49,508 matches
-
în spațiu, ci care ține de o compatibilitate adîncă, din spatele convențiilor și al substanței, cele două niveluri al expoziției sunt radical diferite. în timp ce Ovidiu Maitec vine dintr-o civilizație frustă, din lumea imanentă a substanței pe care artistul și-o asumă și, mai apoi, o transferă în coduri culturale și în secvențe etico-artistice, sublimînd materia în adevărate axiome plastice și într-un hieratism suficient sieși, fără trimiteri explicite către un spațiu sacru instituit, Sultana Maitec pare un simplu accident al luminii
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
nu are de ce să plătească pentru cele făcute de dl SOVINVEST. Acest ziar, ca și ZIUA, a mers pe ideea sporirii tirajului jucînd rolul de avocat al depunătorilor la FNI. Rol pe care politicienii s-au grăbit să și-l asume, în speranța că ar mai putea cîștiga niscai voturi. Așa se face că în loc ca această afacere să fie cercetată penal, în toate implicațiile ei, s-a transformat într-un soi de minge pe care Parlamentul vrea să o lase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
este produsul celui care o inventează, traducătorul, pe tot atît pe cît este al autorului inițial. Apelînd la o analogie mai curînd stîngace, Gass compară marile poeme cu hambare oricînd pregătite să găzduiască noi și noi recolte. Fără a-și asuma neapărat implicațiile metafizice, scriitorul american definește traducerea ca act de reîntrupare a poetului în persoana traducătorului. Poate de aceea impresia pe care o creează tălmăcirile lui din Rilke este mai curînd aceea de ventriloquism: elegiile duineze devin pretext expresiv, punct
Traducîndu-l pe Rilke by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16706_a_18031]
-
lumea clasică a lui Homer, considerînd călătoria lui Ulise drept "un scenariu al aventurii false, al aventurii ca dezordine și accidentalitate". Perspectiva d-sale e una integratoare, pozitivă. Ulise are de dus la îndeplinire un proiect pe care și-l asumă ca pe un destin: "Întorcîndu-se, el (...) arată cum se ia în stăpînire ceea ce ai avut. Spre deosebire de el, Alexandru Macedon, reprezentantul aventurii fără întoarcere în perspectiva lui Liiceanu, a dus totul cu sine, dornic de performanță și de a-și arăta
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
o preocupare a regizorului și nu sprijin important al demersului artistic, atunci poate Cu capu' de nicovală să fi fost mai mult decât o ilustrare a unei piese cu farmec. Așa rămâne doar un exercițiu. Probabil că regizorul și-a asumat firesc acest risc. Teatrul Nottara: Cu capu' de nicovală. Adaptare după Fierarii de Milos Nicolic. Traducerea: Veronica Lăzăreanu. Decoruri și costume: Maria Miu. Ilustrația muzicală: Vasile Manta. Regia artistică: Horațiu Mălăele. Distribuția: Valentin Teodosiu (Neamțu'), Catrinel Dumitrescu (Nevasta neamțului), Valeriu
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
propus eu în ideea de a-l lucra cu un grup de studenți și așa a și fost publicat. Mircea Eliade pe care l-am tradus din română în franceză pentru Actes Sud a fost propunerea mea și l-am asumat foarte bine... Dacă mă gîndesc bine, majoritatea titlurilor mi s-a propus, Cohen, Mandiargues. Dar propunerile veneau parcă în întîmpinarea propriei mele dorințe. Spuneați chiar în ultima dvs. carte că un bun traducător este și un bun hermeneut al operei
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
care îngăduie partizanilor săi "să se detașeze de nefericita chestiune identitară și de problemele insolubile ale comunității lor, navigînd spre punctul fertil al întîlnirii cu celălalt, sub soarele culturii eliberate de mistica "rădăcinilor" și al unei apartenențe nu moștenite, ci asumate la Europa". Însă nu e aceasta tocmai postura cea mai clarvăzătoare? Întrucît să recunoaștem că ea înfățișează măcar trei avantaje indubitabile: depășirea impasului istoric al unei Basarabii cu o independență statală de factură stalinistă, profitabilă doar pentru o mafie politico-financiară
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
produs de aceasta în critica ultimului deceniu. Dar și în asemenea condiții, cine l-ar fi putut împiedica pe autor să gloseze cu mai mult aplomb pe marginea respectivelor eseuri, studii critice, biografii? Constantin Cubleșan pare însă dispus să își asume un rol modest, se efasează, deliberat, în spatele textelor discutate, din care citează frecvent fragmente lungi, comentariul personal fiind foarte redus, aproape nul. Aportul autorului se rezumă de regulă, la o succintă concluzie în care își precizează poziția. "Pusă în scheme
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
Iorgulescu despre lumea lui Caragiale, studii și lucrări de Ștefan Cazimir, Ion Vartic, Liviu Papadima ș.a.m.d. Fără nici un fel de orgolii sau ambiții, Constantin Cubleșan nu încearcă să impună o nouă perspectivă asupra operei lui Caragiale, nu își asumă riscul de a formula un punct de vedere personal, ci se mulțumește să treacă în revistă, conștiincios, teoriile altora. De altfel autorul își precizează încă de la început intențiile: "Strădania mea a fost tocmai aceea de a inventaria, pe cât mi-a
Din nou Caragiale... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16800_a_18125]
-
