1,280 matches
-
pentru cititorii de proză: „1. Lucrurile se întâmplă așa cum le înțelegeți, restul e alcătuit din figurile de stil ale povestitorului. 2. Dacă două povești apar undeva împreună, una dintre ele pune stăpânire pe cealaltă. 3. Când ceea ce ați văzut sau auzit poate fi transformat în poveste, nimeni nu vă poate interzice s-o faceți. (...) 5. Peisajul unei țări străine poate fi descris, al patriei se povestește. 6. Povestitorul, ascultătorul și eroul unei povestiri sunt coproprietari. 7. Corpul ne aparține altfel decât
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
lăuntrul meu se zguduie. Atunci, îmi dau seama de lucrul pe care, - obișnuit de atâta vreme, - îl și uitasem, ori nu-l mai deslușeam cum se cuvine. Abea atunci, copleșit de condiția tragică a acelor bieți handicapați ai văzutelor și auzitelor, regăseam, re-înțelegeam harul divin, comoara fără de preț, oferta dumnezeiască a substantivelor trebuitoare unei existențe raționale, a adjectivelor țâșnind din sufletele noastre bântuite și colorând viața atât de felurit, nevoia însemnărilor, a scriiturilor cum vor fi fost ele făcute, pe stânci
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
demolare a casei lui Nicolae Iorga; Andrei Pippidi, nepotul lui Iorga, a trimis o scrisoare de protest câtorva 65 renumite reviste literare, printre care „România literară”, „Luceafărul” și „Contemporanul; deoarece scrisoarea nu a fost publicată niciodată, pentru a-și face auzită vocea, A. Pippidi a trimis-o directorului secției române de la Radio Europa Liberă; scrisoarea a fost citită în octombrie 1986. În plan extern, în martie 1985, arhitectul Ștefan Gane a înființat, la Paris, Asociația Internațională pentru Protejarea Monumentelor și Siturilor
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
N-o să știm niciodată cum o lungime de undă devine o senzație subiectivă, cum vedem ( Doamne, dar cum vedem?) o petală de gura-leului. N-o să putem înțelege niciodată cum poate exista ceea ce, de-a lungul vieții noastre, n-am văzut, auzit, gustat, mirosit și pipăit niciodată. Viața noastră - limitată la universul nostru, înfășurat pe hoitul nostru ca un lințoliu, ca bandajul înstelat al mumiilor. Lumea noastră - câmpul senzațiilor noastre. Mucegaiul pufos de lumină care ne-acoperă pupilele, pâsla sonoră care ne
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mi-a trecut prin minte să numesc limba lor, în care se-amestecau sunete obișnuite cu bizare glotale, cu semne ca ale surdomuților și cu atitudini ca ale schizofrenilor catatoni, "tichitană", pentru că practic cel mai frecvent "cuvînt" ce se făcea auzit era "tichitan" sau "tikitan", însoțit de o holbare a ochilor și un gest de smulgere a ceva din piept cu niște gheare imaginare. Mesele de seară erau aproape magice. Sora stătea cu noi, pe un scaun pliant, și pe măsuță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca și când n-aș avea doar câteva simțuri, ci miliarde, fiecare altfel, fiecare adaptat pentru alți stimuli: unul doar pentru forma cănii din care-mi beau cafeaua, altul pentru forma visului de azi-noapte. Un altul pentru șoapta teribilă din urechile mele, auzită distinct acum câțiva ani, pe când stăteam, în pijama rufoasă, cu tălpile pe calorifer, în camera mea de pe Ștefan cel Mare. Nu mai percep modificări ale luminii, înălțimi ale sunetului, chimismul garoafei și al lăturilor, ci scene întregi, înghițite deodată de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care eu nu le mai puteam privi, ci doar auzi. Urechea era ochiul meu pentru timp, din ochii părinților, ca niște pui zbârciți ieșind din ouă, se iveau urechile copiilor. Dar ce fel de lucruri erau cele nici văzute, nici auzite, nici măcar de ei, și care totuși trăiau în corpul nostru și le trimiteam fiecare, scrâșnind din măsele și zvâcnind din șale, în alte corpuri, din care ieșeau alte corpuri? Nervii le adunau din mușchi și tendoane, din carnea umedă a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu o anumită tandrețe, ca pe o mireasă dusă la altar. Dar o mireasă-n care deja încolțiseră durerea și frica. Erau doar doi, dar păreau deja o procesiune. Era tăcere, dar un fel de muzică înfricoșătoare, subliminală, se făcea auzită din ce în ce mai tare, de parcă nu aerul ar fi vibrat, ci spirala urechilor interne ale Cocăi, săpate în stânca țestei ei, ar fi-nceput să cânte ca niște corni de alamă. Deja vedeau, în depărtarea cețoasă, ieșirea din coridor. Era o lumină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la șanse egale pe piața muncii pentru bărbați și femei, dar prin aceasta nu am stabilit care este modul concret prin care acel drept va fi protejat și nici modul în care titularii unui astfel de drept își vor face auzită vocea până ce acesta va deveni o regulă efectivă de comportament între cetățeni și stat și între angajați și angajatori. Reconstruirea limitelor agendei unui actor politic sau a mai multora este numai primul pas pentru determinarea "decidentului" în interiorul sistemelor decizionale complexe
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
