2,845 matches
-
ofere o ,,porție’’ de infidelitate, astfel că la întoarcerea lui Doru acasă pentru a se schimba de haine curate, urmând s-o însoțească pe prietena lui C.D. la o nuntă la Milcovul, a avut neplăcuta surpriză s-o găsească pe Aurica acasă. Cum planurile lui erau deturnate, între cei doi soți au început discuții violente culminând cu o ieșire paranormală a lui Doru care a pus mâna pe fierul de călcat,lovind-o puternic cu el în cap de mai multe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
planurile lui erau deturnate, între cei doi soți au început discuții violente culminând cu o ieșire paranormală a lui Doru care a pus mâna pe fierul de călcat,lovind-o puternic cu el în cap de mai multe ori pe Aurica. Cum în apartament nu mai era nimeni, cu cele găsite în locuință, un cuțit, o băiță din plastic, s-a apucat și a dezmembrat cadavrul, după care a decolat țesuturile moi de pe oase, mai puțin de pe față și de pe labele
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
eventual identificate. Și unde putea decât acolo, unde cunoștea terenul, la Cernavodă? Și-a procurat un spray deodorant pentru a înlătura un eventual miros neplăcut și cu bagajele astfel făcute s-a dus la tren și hai la Cernavodă cu Aurica. Dar nu o ducea la socri, ci la Dunăre. Cu bagajele făcute, pe timp de noapte, cu trenul, se îndreaptă spre locul crezut de el că îi va acoperi fărădelegea. Ajuns la Cernavodă, beneficiind de ora matinală s-a deplasat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mal. Ușurat de povara bagajelor s-a deplasat la locuința părinților care văzându-l au rămas stupefiați. Totuși pentru a motiva existența valizei goale a spus că a venit să-și ia cărțile, iar existența sprayului , ca fiind uitat de Aurica. În urma recunoașterii detaliate a faptelor, sau continuat căutările în apele canalului pentru a se recupera restul de oase a scheletului, în care sens s-a folosit o echipă de scafandri. De pe fundul mâlit al apei au fost scoase la suprafață
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
scheletului, în care sens s-a folosit o echipă de scafandri. De pe fundul mâlit al apei au fost scoase la suprafață toate componentele osoase ale scheletului, mai puțin mâna stângă, cea care purtase inelul legării lor, ceea ce mai rămăseseră din Aurica. Cu ajutorul organelor de poliție sicriul cu scheletul Auricăi a fost adus la Bordeasca la părinți și înhumat creștinește, în cimitirul satului. Am relatat acest caz mai puțin obșinuit în analele criminalisticii, fără precedent pe meleagurile noastre, pentru ca cei ce se
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
jurnalul său, apoi Marin Preda care ar fi vrut să rămână la Paris, dar și-a dat seama că nu era cazul și iarăși Zaharia Stancu cu o nouă propunere de comemorare a lui Eugen Lovinescu în România. Vin apoi Aurel Baranga, Horia Lovinescu - singurul sosit fără mesaj, apoi Nicolae Manolescu care și-a dezvăluit convingerea că acerba campanie anticomunistă împotriva lui Eugen Lovinescu a fost provocată de emisiunile lui Virgil Ierunca privind experimentul Pitești. Despre Adrian Păunescu se afirmă că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privind aiurit la băiatul care mormăie și la câinele care-l privește și el țintă, cu ochi de oțel. Ochii aceia de oțel și-i aduce aminte. ─ Ci-rip! Ciiip! spune. Cip-cip-ci-rip-cirip! și sare într-un picior, pe o tulpină de aurică. Își desface aripile, gata să-și ia zborul. Se mai uită odată la Iliuță, cu ochii lui cafenii, isteți. Apoi zboară. Frrrr! Și dus e. ─ Norocul tău c-a-nviat, Mureșe. Hai, bine, dă laba. Pace pace, între două dobitoace, dacă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atât. De atunci nu l-am mai văzut. Tu ți-l amintești, Aurico? Rușinat de bruschețea expresiunii "mă-sa" și de familiaritatea cu care oameni aproape străini vorbeau de familia lui, Felix privi sfios la aceea pe care o chemau Aurica. Era o fată cam de treizeci de ani, cu ochii proeminenți ca și ai Aglaei, cu fața prelungă, sfârșind într-o bărbie ca un ac, cu tâmple mari încercuite de două șiruri de cozi împletite. Ședea cu coatele pe masă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unei simțiri până atunci latente, încercă și acul geloziei, văzând cum Otilia generalizează tratamentul. Zarurile zornăiau pe masă între cele patru capete strânse în jurul luminii de lampă. Jucătorii emiteau numai scurte exclamații tehnice, moș Costache râdea doar în favoarea câștigătorului, iar Aurica privea nemișcată cu fața între palme, aruncând câte o ochire și la Felix. În fața bătrânului se afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu, făcând țigări de mână, pe care le lipea scoțând foarte tare limba afară și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
