23,518 matches
-
niște elemente care se îmbină... Un alt lucru care interesează foarte mult epoca noastră este punerea în situație a operei, fie că este vorba de un tablou sau de o sculptură... Este vorba desigur de atenția acordată ambianței, de exemplu atelierului său, ori soclului... Sculptura trebuie așezată, desigur, pe un piedestal, pentru a atrage privirea, pentru a o pune în valoare, a anunța faptul că e frumoasă... Dar trebuie oare să anunți că e frumoasă? Dacă e frumoasă, nu mai e
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
sfințirea noastră și a celor din jur, nu fără poticniri, ocoluri, dar cu înscrierea pe drumul drept și clar. Ce a reprezentat pentru dvs. etapa Echinox: o anticameră în raport cu Steaua sau o perioadă bine definită în descoperirea de sine; un atelier literar sau o experiență spirituală majoră? Echinoxul a fost hotărâtoarea experiență spirituală a tânărului ce eram, o școală a prieteniei exigente, unde alături de Ion Pop, Ion Vartic și neuitatul Marian Papahagi, sau de maturul Eugen Uricaru, învățam că profesionalitatea și
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
intre. Se așează lîngă fereastră, în bătaia soarelui. E și el de chihlimbar, nasul și pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea se transformă în atelier: "Cana, gutuia, sfeșnicul, scrumiera, toate sînt acum ornamentele unui damasc stacojiu, care-și trage razele din bucata de chihlimbar de deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest mediu saturat de artă sînt, desigur, rafinate, precum un joc de-a
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
sale, la momentul imediat următor terminării războiului (anii 1919-1920), Corneliu Baba mărturisește fără echivoc: ,,...făceam ce voiam, căpătasem faimă și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei." Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acetuia se exercita atent, dar fără intervenții explicite, cu excepția momentelor în care normele academiste păreau amenințate prin interpretări nepermis de libere. Nu se știe nimic despre lucrările din această perioadă, fie pierdute cu totul, fie
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
o privește, o incredibilă coerență a conduitei poetice. Discurs direct, atac poetic, imagini puternice. Cam toți comentatorii au observat aceste caracteristici. în plus, după 1990 au fost subliniate valențele politice ale unui astfel de discurs, mai ales la apariția volumului Atelierele (1980-1984). Astăzi acea forță a sincerității rămîne valabilă tocmai pentru aciditatea ei, pentru lipsa disimulării. Mariana Marin a găsit un ritm al pateticului, al disperării, valabil oricînd - ea nu și-a "datat" textele cu un curaj legitimat cumva de o
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
Nimic mai străin însă decît acest aspect de textul lui Cornel Regman, care, elaborînd lent, cu o disimulată pasionalitate a lucrului "bine făcut" (îmi mărturisea că realizarea unei cronici literare îi răpea multe zile, cîteodată săptămîni!), intenționa a livra unicate. Atelierul său era unul tradițional, refractar seriei, standardizării, dedicat produsului artistic, sufletește amprentat, de care pe bună dreptate putea fi mîndru. Caracterizările criticului se sileau a sfredeli aparențele, a depăși situările comode, spre a contacta dansul subtil al imanențelor. Obiectul era
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
cu destule inserții polemice, mai mult de Șerban Cioculescu, capabil însă de scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia. Poate că ironia criticului e similară cu cea a unui bard care-și disimulează cu ajutorul său
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Jean Bart - Scrieri, I, II, pe care le-am editat în anii 1974, 1979, la Editura Minerva. Ada Botez, cel de al treilea copil al scriitorului, urmează Artele Plastice și se afirmă în sculptură, într-un timp făcând ucenicie în atelierul lui Brâncuși de la Paris. Se căsătorește, la București, în 18 noiembrie 1942, cu Petre Constantin Carp, 40 ani, fiul lui Petre Carp și al Annei, născută Boierescu. Căsătoria nu durează, se desface pe 31 martie 1945, soția recăpătându-și numele
Urmașii lui Jean Bart by Constantin Mohanu () [Corola-journal/Journalistic/15845_a_17170]
-
proză scurtă contemporană, pune laolaltă poeți diverși, greu de surprins într-un articol. Acest număr găzduiește însă și un interviu urmat de un grupaj de poezii de Ruxandra Cesereanu, traduse de Adam J. Sorkin. Interviul este o (lungă) confesiune-dezvăluire a atelierului de creație, care aduce numeroase elemente biografice și explicații ale fenomenelor românești, indispensabile cititorului american. E un interviu "luat" prin email, cu răspunsuri elaborate, pînă la dezvăluirea unor linii teoretice și reacții pe marginea comentariilor criticilor la volumele deja apărute
