2,138 matches
-
formă de evaziune din perimetrul prea încrâncenat al existenței, ca filosofie a ființei amenințate. Discursul liric vizează eradicarea răului, ceea ce presupune și o radicalizare a limbajului moral, o conotație etică, purificatoare. Caracterizarea „Am fost și rămân fiul străzii” din Mica autobiografie consemnează tocmai această opțiune atitudinală, căci, aici, din aglomerarea unor elemente comune, a unor fapte diverse, se construiește o poezie de mare delicatețe. SCRIERI: Orizonturi, București, 1963; Cercurile dragostei, București, 1966; Jurnal literar, București, 1967; Povestea cu mielul, clopoțelul și
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
atitudinală, căci, aici, din aglomerarea unor elemente comune, a unor fapte diverse, se construiește o poezie de mare delicatețe. SCRIERI: Orizonturi, București, 1963; Cercurile dragostei, București, 1966; Jurnal literar, București, 1967; Povestea cu mielul, clopoțelul și copăcelul, București, 1968; Mica autobiografie, București, 1975; În timp ce pământul se-nvârte, Cluj-Napoca, 1976; Marea autobiografie, București, 1979; Primăvară scandinavă, Cluj-Napoca, 1980; Ochii de pretutindeni, Cluj-Napoca, 1981; Ierbarul cu amintiri, Cluj-Napoca, 1984; Asfințiturile zilnice, Cluj-Napoca, 1985; Cicatricile penumbrei, București, 1987; Reîntoarcerea menestrelului, Cluj-Napoca, 1988; Poeme, pref.
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
fapte diverse, se construiește o poezie de mare delicatețe. SCRIERI: Orizonturi, București, 1963; Cercurile dragostei, București, 1966; Jurnal literar, București, 1967; Povestea cu mielul, clopoțelul și copăcelul, București, 1968; Mica autobiografie, București, 1975; În timp ce pământul se-nvârte, Cluj-Napoca, 1976; Marea autobiografie, București, 1979; Primăvară scandinavă, Cluj-Napoca, 1980; Ochii de pretutindeni, Cluj-Napoca, 1981; Ierbarul cu amintiri, Cluj-Napoca, 1984; Asfințiturile zilnice, Cluj-Napoca, 1985; Cicatricile penumbrei, București, 1987; Reîntoarcerea menestrelului, Cluj-Napoca, 1988; Poeme, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca 1997. Repere bibliografice: Perpessicius, Alte mențiuni, III
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
ar putea să devin cel mai vestit hermafrodit din toate timpurile. Au mai fost și alții Înaintea mea. Alexina Barbin din Franța a urmat cursurile unei școli de fete cu internat Înainte să devină Abel. A lăsat În urmă o autobiografie pe care a descoperit-o Michel Foucault În arhivele Ministerului Francez de Igienă Publică. (Memoriile ei, care se Încheie cu puțin Înainte de a se sinucide, sunt o lectură destul de nesatisfăcătoare. De fapt, după ce le-am terminat de citit, acum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
douăzeci de lire de la magazinul de vechituri din josul străzii; în fața fotoliului se găsește o masă franțuzească din lemn de cireș, luată și ea de la vechituri, un chilipir la 50 de lire. Niște cărți stau îngrămădite în teanc pe masă. Autobiografii, biografii, cărți de gătit - pentru că lui Ben îi place tare mult să gătească - ficțiune, non-ficțiune. În acest colț al camerei se află ultimele volume apărute, alături de cele preferate, mai vechi. Lângă cărți e o ramă argintie cu o poză de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sfârșea acest ciudat asamblaj cronologic de obiecte, întocmit de o rudă sau vreun prieten al gornistului. De-a lungul întregii sale vieți de arhivar, în dosarele pe care le citise și studiase, Bătrânul găsise zeci de mii de biografii și autobiografii, fiind întotdeauna surprins de ariditatea, nefirescul și răceala lor. Îi era greu să-și facă vreo idee despre un om citindu-i biografia, care ca și istoria în cazul unui popor se reduce la o înșiruire fadă de date cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Lista apărătorilor autentici ai încercărilor republicane ar fi dat un număr de două ori mai mare ca al populației Portugaliei... În ziarele din Lisabona și provincie apar neîntrerupt scrisori în care eroi ignorați și martiri uitați își dau la lumină autobiografia și cer Guvernului Republicii să nu-i uite" (Fialho d'Almeida). Un scriitor își amintește: "Numărul de eroi de la Rotondă care mi s-au prezentat!!! Petițiile cu foi de serviciu în partidul republican! Unii se prezentau blânzi, alții veneau furioși