ajuns?! Nu vreau să dau nume, pentru a nu mai fi considerat procuror sau un jdanovist la Paris - cum am fost calificat - dar nu trebuie să ne mai mirăm de tot ce se întîmplă acum în România. Cine nu-și asumă trecutul cu responsabilitate riscă să-l repete. Nu în aceleași forme, dar cu revenirea neo-comuniștilor-privatizați la putere - a treia generație a coloneilor - așa cum se anunță după ultimele alegeri locale. Sînteți partizanul unor revizuiri în literatură și artă? Nu știu dacă
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
lemnul într-un proces de combustie spirituală calmă, ridicînd amintirea acvaticului pînă la transparențele aerului, Camilian Demetrescu era atunci un postbrîncușian puternic marcat de spiritul oriental, bizantin și nu numai, al nonfigurativismului și al unei jubilații pure. Efortul său ulterior, asumat programatic și cu o vehemență mai mare decît i-ar fi necesară unei simple exprimări artistice, este unul evident de integrare în paradigma religiozității occidentale, în speță catolice, al cărei spirit include o dimensiune trupească și figurativă mult mai accentuată
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din afară - nu contează. Monștrii ne sînt presărați în calea către Graal și în orice altă cale, iar pe unii nu avem cum să-i învingem; sîntem doar datori să îi domesticim. Și să
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
mai ales dacă nu le este accesibilă întreaga operă a gînditorului (formată din peste 1500 de cărți și articole, cum arată Mac Linscott Ricketts în prefață, excluzînd traduceri, republicări, precum și o serie de lucrări aflate în manuscris). Fără a-și asuma premisele unei abordări exhaustive a conceptelor operei eliadești, Rennie reconstituie configurația elementelor taxonomice esențiale - illud tempus, homo religiosus, hierofanie, coincidentia oppositorum, arhetip ș.a. Urmărind valorizările timpului arhaic și modern în diversele sale opere, autorul consideră concepția despre timp ca fiind
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
responsabilă a omului are îndatoriri imprescriptibile față de sine însăși. Ci moartea ne va dezrobi mîine, scria Georges Bernanos, citat de Ierunca, iară adevărul ne poate dezlega încă de azi". Adevărul a cărui casantă afirmare este deja o formă a justiției. Asumându-și dificila misiune a rostirii adevărului justițiar, autorul volumului Românește, alături de Monica Lovinescu, cu care și-a împletit destinul, n-a beneficiat - așa cum insinuează unii - de "privilegiul" exilului, căci, în pofida acestui "adăpost", a fost și este încă expus din plin
Glose la Virgil Ierunca (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16857_a_18182]
-
ei strălucire. Sarcina rejudecării acestui proces, încercată timid mai devreme, într-un moment mai degrabă ostil, de Titu Popescu (printr-un eseu monografic) și de noi înșine (printr-o ediție de "opere alese" oprită după al treilea volum), și-o asumă recent o autoare din generația care ne urmează, ajunsă acum la maturitatea care permite întoarcerea privirii spre predecesori și pretinde, totodată, întemeierea proprie într-o perspectivă teoretică: Ioana Bot, universitar clujean cu bune specializări (parțial făcute în străinătate) în cîteva
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
toate. O biografie n-ar putea fi substituită de un jurnal de lectură, de o expoziție de subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o mărturisește Constantin Călin față de "anumite lucrări biografice", caracterizate de o pletoră de detalii încastrate în zidul lor solid, precum George D. Painter, Marcel Proust (1956), și Pierre Petitfils, Verlaine (1981
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
istoria acestui secol bântuită de atâtea false perspective! Fiu de preot ardelean, Cioran, în dureroasa-i sensibilitate poetică prost mascată de cinismul său decorativ, provocator și naiv ca o pâlnie de crin voia - și reușea! - să sufere și să-și asume întreaga suferință a neamului său; niciodată o vină n-a fost mai falsă, mai expresivă!" Nostalgia deceniului șapte Articolele din Riscul în cultură au ca dominantă afectivă o nostalgie a deceniului șapte, deceniu în care Nicolae Breban, alături de Nichita Stănescu
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
Cronicar Locul Norilor Noi ăștia, tot mai puțini, care manuscriem la propriu și avem pe mijlociul mîinii drepte o bătătură profesională (marcantă ca și pata de sub bărbie a violoniștilor), ne asumăm de multă vreme, rușinați și sfidători, anacronismul. Dar complexul desuetudinii instrumentelor noastre ne provoacă o admirație vecină cu uluirea în fața posibilităților extraordinare ale editării computerizate și în special ale difuzării în "rețeaua" care acoperă planeta. Cronicarul semnala prin iarnă prima
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
e din ce direcții vin banii pentru campaniile electorale în cazul fiecărui partid. Și ce reprezintă aceste direcții producătoare de bani pentru campanie. Dacă președintele Constantinescu își va lua pînă la capăt în serios rolul pe care și l-a asumat n-ar fi de mirare să aflăm nu numai detalii ale Afacerii Costea, ci și alte minuni ale acestei peșteri a lui Ali Baba din care partidele autohtone fac rost de bani pentru campanie, fără numele donatorilor.