piese mari de argint de câte cinci lei. - Cocoană Aglae, îmi pare rău! Aglae păru a fi muncită de o scurtă repulsie, apoi se dădu învinsă. - Bine, ne socotim noi la sfârșit. În vreme ce Aglae împărțea cărțile celor patru jucători (ea, Aurica, Costache și Pascalopol), Pascalopol scosese o țigare și o înfipsese cu un capăt într-un țigaret de chihlimbar gros. Otilia trase un chibrit pe grătarul unei chibritelnițe și îi aprinse țigara. Aglae vru și ea una, însă numai de la Pascalopol
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu nuiele. Mai spre fund se vedea și un chioșc de lemn vopsit verde în care Felix zări pe bătrânul de peste noapte cu barbișon și broboadă, care broda mereu. Înțelese acum că tanti Aglae, cu Simion al ei și cu Aurica locuiau alături. Felix mai dădu câteva ocoluri odăii, ascultând exercițiile Otiliei, care le intona și vocal acum, cu un glas subțirel și G. Călinescu tremurat. În sfârșit se hotărî să crape ușa, fiindcă auzise niște bocănituri pe alături. Abia scosese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
neutră. Otilia oftă exagerat, dând ochii peste cap ca o madonă de Carlo Dolci. - Of, doamne! Tanti Aglae are doi copii la care ține ca la ochii din cap: Titi și domnișoara pe care ai văzut-o aseară, G. Călinescu Aurica. Să nu cumva să-i atingi cu ceva. Mai are o fată, care e măritată sau cam așa ceva. Am uitat să te întreb: Îți place Aurica? Felix făcu un gest evaziv. - Să te ferești de ea, că umblă să se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochii din cap: Titi și domnișoara pe care ai văzut-o aseară, G. Călinescu Aurica. Să nu cumva să-i atingi cu ceva. Mai are o fată, care e măritată sau cam așa ceva. Am uitat să te întreb: Îți place Aurica? Felix făcu un gest evaziv. - Să te ferești de ea, că umblă să se mărite și se-ndrăgosteștede cine-i iese-n cale. Otilia sfârșise de depănat ibrișinul și acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și în curând se vădi conținutul pachetelor în care se aflau lucruri de mâncare fine, felii de pateu, brânzeturi fermentate, sticle de vin. Fu chemată, la cererea lui Pascalopol, și Aglae, care sosi pe o portiță dindărătul casei, însoțită de Aurica și de Simion, cu broboada pe el și cu ghergheful în mână. La lumina unei lămpi atârnate de grinda chioșcului, începu o cină improvizată, la care fu invitat și Felix și la care se ilustrară prin lăcomie moș Costache, Aglae
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
astfel de colațiune la ora mesei, într-o casă în care se gătise și în care gazda putea organiza o cină în regulă, miră pe Felix. Însă el începuse să se obișnuiască cu ciudățeniile locului. Pe la orele zece, Pascalopol, Aglae, Aurica și Costache începură să joace cărți. Jucau pe bani, și Aglae se împrumutase din nou, prin trucul ei, de la Pascalopol, totuși Felix avu impresiunea că cel puțin acesta din urmă nu ședea acolo din patima jocului. Pascalopol era un om
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de optsprezece ani arăta atâta interes pentru un om în vârstă, asta i se părea ciudat. Mai curios era că ceilalți nu erau scandalizați. Dacă moș Costache părea de-a dreptul încîntat și specula cu umilință această situație, Aglae și Aurica nutreau în priviri invidia. - Vă plimbați mereu, zise la un moment dat Aurica, cuglas moale, pe noi nu ne onorați niciodată... - Vai! se disculpă patetic Pascalopol, dar fără să încurajeze vreo interpretare precisă. - Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acră
