10,926 matches
-
actual. Studiul concurenței prin prisma celor două concepte, considerate separat, și pe baza unor cercetări empirice a fost făcut în sute de lucrări pe parcursul a zeci de ani. Lucrarea de deschidere a domeniului a apărut în 1832 și îi este atribuită francezului Augustin Cournot, apoi subiectul este reluat în 1883 de Joseph Bertrand, pentru ca după câteva decenii domeniul să înceapă să capete consistență. Astăzi există formalizate numeroase modele matematice bazate pe studii empirice realizate pe câmpuri organizaționale ce conțin de la două
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
studiu privind numărul de referințe la creativitate din Psychological Abstracts publicate între anii 1975 și 1994. Pentru realizarea proiectului, am investigat baza computerizată de date PsychLit conținând articole publicate, utilizând ca termenii-cheie creativitate, gândire divergentă și evaluare a creativității, termeni atribuiți articolelor din baza de date cu un conținut centrat în principal pe domeniul creativității. Am identificat, de asemenea, înregistrări suplimentare care conțineau rădăcina creativ - fie în titlul, fie în rezumatul articolelor -, dar care nu au fost indexate de nici unul dintre
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
gândire divergentă din numeroase motive, dintre care cel mai important este presupusa dependență de sarcină a creativității (Baer, 1993a, 1993b). În cercetarea sa, Baer folosește însă tehnici alternative de măsurare asemănătoare celor ale lui Amabile (1983, 1996). În ciuda specificității sarcinii, atribuită, în general, tipurilor alternative de evaluare (Baxter, Shavelson, Goldman și Pine, 1992; Dunbar, Koretz și Hoover, 1991; Linn și Burton, 1994; Linn, Burton, DeStefano și Hanson, 1996), a caracterului inițial al altor cercetări citate ocazional în sprijinul teoriei specificității de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
efectivă a procesului de integrare. Epstein a demonstrat modalitatea în care comportamentele distincte ale unui porumbel înfometat pot fi controlate prin „festinul porumbelului”, însă integrarea acestor comportamente este clar explicată prin prezența unui tip de cogniție similară proceselor asociative deseori atribuite insight-ului creativ (Mednick, 1962; Runco, 1985). Există, de asemenea, o dilemă cu privire la aplicabilitatea „integrării spontane” proprie gândirii intuitive a porumbeilor la comportamentul uman. Teoria generativității a lui Epstein (în publicațiile periodice de specialitate) are o corespondență directă la comportamentul uman
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetător să încerce măcar câteva astfel de centre de atenție, ca parte a procesului de selectare a celei mai adecvate orientări pentru studiul de caz respectiv. Fațetele multiple Munca creativă este întotdeauna un demers cu multiple fațete. Prezentarea unei fațete atribuite fie creatorului, fie cercetătorului este un factor variabil. Dar păstrăm în minte cu smerenie că orice fațetă pe care o evidențiem își datorează existența unei acțiuni sau afirmații proprii creatorului și constituie prin urmare un aspect de a cărui prezență
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
români. Eugeniștii au Încercat să redefinească și relațiile de gen, susținând atitudinile tradiționale, care le atribuiau femeilor cu precădere un rol domestic. Adepții ideilor eugeniste adăugau Însă acestui rol o nouă dimensiune legală, clar exprimată, care se suprapunea responsabilităților vagi atribuite femeilor și limitărilor impuse comportamentului lor, În sfera privată și În cea publică. Eugeniștii erau preocupați și de problema urbanizării și a impactului disgenic al orașului asupra relațiilor sociale și asupra sănătății generațiilor viitoare ale națiunii. Problema „autenticității” era, de
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ereditar al unei minorități conducătoare sau privilegiate ridică problema naturii criteriului distinctiv al elitei. De la Talcot Parsons încoace, judecățile bazate pe performanță (achievement), adică acele caracteristici dobândite de individ, sunt, în general, puse în opoziție cu judecățile bazate pe caracteristici atribuite sau moștenite (ascribed), care nu se datorează nimic eforturilor individului însuși. Preeminența poate fi asociată fără prea multe dificultăți logice cu unele elemente atribuite prin transmitere ereditară. În schimb, excelența nu se acordă direct decât cu performanța. Pentru a evita
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Nadel, superioritatea unei anumite categorii de indivizi poate fi recunoscută tacit de către restul populației, fără ca acest lucru să ducă în mod necesar la vreo dinamică socială (Nadel, 1990, p. 417). Atunci când preeminența se fundamentează în mod tradițional pe o caracteristică atribuită sau moștenită (etnia, rasa), noțiunea de model cultural are o slabă pertinență. Într-adevăr, cum să iei ca model o categorie de indivizi din care ești exclus încă de la început?! În acest caz, se vor observa, desigur, și fenomene de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