Oferta lui Ali Baba by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16903_a_18228]
-
Construcție)". Conducerea Centrului PEN Român așteaptă să i se comunice cine dorește să participe. în 2001, Centrul PEN Român va organiza o nouă întâlnire (a IV-a), pe tema "Europa necunoscută: literatura și geopolitica în Europa de Est". Răspunderea organizării și-a asumat-o Gabriela Adameșteanu. Toate acestea reprezintă doar o secvență din activitatea Centrului PEN Român. Ar mai fi multe de spus despre capitalul de prestigiu pe care și l-a constituit Centrul PEN Român în anii trecuți pe plan internațional, despre
Ce nu se știe despre PEN CLUBUL ROMâN by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16923_a_18248]
-
îndeaproape - și o transformă în cele din urmă într-o proscrisă - Securitatea. Ea este totodată sclava sexuală a unui director de școală, Nicolae. îndrăgostindu-se de Milena, Manu face cu o sublimă candoare abstracție de riscurile pe care și le asumă. El este îndrăgostit - de fapt - de literatură (ca autorul însuși), pentru înțelegerea căreia vrea să o folosească pe femeie ca inițiatoare. Inițierea chiar are loc - fiind descrisă de Eugen Șerbănescu în secvențe tulburătoare. Oricine poate să "povestească" erupția unui vulcan
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
al posesiunii virile. Formele închise, construcțiile monumentale cu sens ascensional marcat, nucleele dure ale majorității compozițiilor, trimit invariabil către ordine, în general, și către ordine cerebrală și exercițiu volitiv, în particular. în jurul sau înlăuntrul acestui ax explicit (al unei masculinități asumate fără echivoc) a cărui formă este invariabil rectangulară sau ovulară - și care joacă în compoziție rolul unei forțe nucleare, al unui magnet care stopează dezordinea - se revarsă, cromatic și morfologic, dansul voluptuos al feminității decorative, al fragmentului, al grației seducătoare
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
tăcut/ am alunecat, am murit/ cu un soldat și a milioana sa pereche de ghete// Împușcăturile sînt adăposturi sigure/ după fum se poate bea și iubi/ și urechile, urechile se pot lua la întrecere" (Moartea auzului). "Dicteul automat" nu e asumat integral, întrucît autorul respectă, în plină dezlănțuire suprarealistă, o ștachetă...realistă. În felul acesta d-sa ține a menționa un punct de plecare zero, afectiv și percepțional, precum un soi de alibi al mărturiei: "Trebuie să uit tot înaintea cuvintelor
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
asemeni o diferență netă între distructivitatea ca reacție și distructivitatea nemotivată, între distructivitate în general și tendințele sado-masochiste, între revoluționar și rebel etc. Frica de libertate apare atunci când eul se dovedește prea slab - sau prea slăbit - pentru a-și mai asuma răspunderea propriilor alegeri, renunțând ca atare la puterea de decizie. Fromm vede în această capitulare o trăsătură inaugurală pentru ceea ce el numește caracter autoritar, sau sado-masochist. Prin acest tip de demers, el se situează într-un dezacord explicit cu teoriile
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
a da jos un partid aflat în opoziție. Și nu te mai crede nimeni, cînd, după ce ai fost la putere, vrei să refaci o coaliție care a mers prost, pentru a cîștiga puterea. P.N.Ț.C.D. va trebui să-și asume Convenția și să-și rezolve problemele de identitate politică, asta dacă vrea să rămînă în zona partidelor importante. Dacă nu, acest partid ar putea avea mari probleme și în privința intrării în Parlament.
Bilanțul perspectivelor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16992_a_18317]