30,381 matches
-
afirmă autorii, T. Dijkstra și K. de Smedt 1996, X - fie și cu deficiențe și limite.) Sau, de asemenea, aspecte ale căror reverberații asupra utilizării C nu au fost încă suficient sezisate, sau nu au fost cunoscute ori recunoscute ca atare în cadrul ingineriei propriu-zise, astfel încât să poată răspunde unor cerințe mai recent relevate, ale procesului de utilizare a acestui instrument. Neglijarea unor atare aspecte, net de ordin comunicațional, poate obstrucționa buna utilizare sau pot, în orice caz, genera prejudicii. În ceea ce privește unele
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
reverberații asupra utilizării C nu au fost încă suficient sezisate, sau nu au fost cunoscute ori recunoscute ca atare în cadrul ingineriei propriu-zise, astfel încât să poată răspunde unor cerințe mai recent relevate, ale procesului de utilizare a acestui instrument. Neglijarea unor atare aspecte, net de ordin comunicațional, poate obstrucționa buna utilizare sau pot, în orice caz, genera prejudicii. În ceea ce privește unele particularități ale așa-zisei "comunicări C-om, voi reveni mai departe. Dar este necesar, în primul rând, să se înțeleagă că activitatea
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
232: nu se folosește multă punctuație, adesea lipsește șí punctul la sfârșitul frazei). Dialogul interuman prin C se realizează de mai multă vreme (prin "poșta electronică" în primul rând), însă abia de foarte curând s-a pus problema dialogului ca atare, descoperindu-se dificultățile tehnice în calea realizării lui cu adevărat. În primul rând, succesiunea replicilor (turn-taking) s-a observat că nu se face cu acea rapiditate din dialogul oral obișnuit, adică tempoul "rândului la replică" este mult încetinit ("The communication
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
aceea pe "pagini de hârtie", că se pune aici problema capacităților actuale (și dezvoltate de cel puțin câteva secole) de procesare a informațiilor prin lectura "tradițională". Structurările pe care le efectuează cortexul uman nu pot fi modificate brusc, și ca atare posibilitățile de procesare pe C trebuie adecvate (deocamdată) la creierul uman și nu invers (poate că șí așa-numita "inteligență artificială" nu a fost studiată suficient de corect, pe "concretul" capacităților inteligenței umane, și ca atare încă nu corespunde realității
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
modificate brusc, și ca atare posibilitățile de procesare pe C trebuie adecvate (deocamdată) la creierul uman și nu invers (poate că șí așa-numita "inteligență artificială" nu a fost studiată suficient de corect, pe "concretul" capacităților inteligenței umane, și ca atare încă nu corespunde realității umane). Comunicarea "om-C" este numai prin-tr-o extensiune metaforică sau printr-o iluzie antropomorfică numită astfel. În fond, implicit, în spatele C este întotdeauna omul (cf. Slama-Cazacu, în Proceedings International Conference on Spoken Language Processing, Yokohama, 1994, 525
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
duce gândul, te supui cerințelor narațiunii. Cartea în carte, de pildă, e un mod de a stabili un dialog dramatic între personajele în viață și cele ce au murit, între trecut și prezent, lucru care nu se poate petrece ca atare, evident. Poate că în Waterland impresia de amestec reflectă ambiția mea de la acea vreme. Era al treilea roman pe care îl scriam, simțeam că e vremea să risc, să experimentez, să mă îndrept către locuri nemaiîncercate. Nu experimentam de dragul de
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
romancier, poate amândouă? Vă complicați voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS.: Cel mai important lucru e istoria, narațiunea, dar mă bucură dacă se simte în proza mea și un element poetic. Am scris prea puțină poezie ca atare. Cred că prefer să scriu genul de proză care poate deveni poezie decât genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că 'poezia' ține doar de vers. Scrisul meu e uneori 'liric', cu toate că acest cuvânt îmi sugerează
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Artă Contemporană, actualmente Centrul Internațional pentru Artă Contemporană, a scos revista Artelier, la Cluj a apărut, sub conducerea lui Timotei Nădășan, varianta românească a cunoscutei reviste maghiare Balkon, iar un grup de arhitecți a construit - și termnenul trebuie luat ca atare -, ceva mai tîrziu, impozanta revistă Octogon. Toate aceste june vlăstare ale publicisticii românești apar pe o piață care s-ar fi putut numi, fără nici o sfială, pustie, dacă tot un grup de arhitecți, coordonat de Arpad Zacky, căruia i s-
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă și descriptivă a formelor sale, depășește grija pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele sînt de multe ori