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se părea ciudat. Mai curios era că ceilalți nu erau scandalizați. Dacă moș Costache părea de-a dreptul încîntat și specula cu umilință această situație, Aglae și Aurica nutreau în priviri invidia. - Vă plimbați mereu, zise la un moment dat Aurica, cuglas moale, pe noi nu ne onorați niciodată... - Vai! se disculpă patetic Pascalopol, dar fără să încurajeze vreo interpretare precisă. - Ei, ce vrei tu, Aurelio? interveni acră Aglae, dumnealuicaută temperament, îndrăzneală, cum au fetele de azi. Acum nu mai merge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu. Pianul cere talent... Didina cânta bine! Judecata era de o nedreptate scandaloasă și se vedea că nu vine decât din răutate. Pascalopol încercă să îmblîn-zească situația. - Cocoană Aglae, azi ești rău dispusă. Domnișoara Otilia cântă minunat, e o artistă. Aurica lăsă capul în jos, strîngîndu-și buzele între dinți. - Așa ești dumneata, galant, mai aruncă Aglae o înțepătură.Mai bine mi-ai spune ce să fac cu Titi, că sunt foarte supărată. L-a lăsat corigent iar... îl persecută... fiindcă el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în tinerețe alt om decât cel care se vedea, avusese o viață agitată, aventuri de dragoste, scandaluri. - În sfârșit, încheie Otilia scurta notiță biografică, ai săvezi tu mai tîrziu! Într-o zi, când nici Otilia, nici bătrânul nu erau acasă, Aurica răsări în fața lui Felix. - Vrei să vii la noi? întrebă ea pe Felix. La lumina zilei, cu tot părul împletit în jurul capului, i se păru tânărului mai stridentă. Fața palidă și suptă îi era pudrată prea tare, și în toată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai stridentă. Fața palidă și suptă îi era pudrată prea tare, și în toată făptura se recunoștea o intenție de imprudență cu atât mai stângace, cu cât fizicul ei era lipsit de orice atracție feminină. Felix consimți cu capul. Atuncea Aurica îl conduse spre fundul grădinii, deschise o portiță din stânga și pășiră în curtea vecină, care era până la un punct asemănătoare cu cea de dincoace, cu deosebirea că tot pământul era împărțit în straturi de o exactitate și o supra-decorație supărătoare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la un număr incalculabil de tablouri în ulei, puse în rame grele bronzate, care acopereau aproape în întregime pereții anticamerei și ai salonului. Felix, care se aștepta sa fie chemat spre a face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Simțind parcă o obiecție, Aurica se scuză: - Titi s-a dus cu mama în oraș, să-și cumpere vopsele. Trebuie să sosească în curând. Urmă o clipă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pereții anticamerei și ai salonului. Felix, care se aștepta sa fie chemat spre a face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Simțind parcă o obiecție, Aurica se scuză: - Titi s-a dus cu mama în oraș, să-și cumpere vopsele. Trebuie să sosească în curând. Urmă o clipă de tăcere, în care Felix căuta cu mintea un câmp de convorbire. Însă Aurica avea unul dinainte. - Te
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Simțind parcă o obiecție, Aurica se scuză: - Titi s-a dus cu mama în oraș, să-și cumpere vopsele. Trebuie să sosească în curând. Urmă o clipă de tăcere, în care Felix căuta cu mintea un câmp de convorbire. Însă Aurica avea unul dinainte. - Te simți bine la moș Costache? Întrebarea era pusă într-un chip așa de compătimitor, încît includea și un răspuns. Felix răspunse cu franchețe: - Mă simt foarte bine. Aurica nu înregistră această declarație și-și continuă sentimentul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căuta cu mintea un câmp de convorbire. Însă Aurica avea unul dinainte. - Te simți bine la moș Costache? Întrebarea era pusă într-un chip așa de compătimitor, încît includea și un răspuns. Felix răspunse cu franchețe: - Mă simt foarte bine. Aurica nu înregistră această declarație și-și continuă sentimentul ei, pregătit dinainte. - Dumitale, cum ești fără părinți, ți-ar trebui o familieașezată, în care să te simți ca acasă. Lui Felix, căruia orice aluzie la faptul că era orfan îi era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]