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
lucrările lor dobîndesc rapid o funcție publică și își asumă înevitabil sarcinile unui spațiu deja construit. Această perspectivă a determinat, în mod tacit, o anumită abordare formală și expresivă care situează lucrările într-un spațiu aflat oarecum la intersecția dintre atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului de lucru, ele se regăsesc în orizontul tipic al unui simpozion, în vreme ce, prin valorificarea imediată și prin exigențele spațiului public, ele împrumută ceva din premeditările și elaborările unor opere de atelier
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
atelier și simpozion. Prin condițiile obiective și prin determinarea timpului de lucru, ele se regăsesc în orizontul tipic al unui simpozion, în vreme ce, prin valorificarea imediată și prin exigențele spațiului public, ele împrumută ceva din premeditările și elaborările unor opere de atelier. Aceste caracteristici, la o primă vedere simple abstracțiuni teoretice, pot fi remarcate acum, cînd totul este finalizat, cu multă claritate. Competiția cu formele urbane preexistente, vecinătatea vegetației și personalitatea spațiului deja construit au funcționat ca premise în concepția și în
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
cum urci scara spre România literară, dai de atelierul-foto al meșterului Ion Cucu. De fapt, este o debara plină de materiale de tot felul, într-o dezordine boemă, de tipi aiuriți, în stare însă să dea dovadă de multă fantezie. Atelierul are două odăițe, dând una într-alta. În prima, cum intri, te privește impunător Marin Preda, de sub pălăria lui grea, pariziană, cu borurile întoarse în sus, care îi plăcea atâta, fotografie în care, în fine, băiatul lui Moromete, țăranul din
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
poate într-o luare în seameă critică un pic, distantă, dacă nu și curioasă, cum s-ar uita la tine un scriitor important. Nicăieri Preda nu pare mai ireal. Dacă stau totuși și mă gândesc bine, acest Marin Preda din atelierul lui Cucu, nici n-a existat, de fapt, niciodată. El este doar un Marin Preda surprins într-o fracțiune ideală, ce n-a trăit decât o fracțiune de secundă ideală în ochiul lui I. Cucu, în punctul de vedere, în
Panorama scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15968_a_17293]
-
care e și bucurie (plăcere); liniștea care neliniștește și neliniștea care liniștește" (p. 37). Din această cauză și independent de voința autorului, între cele două părți ale cărții, anunțat antinomice - nu există diferențe. Impresia este de "șantier" - scrisul ca un atelier de observație continuă, de descifrat semnele lunii, ale vieții însăși, mai puțin capabil de a structura o realitate. Nici nu poate. Așa cum același gând poate liniști și neliniști în egală măsură, cum "libertatea, binele și răul (co)există în același
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
s-a legat chiar un fel de prietenie. M-a invitat de cîteva ori acasă la el, locuia într-un fel de mansardă, deloc sărăcăcioasă, plină de tablouri ale unor mari pictori ai secolului XX francez. Și, ca din orice atelier cu acoperișul de sticlă, se vedeau de acolo acoperișurile celorlalte case pariziene, cu o mare deschidere spre panorama Parisului. Era deci o atmosferă foarte intimă și acest om avea un fel de tandrețe care permitea comunicarea. Cu foarte puțin timp
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
culoar liber ca gen și formulă de spectacol și s-a gîndit să-l populeze. La început a fost Pantonimia. A urmat poate cel mai împlinit, rotund și rafinat dintre proiecte, Toujours l'amour, la Teatrul Național din București (sala Atelier). O construcție scenică non-verbală în care armonia dintre idei, expresivitatea și culorile ei, materializarea în substanța poantei, a gag-ului spumos și inteligent, frumusețea gestului și a compunerii lui, spectaculosul ritm al pașilor de step, comentariul muzical, atmosfera filmului mut
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
viitoarei balade: Jos la Râm, pe caldarâm, Se-nalță un brad bătrân. Este brad național. Cu globuri în plan gobal. N-are mușchi și nici lichen Dar are viză Schengen. Dor de Bulei Vis-a-vis de cinematograful Viitorul, în geamul unui atelier de vulcanizare, inscripția: SCHIM BULEI. Ce-o mai fi făcând Bulei la Veneția? Merge totul ca uns? Telefonie mobilă La Obor, veselie mare. Întâmpinăm Anul Nou cu optimism, tehnică de ultimă oră și manele: �Badea-l meu e cel mai