apte să se substituie notabilităților de la putere. În anii ’30 și ’40, două elemente noi au zdruncinat încrederea în posibilitățile de control democratic prin „amatori luminați” ce acționau ca delegați ai corpului electoral. În țările cu tradiție liberal-democratică, pe măsură ce funcțiile atribuite statului se înmulțesc, luarea deciziilor pare să ceară tot mai mult competențe tehnice. În același timp, regimurile totalitare instituie instrumente de planificare ce sustrag complet marile opțiuni oricărei forme de dezbatere publică. Burnham și „revoluția managerială” În acest context istoric
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
foarte elocvente pentru ceea ce este considerat ca fiind important într-o societate determinată. În această privință, o distincție esențială este cea dintre criteriile de atribuire (ascription) și cele de performanță (achievement). Societățile tradiționale tind să valorizeze unele caracteristici moștenite sau atribuite: ești ales mai mult pentru ceea ce ești, decât pentru ceea ce faci. În principiu, în societățile moderne, talentele și performanțele contează mai mult și doar criteriile universaliste sunt considerate că au o aplicabilitate legitimă. Totuși, în practică, asistăm întotdeauna la o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
directe, textele însele. Fie treisprezece volume legate în piele, conținând cincizeci și unu de tratate: mai mult de șapte sute de pagini inedite, printre care Evangheliile lui Filip, Matei, Toma, precum și Logia lui Iesu, o culegere de zise, sentințe și maxime atribuite lui Isus și despre care se crede că au servit la alcătuirea Evangheliilor declarate ulterior sinoptice. Acum, cu o jumătate de veac mai târziu, așteptăm editarea a ceea ce n-au distrus beduinii - căci primii descoperitori au utilizat într-adevăr câteva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avea numeroase motive să întrețină acest maniheism simplist, reducționist și eronat. Printre altele, pentru că Piso, protectorul lui Philodemos, nu l-a susținut într-o afacere de promovare politică. Și a văzut trecându-i pe sub nas guvernarea Macedoniei, la care râvnea, atribuită unui dușman al său. De atunci, el începe să înregistreze eșec după eșec și se vede pus în situația de a-i apăra pe dușmanii săi din ajun - pe Gabinius, de exemplu, care făcuse totul pentru a-l trimite în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
considerabil de texte semnate Platon sau Aristotel, în literatura antică, și care n-au nimic de-a face cu autorii anunțați. Textele exprimă uneori chiar inversul tezelor celui de al cărui nume se folosesc. A se vedea, de exemplu, Axiochos, atribuit lui Platon... Unii se ascund mai degrabă în umbra unui mare maestru pentru a încerca să-și impună tezele... Este greu, în aceste condiții, să căutăm o specificitate a gândirii lui Diogene din Oenanda. Unii o găsesc într-o mână
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
efectelor lor perverse, precum dificultățile de folosire a forței de muncă. Totodată, caracterul anonim, masiv și centralizat al intervenției statului, ca și renașterea unor valori, precum autonomia individului, sunt considerate, în egală măsură, drept cauze majore ale crizei de legitimitate, atribuită acestui tip de organizare a statului. Sintetizate, criticile mișcării cunoscute sub denumirea de „Noua Dreaptă” se referă la două aspecte principale: Ratele ridicate ale cheltuielilor publice sufocă creșterea economică. Această consecință se datorează nivelurilor ridicate de impozitare, care au un
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și dezvoltă conceptul de diferențiere structurală, care, uneori, este denumit și specializare a structurilor sau creștere a complexității sociale (Smelser, 1997, p. 3). Diferențierea structurală aduce cu sine diversificare. Deși diferența poate fi neclară, este vorba de rolurile și statusurile atribuite (ascribed - rasă, etnie, gen, limbă maternă, regiune etc.) și cele dobândite (non-ascribed - cum ar fi apartenența la diferite mișcări sociale). Rolurile și statusurile atribuite descriu diferențierea, pe când cele dobândite descriu diversificarea. Acceptarea diversificării, dar și a multiculturalismului (drept combinație între
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
structurală aduce cu sine diversificare. Deși diferența poate fi neclară, este vorba de rolurile și statusurile atribuite (ascribed - rasă, etnie, gen, limbă maternă, regiune etc.) și cele dobândite (non-ascribed - cum ar fi apartenența la diferite mișcări sociale). Rolurile și statusurile atribuite descriu diferențierea, pe când cele dobândite descriu diversificarea. Acceptarea diversificării, dar și a multiculturalismului (drept combinație între rolurile și statusurile atribuite și cele dobândite) constituie fundamentele dezvoltării sociale. Diversificarea generează nevoia de dezvoltare a unor mecanisme care să promoveze integrarea socială
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
gen, limbă maternă, regiune etc.) și cele dobândite (non-ascribed - cum ar fi apartenența la diferite mișcări sociale). Rolurile și statusurile atribuite descriu diferențierea, pe când cele dobândite descriu diversificarea. Acceptarea diversificării, dar și a multiculturalismului (drept combinație între rolurile și statusurile atribuite și cele dobândite) constituie fundamentele dezvoltării sociale. Diversificarea generează nevoia de dezvoltare a unor mecanisme care să promoveze integrarea socială a grupurilor care nu au putere, grupurile minoritare. Aceasta se realizează pe mai multe căi: integrare economică; integrare în sistemul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