Camil Ressu, la o nouă privire (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16474_a_17799]
-
pierduți, care amenință să se perpetueze. Antiamericanismul, niciodată lipsit de argumente speculative, s-a vădit totdeauna reacționar în cinema, la fiecare turnanta a evoluției sale, și s-ar putea ca acum să ne aflăm în pregătirea unei asemenea mișcări. Ca atare nu un pretext în acel sens se vor cifrele de mai sus. O politică protecționista și promoțională, națională și paneuropeana, e necesară și ea se cere legiferata, dar raportul actual cu Restul Lumii, strivit de scorul 33:1, nu rezultă
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
definit devine, după Goethe, un fel de "fir al Ariadnei" pentru ceea ce el numește "labirintul constituției animaliere", în ultimă instanță un construct euristic ce mijlocește între descripția fenomenelor particulare și clasificarea lor conceptuală. În orizontul secolului al XVIII-lea, o atare viziune se articulează într-un început de gîndire tipologică, apărut deja, nu întîmplător, chiar în încercări de filosofie a naturii și de antropologie, în care îndoiala asupra validității cercetării întemeiază reflecția asupra procedurilor descriptive și a celor analitice. "Aventură a
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
superioară. Parada acestei comunități este lesne de remarcat la nivelul întregii societăți, în care economia neagră tinde să devină unica sursă de aprovizionare, iar corupția singura pârghie a sistemului. Valorile capitale sunt deja pervertite, iar faptul că sunt acceptate ca atare se încarcă de tragismul inconștienței. Consimțământul colectiv pentru amoralitate nu mai are nimic șocant. Parada este perversă și nimeni nu vede. Parada este perversă și nimeni nu vede. Într-adevăr. Asemenea cuvinte până acum parcă nu se mai împerecheară în
Paradă perversă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16436_a_17761]
-
Moldovei de Cantemir, publicată la Berlin, la începutul secolului al XVIII-lea, la îndemnul lui Leibniz și pe baza căreia este ales, în 1714, membru al Academiei din Berlin, publicul german - și, prin el, cel european - nu beneficia de o atare relatare scrisă de un călător iscusit, care știe să vadă și are talentul, rar, de a surprinde ceea ce observa. Și, totuși, în Germania vremii, cartea lui Kunisch n-a fost prețuita la valoarea ei iar, la noi, are dreptate d-
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
opune pe intelectuali politicienilor. Apelul la istorie n-a dus la clarificarea lucrurilor. incepand cu noțiunea însăși de intelectual, departe de a avea o definiție unanim acceptată. Prima observație care se cuvine făcută este: mulți comentatori cred că noțiunea ca atare a cunoscut, în timp, o evoluție și că de la Voltaire la Zola și de acolo la Sartre, spre a rămîne pe sol francez, intelectualul ca subiect istoric ar fi suferit o metamorfoza importantă. Și totuși: anumite constante pot fi notate
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
privitoare la care nu s-a adus o hotărâre anume, va trebui să se recurgă la părerea Sfinților Părinți, a celor care în vremea și locul lor au rămas în unitatea comuniunii și credinței și care s-au dovedit ca atare. Astfel tot ce au susținut ei în unitate de gândire și simțire va trebui să se considere ca învățătura adevărată și universală a Bisericii, fără nici o îndoială ori suspiciune 32. Așadar, acordul Părinților este acela care arată adevărata învățătură de
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
ne învață că trebuie să fim deschiși față de toate filosofiile, valorificând selectiv din fondul lor tot ceea ce poate folosi tălmăcirii Adevărului creștin în context viu cu epoca noastră. Este adevărat că Adevărul creștin este mai presus de concepte și - ca atare - el nu poate fi formulat și exprimat întru totul adevărat. Dar faptul acesta nu ne dispensea respunzător cu spiritul vremii noastre 67. În mod inevitabil s-a ajuns la comparații între valorile păgânismului și cele ale creștinismului. Realizate la început
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
se transformă într-un observator crispat și atribuie artei sale consistența realității însăși. În această prespectivă el este mai puțin sensibil la elementele de limbaj și la convențiile de construcție și mult mai preocupat să depună mărturie asupra faptului ca atare. Altfel spus, dimensiunea imanentă, denotativă și descriptivă a formelor sale, depășește grija pentru execuție și necesitatea de a căuta soluții măcar imprevizibile dacă nu cu totul noi. Dar în această categorie de lucrări, indiferent dacă sursele sînt de multe ori
Mihailopol by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16475_a_17800]
-