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sfârșea acest ciudat asamblaj cronologic de obiecte, întocmit de o rudă sau vreun prieten al gornistului. De-a lungul întregii sale vieți de arhivar, în dosarele pe care le citise și studiase, Bătrânul găsise zeci de mii de biografii și autobiografii, fiind întotdeauna surprins de ariditatea, nefirescul și răceala lor. Îi era greu să-și facă vreo idee despre un om citindu-i biografia, care ca și istoria în cazul unui popor se reduce la o înșiruire fadă de date cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
spus că are să-mi dovedească altă dată că n-am dreptate. Cum are să-mi dovedească, și de ce altă dată? Ca argument suprem, căci țineam mult să-i probez că sunt bătrân - Dumnezeu știe pentru ce! - i-am spus, forțând puțin autobiografia, că peste zece ani am să fiu moșneag. "Și eu am să fiu bătrână atunci", și tonul ei parcă ar fi stabilit o complicitate. (Peste zece ani, ea are să aibă treizeci de ani!...) "Și eu!" Pentru ce "și"? Și pentru-ce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
uitându-se printre draperii la terenul de joacă de afară. Era perfect politicoasă cu colegii - ceea ce înseamnă că schimba toate politețurile de rigoare despre vreme. Dar nu gravita automat în jurul vreunei alte profesoare-femei și nu începuse să facă schimb de autobiografii. Nici nu-și punea numele pe vreo listă pentru următorul marș al NUT1. Nici nu contribuia la discuțiile de grup cu caracter sarcastic la adresa directorului. Rezistența ei la toate ritualurile de inițiere a ridicat un oarecare val de suspiciune din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ne mai sunt Cuprins Cuvânt înainte Mihaela Miroiu și Mircea Miclea Barză, brazdă, internet. Egografii emailate Tatonări: Istoria Partea I-a Satul și creșterile Mihaela: Puii altor specii Mircea: CAP, lumina satelor Mircea: Cireșul Mihaela: Mărul și caisul Mihaela: „Între autobiografie și CV” Partea a IIa Go West! Mihaela: Helloismul Mircea: Westul senzorial Mihaela: Remote-control Mircea: Vestu’ și restu’ Mihaela: America, America! Mihaela: Traume ascunse Mihaela: Pot plânge in English! Mihaela: Țara de suflet Mihaela: Go West via East Partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de fustă Mircea: Cizelează-te! Mircea: Băieți de băieți Mihaela: Vaporul Mihaela: Eclipsa Mihaela Miroiu Jurnal cu femei afgane Mihaela Miroiu Cronica unei singurătăți alese. Jurnal bloomingtonian Cuvânt înainte Restul și Vestul este o carte autobiografică. Este povestea intersectării între Autobiografie și Curriculum Vitae, între rădăcinile estice și experiențele vestice. Este o carte de dragoste ca prietenie. Barză, brazdă, internet cuprinde povești e-mailate despre felul în care Mircea Miclea și cu mine am trăit relația inițială cu satul, ultimii ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
semnale că nu există cuvântul haiducă! Vezi tu, iubite al meu prieten, și laptopul ăsta îmi spune că nu prea sunt la locul meu... Mai târziu m-am îndepărtat și de sat, și de relațiile animiste. Mihaela, inserție din „Între autobiografie și CV” La vremea școlii am părăsit acea lume țărănească în descompunere pentru un oraș, proletar și el. Nici acolo nu am aflat prea devreme în ce societate trăiesc. Mai mult, în primii zece ani de școală am avut clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trecute a funcționat în ce mă privește ca un primum movens. Bunicii aveau studii elementare, mama-studii medii, iar eu urma să fiu prima femeie cu studii universitare din familie. Aceasta însemna parcurgerea unui traseu școlar în care trebuia construită o autobiografie solidă sau măcar să am una care să nu mă handicapeze social. Aceasta mai presupunea o acceptare timpurie a schismei public-privat ca sciziune oficial-neoficial, formal-informal. Am intuit această ruptură de-abia la sfârșitul clasei întâi, când am primit ca premiu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iară treaba cu barză, brazdă, internet. Inserție. - Mircea, de ce nu am da chiar titlul ăsta? Poate că în felul acesta oamenii or să înțeleagă mai bine relația autohtonism-globalizare. De fapt, noi suntem cazuri paradigmatice de romenglish, de țărani cosmopoliți, de autobiografie cu CV?! De trecere de la comunism la helloism. La Dubrovnik era o ceată de profesori de filosofie din Europa și SUA. Și Lipman, creatorul programului, o întreprindere intelectuală minunată de care ar fi meritat să mă țin toată viața dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știm dacă o să publicăm vreodată ce scriem. De fapt, ne folosim