forme. Rolul tradițional al familiei se schimbă, se produce o externalizare a funcțiilor gospodăriei/familiei/locuinței (în special pe dimensiunile educațională-socializare și cea economică) și se creează noi condiții pentru mobilitatea verticală, iar statusul începe să fie dobândit și nu atribuit. Productivitatea economică este însă redusă, limitată încă de dominarea metodelor tradiționale, de structurile și valorile sociale învechite și de organizarea politică deficitară. Desprinderea are la bază normalizarea creșterii economice ca trăsătură comună, dublată de coagularea intereselor economice, sociale și politice
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
viață. Documentele scrise reprezintă o sursă de informații care se supune aceluiași procedeu de analiză ca și rezultatele produse prin aplicarea diverselor tipuri de interviu sau observație. Cea mai răspândită dintre ele, prezentată aici, este analiza de conținut. Denumirea metodei, atribuită lui Kaplan, unul dintre membrii echipei de cercetare de la RAND, vine de la celebra localitate din Grecia unde era amplasat unul din templele lui Apollo. Templul a căpătat faimă în lumea antică datorită darului de prevestire a viitorului atribuit preoteselor zeului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Denumirea metodei, atribuită lui Kaplan, unul dintre membrii echipei de cercetare de la RAND, vine de la celebra localitate din Grecia unde era amplasat unul din templele lui Apollo. Templul a căpătat faimă în lumea antică datorită darului de prevestire a viitorului atribuit preoteselor zeului. RAND Corporation este o organizație non-guvernamentală cu activitate de cercetare și analiză în domeniul politicii și luării deciziei. Apariția sa este legată de un proiect inițiat de United States Army Air Forces și Douglas Aircraft Company, în 1946
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mai problematică. În această a doua accepțiune, nivelurile de analiză sunt considerate în continuare a fi cele distinse de Waltz - însă ceea ce diferă între teoriile relațiilor internaționale și, uneori, chiar de la un autor la altul, în cadrul aceleiași teorii, este ponderea atribuită fiecăruia dintre niveluri ca sursă explicativă. De aceea, în cele ce urmează vom prezenta cele trei niveluri separat, împreună cu principalele critici la adresa lor și cu schițarea unor exemple, pentru o mai bună înțelegere și contextualizare a subiectului în abordarea relațiilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
intervenționiste ale puterilor conservatoare ale vremii; principiile de „securitate colectivă”. Curentele de gândire liberale ce apelează la aceste idei în perioada interbelică pentru a prezenta principii alternative de organizare a unei noi ordini mondiale la sfârșitul primului război mondial - superficial atribuite unei Școli unitare „idealiste” - sunt asociate cu anumite politici (precum dezarmarea, arbitrajul internațional sau securitatea colectivă) și instituții (Liga Națiunilor) și judecate prin prisma (in)succesului acestora în a preveni o nouă conflagrație mondială. În dimensiunea conceptuală, respingerea principiilor „idealiste
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
mediile academice europene (britanice, germane și scandinave, în principal) construiseră în paralel argumente similare, dinamica proprie competiției academice pe plan internațional și-a pus încă o dată amprenta specifică asupra istoriei școlilor de gândire din relațiile internaționale, paternitatea curentului fiind astfel atribuită autorilor americani. Înainte de a prezenta sintetic principalele caracteristici ale acestei noi abordări a lumii internaționale, se impune o precizare de natură conceptuală terminologică: ca termen, „constructivism” a ajuns în ultimii ani să desemneze două aspecte distincte. Într-o primă accepțiune
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sinele (self) devine sistemul internațional, de exemplu, o comunitate de state apropiate prin valori comune sau specia umană în ansamblul ei, concepțiile despre securitate și instituțiile de prezervare a ei se vor modifica fundamental odată cu identitatea de sine și identitatea atribuită celorlalți actori. Ei pot să devină, din surse de risc perpetuu, surse de sporire în comun a capacităților de asigurare a unei securități „construite” altfel. După cum reiese implicit din rezumarea argumentului lui Wendt, una din direcțiile de cercetare bogat reprezentate
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
politice moderne, Niccolò Machiavelli, descrie (pe baza modelului său favorit, Roma Republicană) cum republicile sunt în mod natural înzestrate cu capacitatea de a construi imperii utilizând arta războiului. Ideea democrației ca motor generator al păcii universale este în mod constant atribuită filozofului german Immanuel Kant care, în celebrul său eseu din 1795, Zum ewige Frieden (Despre pacea perpetuă), scris în perioada transformării radicale a Europei sub efectele Revoluției franceze din 1789, schițează o teorie a păcii între ceea ce el numește „republici
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]