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
marginea idealității sau o formă de acces în spatele materiei, acolo unde așteaptă bucuriile spiritului pur, ci, pur și simplu, o continuă negociere cu limbajul și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau în spațiul liber, dorința artiștilor de a scăpa din captivitatea genurilor și din stereotipiile meșteșugului este vizibilă de la mare distanță. încercările de evadare către noi modalități de expresie, către foto și video sau către instalație, happening și performance, sînt
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
sumară, precară și poveristă, ca un comentariu implicit pe marginea unui pustiu în expansiune, atunci ea este în mod sigur una expresionistă, supralicitată și ostentativă în efortul său declarat de a sancționa redundanța și entropia. Că artistul este limitat de atelier, că pictura nu îl mai exprimă integral și că privirea lui este ațintită către social, către politic și către spațiul aproape magic al străzii se va vedea, cu adevărat, după 1989, adică după dispariția instituțiilor comuniste și a sistemului de
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
simțindu-se concurat în scoaterea pe piață a unui exemplar de care nu știa, declara Evenimentul zilei din 6 decembrie că sculptura e un... fals. Un securist de la Externe i-ar fi mărturisit că oamenii lui Ceaușescu pătrundeau noaptea în Atelierul Brâncuși de la Paris și luau mulaje de pe exponate pentru ca, apoi, la București să se toarne după ele piese în bronz, menite a deveni cadouri ale dictatorului pentru ,,pretinii" de rang înalt care vizitau România. Povestea pare o bazaconie ca toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
că Beția de cuvinte este forma epigonică și degenerată a retoricii, utilizînd, în exemplele citate, la procedeul amplificării, punctul principal în tehnica stilistică a retoricii. Lui i se datorează umilirea totală a retorismului pașoptist. Și, evident, a relevat că în atelierul marii oratorii maioresciene se găsesc mijloacele stilistice de căpetenie. Păcat că autorul nu a făcut apel la cele cinci volume de Discursuri parlamentare, care erau, cînd și-a scris cartea, în întregime publicate. Desigur, Eminescu poetul l-a pus în
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
cîndva să devină scriitor, fericit să fie avocatul și prietenul poetului Sean Farell, deschide discuția, curios să știe ce cred scriitorii despre literatură. Și află cu mirare că este ceva extrem de periculos; Hal povestește cum, aflat la L. A. pentru un atelier de proză, la un moment dat, unul dintre cursanți, înainte de a-și citi creația, scoate pistolul și amenință că-l va ucide pe cel care va îndrăzni să rîdă fiindcă proza îi fusese inspirată de propria-i mamă; Charles completează
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
Marina Constantinescu Un spectacol cu rezonanțe foarte speciale este Amanții însîngerați după Chikamatsu Monzaemon (traducere și adaptare de Angela Hondru) pus în scenă de Alexandru Tocilescu la Teatrul Național din București (sala "Atelier"), unul din spectacolele majore ale acestui teatru și ale acestei toamne. L-am văzut de două ori, la începutul acestei stagiuni. Deși vorbește despre moarte, iubire, sinucidere, această ultimă montare a lui Tocilescu mi-a făcut bine, mi-a creat
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
voia noastră - ne aflăm aici. Iar în legătură cu... pictura, țin să-l asigur pe cel ce mă interpelează (candid) că, deși nu-mi surîde rolul de "artist cetățean", oricum definitiv compromis mai ieri, nici pe cel de mormăitor pe la colțuri de atelier nu-l agreez. Cînd, în clipa tragediei americane, un confrate întru penson jubila pe culoar pentru "lecția administrată Americii", am ținut, prompt, să-mi exprim public stupefacția/ dar și explicația acesteia vizavi de obtuzitatea (interesată politic) a unor semeni de-
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
vizavi de obtuzitatea (interesată politic) a unor semeni de-ai noștri aflați sub directivele unui partid care una spune (pentru uz occidental) și alta face (în teritoriu). În cealaltă ordine de idei, îl asigur pe grijuliul meu interpelator că în atelier nu trag chiulul. Îl și invit, de altfel, să se convingă. Str. Armeană, 18, etaj 2, scrie pe ușă. Bătînd recent, după zeci de ani, străzile Dorohoiului natal, frisonul regăsirii nu a putut rămîne întreg, fiind minat de constatarea... înnoirilor
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]