, transformându-le în milioane de asteroizi. Pentru a scăpa de agentul terraformator, membrii ei au renunțat la forma fizică și s-au refugiat pe o brană paralelă. Par a fi mai avansați decât Inhibitorii, fiind capabili să călătorească între brane și în timp, precum și să sintetizeze
Universul Revelation Space () [Corola-website/Science/330874_a_332203]
-
se ocupă cu interviuri și recenzii de carte din domeniul SF&F, cealaltă fiind Michael R. Mennenga. Stackpole a fost director executiv la Phoenix Skeptics din 1988 și apare în lista de contacte a grupului în revista "Skeptical Inquirer". Un asteroid din centura exterioară descoperit pe 23 martie 2001 de David B. Healy a fost numit 165612 Stackpole. Publicate de Bantam Books. Publicate de Bantam Books. Publicate de Night Shade Books. Romanele acestei serii au fost publicate de FASA Corporation până în
Michael A. Stackpole () [Corola-website/Science/330188_a_331517]
-
în 2012 de către Fugue State Films, pentru a marca atât aniversarea a 200 de ani de la nașterea lui Cavaillé-Coll în 2011 cât și 150 de ani a orgii sale de la St. Sulpice. Numele lui Cavaillé-Coll a fost atribuit și unui asteroid: 5184 Cavaillé-Coll.
Aristide Cavaillé-Coll () [Corola-website/Science/330293_a_331622]
-
este un asteroid din apropierea Pământului și o planetă minoră, care parcurge o orbită în jurul Soarelui în rezonanță orbitală 1:1 cu Pământul. Este un cvasisatelit al Pământului. Asteroidul are un diametru de circa 5 km. Prin orbita sa care este „legată” de aceea
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]
-
este un asteroid din apropierea Pământului și o planetă minoră, care parcurge o orbită în jurul Soarelui în rezonanță orbitală 1:1 cu Pământul. Este un cvasisatelit al Pământului. Asteroidul are un diametru de circa 5 km. Prin orbita sa care este „legată” de aceea a Pământului a fost supranumit ca fiind „cea de-a doua lună a planetei noastre”, deși nu este un satelit, ci mai degrabă un „companion
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]
-
are un diametru de circa 5 km. Prin orbita sa care este „legată” de aceea a Pământului a fost supranumit ca fiind „cea de-a doua lună a planetei noastre”, deși nu este un satelit, ci mai degrabă un „companion”. Asteroidul poartă numele unui popor semi-legendar, cruithni, care locuiseră în Scoția și în părți ale Irlandei între anii 800 î.Hr. și 1000; numele se referă poate, mai specific, la legendara lor primă căpetenie, numită tot "Cruithne". Poporul "cruithni" a emigrat de pe
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]
-
L. Când se află cel mai aproape de Pământ, Cruithne este la o distanță de circa de kilometri (de 30 de ori distanța dintre Lună și Pământ); când este cel mai departe, unghiul Pământ - Soare - Cruithne atinge 120°. Perioada orbitală a asteroidului Cruithne fiind foarte puțin mai scurtă decât aceea a Pământului, „fasolea” se decalează, puțin câte puțin, îndepărtându-se de Pământ într-o primă etapă, trecând de cealaltă parte a Soarelui înainte de a reveni aproape până la Punctul Lagrange L în vreo
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]
-
primă etapă, trecând de cealaltă parte a Soarelui înainte de a reveni aproape până la Punctul Lagrange L în vreo 385 de ani. În acel moment, Pământul și Cruithne au un schimb de energie orbitală (un efect de sprijin gravitațional), afectând orbita asteroidului Cruithne cu ceva mai mult de o jumătate de milion de kilometri (iar cea a Pământului cu circa 1,3 cm). Perioada de revoluție a lui Cruithne devine atunci mai lungă decât aceea a Pământului, iar traiectoria asteroidului se decalează
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]
-
afectând orbita asteroidului Cruithne cu ceva mai mult de o jumătate de milion de kilometri (iar cea a Pământului cu circa 1,3 cm). Perioada de revoluție a lui Cruithne devine atunci mai lungă decât aceea a Pământului, iar traiectoria asteroidului se decalează din nou, puțin câte puțin, în sens invers. Fenomenul se repetă în celălalt sens 385 de ani mai târziu, scurtându-se perioada de revoluție a asteroidului pentru a se relua de la capăt procesul. În mod global, Cruithne descrie
3753 Cruithne () [Corola-website/Science/329315_a_330644]