de scris ca să înțelegem ce s-a întâmplat cu noi și cu lumea din jurul nostru. Scriem ca să înțelegem, nu ca să comunicăm. Suntem doi oameni obișnuiți, care am trecut de la Autobiografia pe care ne-o cereau tovarășii la Curriculum Vitae pe care ni-l cer universitățile occidentale. Dacă am fi vrut să fim niște intelectuali limfatici, am fi scris mai degrabă a scholarly book of a scholarly title: „România în tranziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de până acum nu a fost doar prietenie, cunoaștere, politică. Nu a fost nici doar cărțile de tip academic, nici funcții, nici instituții. Și a fost toate. Și ceva ce nu poate fi niciodată redus la ele. A fost și Autobiografie și Curriculum Vitae. Ba chiar mai mult decât atât. În acest sfârșit de august, trăiesc înconjurată de șantiere, auzind zgomot de casă care se ridică. Mai pășesc în noroaiele de pe ulița noastră, bucuroasă că sunt vie și că îmi mângâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
procustian al surselor mele teoretice, la mama mea acasă, tentative instituționale și livrești să ajustez bucăți de viață trăită la bucăți de viață citită, și invers. Poate că am vrut să înțeleg eu cum a fost cu putință trecerea de la Autobiografie la CV. Am vrut să mă înțeleg pe mine. Uneori prin și cu Mircea. Am vrut să înțeleg și ce mi-a mai rămas în plan omenesc, ce mai sunt, cui mai sunt, ce mai îmi sunt. Sunt momente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noastre, i-am răspuns. Totul e să povestești cât mai frumos. Să-i captivezi. — Chiar inventând? — Ce importanță mai are? Un trecut încărcat, am luat-o și eu la profunzimi, valorează tot atât, pentru ceilalți, cât și unul inventat. Numai autobiografia se poate controla. Când vrea cu orice preț cineva să ți-o verifice. Deși și acolo poate veni câte unul să declare că n-ai spus chiar tot adevărul. Așa, ca o fantezie. Plăcerea de-a scormoni. Sau de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dosarul? — Dosarul... am îngânat-o. Începusem să fiu din ce în ce mai atent la dosar. Constatasem atotputernicia lui, prezența lui peste tot, ca un fel de veghetor din urmă. În fiecare an completam, venite de la serviciul de cadre, fel și fel de formulare, autobiografii și întinse cearșafuri cu toate datele despre ce gândeai și nu gândeai că ar putea interesa pe careva. Era tot mai apăsătoare teroarea dosarului și, oricât m-aș fi prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și, oricât m-aș fi prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când auzeam de el. Ester îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îmi spusese cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o și desăvârșim, când vom prelua ștafeta fericirii în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție uriașă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
noastră. Sunt cărțile toate doar zdrențe ale cenzurii. Adeseori, la „Mureșul“, în fața turțului autentic și a inevitabilelor chifteluțe cu înlocuitori de pește, aveam impresia că la un anume ceas al înserării trecea pe Lipscani însuși Marele Cenzor cu ultima mea autobiografie în buzunar. Chiar el, Marele Cenzor, despre care discutasem cu Ester, cândva, în zăbava clipelor îmbrățișate, cu gândurile parcă plecate din noi în plutiri pe fascinantele aripi ale fluturelui dăruit de Ghidale. Urca Marele Cenzor în înserare, dinspre Splai. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care dădea în curtea interioară, unde fusese cândva redacția ziarului la care lucrase și Eminescu. Îl urmăream fascinat cum își lua cinci merdenele și mușca hulpav din toate odată. Voiam să mă duc la el, să-l întreb dacă acum autobiografia mea e bună. Poate chiar să-l ademenesc la un turț și, mai știi, să obțin cine știe ce destăinuiri de la el. Și permisiunea, nesperată, de a mai schimba câteva virgule puse aiurea care deturnau mare parte din însăși taina vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la pensie acum 32 de ani, după 37 de ani în care a pus condeiul în mână atâtor generații de elevi. Profesorului însă nu-i lipsesc tovărășiile. „Îmi place muzica clasică, tot ceea ce este frumos, citesc și lucrez la o autobiografie. Eu am lumea cărților, a amintirilor, iar aici, acasă, am un colț de rai”, a mărturisit bătrânul profesor, care se mândrește cu pomii înfloriți din curte, pentru că i-a sădit exact în anul când a ieșit la pensie. Nu regretă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]