juca rolul necunoscutului. * Totul în viață, pînă și Imposibilul, trebuie plătit. * Ceea ce ai scris, ai realizat în afara ta, în lume. Ți-ai eliminat textul, l-ai înstrăinat. Rămîi în continuare a te confrunta cu tine, ne-scriitorul, cu omul ca atare. * Poetul care începe să scrie prea cursiv, prea muzical, e pîndit de primejdia "perfecțiunii", ca de o formă de aroganță. Îl simțim impertinent în raport cu propria-i producție. * Carnea, acea "materie tragică", după cum o numea un gînditor, exercită asupra spiritului o
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
Pentru practicarea ("subversivă") a "respirației adînci". Punct. Apropo de schingiuiri. Parcurg în "R.l." un eseu excepțional, extrem de savant. Nu credeam că tortura, cu nelimitatul ei ambitus, se poate oferi, ca subiect, pentru speculații atît de docte. Lucrul se întîmplă ca atare în "Limbajele durerii", două pagini de revistă în care este acoperită (exhaustiv, bănuiesc) întinderea temei. După excursul teoretic, se trece, cu aplomb, la chestiune și ne sînt etalate, pe o elegantă masă de disecție, urletele, țipetele, scîncetele (victimei), înjurăturile, blestemele
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
impasul certitudinii: "În fața evidenței, inteligența se simte nu numai dezarmată, ci despuiată de însăși natura ei" (Blaga). * "Destinul omenesc nu cunoaște amenințare mai mare decît moartea din motive necunoscute!" (Gomez de la Serna). Dar oare se poate spune că moartea ca atare are motive cunoscute? * Ficțiunea ne reechilibrează ontologic: "Neamul omenesc nu suportă prea multă realitate" (T.S. Eliot). * Pascal vorbea despre "neajunsurile sănătății și avantajele bolii", cu acea justețe pe care totdeauna anomalia și-o poate adjudeca în instanța interiorității noastre. * Doar
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
cel puțin bizară. În 1929 avem de înregistrat ediția G. Murnu cu ilustrații la fiecare poezie de A. Murnu. Are meritul de a fi o ediție ilustrată. Dar în 1930 apare ediția poeziilor eminesciene datorată lui G. Ibrăileanu (reeditată ca atare în 1936). A fost o ediție polemic antimaioresciană (fără variante, adnotări și comentarii), ordonată cronologic, poeziile din adolescență fiind selectate integral într-o secțiune separată, finală. Cercetarea manuscriselor a fost lăsată pe seama lui Topârceanu iar criticul ieșean, se știe, a
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
la propensiunea sa spre distrugerea adversarilor, reali sau închipuiți, popindu-i sistematic și fără istov. În memoriile scrise în 1940-1944, își închipuie o viață curată de porumbel și constant suitoare, pe care editorul său, dl Ioan Opriș, o validează ca atare, prezentîndu-l drept un justițiar, care ar fi muncit onest și cu cuget curat. Sînt convins că dl Ioan Opriș n-a citit măcar un an din colecția Universului de vreme ce îi poate da dreptate sinistrei figuri a presei românești. Și, rareori
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
căreia artistul/scriitorul creează spontan, ex nihilo, o operă fără ascendență și fără "urmași". De fapt, nu există cu adevărat originalitate absolută, ci doar reluări cu deplasări de accente, combinații și permutări de motive deja existente, recontextualizări, reciclări asumate ca atare ori nici măcar conștientizate. Experiența ne-a învățat că, oricît de violentă ar fi negarea creației artistice și oricît de pătimașă contestarea ei de către avangarde, acestea sfîrșesc fatalmente prin a se topi la rîndul lor în humusul literaturii. O carte inspiră
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
reușitei alternării cît, mai curînd, sub certitudinea intenției regimului. Alternarea presupune existența unor procese de re-socializare, asemănătoare cu socializarea primară, deoarece trebuie să refacă în manieră radicală factorii determinanți ai realității care, în mod obișnuit, sînt percepuți și acceptați ca atare în perioada copilăriei. Socializarea primară, petrecută la începutul vieții, este procesul prin care individul interiorizează lumea socială prin identificarea cu "alții semnificativi", devenind astfel membru al societății. Acești "alții semnificativi" (în principal părinții, frații și grupul de egali), care intermediază
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
față de acest spirit prusac, chiar al sărăciei perseverente, ce n-are legătură cu efervescența noastră latină, la fel de săracă, poate, dar oricum, generoasă, caldă, entuziastă în spirit revoluționar în comparație cu prusacii, vreau să zic, nu numai familia regală belgiană, ci Belgia, ca atare, ne e mult mai apropiată; e mult mai apropiată de spiritul nostru; afirmarea ei națională e un recent exemplu pentru ce vrem noi ! Mi-ar părea rău să te las să te-nflăcărezi degeaba își întinse ea mâna înmănușată-n
Femeia fie ea regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]