glas nu se mai răsună în încăpere. Se auzi doar un freamăt, de prin toate ungherele, zgomotul trupurilor care se culcau la loc, fluturarea păturilor și imediat, după câteva accese de tuse, tăcerea se înstăpâni. Mai pluteau în aer, abia auzite, gemetele și sughițurile înăbușite ale femeii căreia îi fusese luată fiica. Tânăra pe care Lidania o ajutase stătea încă în picioare aproape de Sebastianus; își trecu o mână prin părul lung, cu un gest obosit și, fixându-și prietena, îi mulțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din câmpul de luptă pe gazonul stadioanelor, să tragă o iarbă...) Armata, pentru voi, parcă e un fel de boală rușinoasă ce trebuie ținută ascunsă. Ehei!... (Și Mama spuse în șoaptă, cu o teamă din vechiul regim, patru cuvinte, rar auzite, pe care greu le reproduc, știind că veți pufni în râs.) PATRIOTISM, ONOARE, JERTFĂ, DATORIE... Apoi, zâmbind cu subînțeles, adăugă: Ce veți face voi când vor veni teroriștii? Articol din rubrica “Fotograme fără obiectiv" publicat în cotidianul “Ziarul de Iași
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
și unde se aduceau poveștile spuse pe lângă focurile vetrelor dintre care. Când mă întorc cu gândul în adâncul anilor la acei blonzi moldoveni se pare că ar fi fost oameni din altă lume, vie și reală îmi apare lumea poveștilor auzite acolo. Jocurile mele, mai mult de unul singur, și cerul, iepurii, păsările cerului, scăldatul la iaz cu puținii copii rătăciți pe acolo, cu vitele și peste toate, imensa fantezie a copilăriei. Din singurătățile acelea, a pădurilor, a iazurilor, a lanurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în acest caz, cu diferențe notabile: în cazul Iranului, vocea țărilor Uniunii Europene în format UE-3, Marea Britanie, Franța și Germania, cărora li s-au alăturat la masa negocierilor, China și Rusia și doar târziu, în 2009, SUA s-a făcut auzită permanent, chiar dacă, acestea au fost criticate, uneori, de oficialii Casei Albe, pentru calitatea soft a atitudinii; în cazul Coreei de Nord, caracteristica de soft este mai pregnant manifestată, luările de poziție ale statelor UE fiind mai rare, negocierile fiind purtate
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Administrative/890_a_2398]
-
necesară, am luat desenul și l-am pus în caseta de metal în care îmi păstram banii; am ascuns totul în alcov. Noaptea se risipi cu pași de lup, poate se odihnise suficient, lepădându-se de oboselile sale. Se făceau auzite zgomote îndepărtate și ușoare. Poate visa vreo pasăre migratoare.Poate creșteau plantele. Stelele palide dispărură în spatele pachetelor de nori. Pe față simțeam respirația calmă a dimineții. Cântatul cocoșilor se înălța de departe. Ce să fac cu cadavrul? Cu un cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
singur? Uite că sîntem o echipă, că sîntem în cărți, o să vezi că drumul pînă la Iași e o nimica toată! — Să nu credeți că de frică v-am destăinuit unele din îndoielile mele, strigă și Sena ca să se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și eu ard acum de nerăbdare să-i dăm bice, nu putea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un leu dom’ Roja, zice Tîrnăcop simțind că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne facem auzită vocea, numai așa o să putem să adunăm în jurul nostru simpatizanți din lumea bună, spune Roja. Pentru asta avem nevoie de un acoperiș solid deasupra capului. — Prima și cea mai puternică trăsătură a lui este spiritul agitator, începe Tîrnăcop, după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca dintr-un blocstart, făcîndu-se nevăzut în mulțime. Ce-aveai cu el, nenicule? simte că este luat imediat la întrebări, cum adică nu știi cu cine ai de-a face? Nu fă pe prostul că-ți ard una, este amenințat. Auziți, ăștia de partea cui luptă? nu se poate abține să nu răbufnească după ce rămîne puțin mai în urmă. În jurul său se sparg sticle, se devastează vitrinele magazinelor, se decupează stemele cu Republica Socialistă de pe drapelele tricolore, se dau foc steagurilor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din opera mea. Eroina este reală. A trecut prin greutăți. Vreau să tratezi vopseaua roșie de pe pieptul tău ca pe o rană adevărată. Simte cum te arde. Simte-i puterea devoratoare. Ești mâncată de vie și strigi fără să fii auzită. Fă-ți vocea să răsune la volum maxim. Vin la studio și mă întâlnesc cu Yu, șeful. Lucrez cu el îndeaproape la filmări. Sunt mulțumită de progres. Mai ales de detalii. Culoarea peticului de pe pantalonii protagonistei. Forma sprâncenelor ei. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
casă până reușește să o închirieze sau să o vândă. Serios, totul s-a întâmplat cât ai clipi. Probabil că așa lucrează băncile astea mari. Următorul zbor spre New York și nu te mai uita înapoi! Râsul jucăuș se făcu iar auzit. —Dar asta nu e mai degrabă un inconvenient pentru David? am spus la întâmplare. —Ei, el oricum lucra de ceva vreme pe cont propriu. Și amândoi aveau în plan să lucreze în New York. Laura speră la asta de ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
zi la prânz, la Patriarhie îl întâlni pe Ianache Hartofilax, îl salută cordial și privindu-l semnificativ, încercă să glumească: — Acum putem vorbi grecește? — Se pare că da, zâmbi Ianache. Îl privi în ochi pe spătar, apoi printre dinți, abia auzit șopti: Deși... doar Dumnezeu știe. Eh, erau bune vremurile când te judecau și-ți tăiau capul, nu era rău nici când te găseau strangulat sau otrăvit dimineața în patul tău și dădeau vina pe ciumă sau holeră. Acum însă dispari
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de ostatic, pentru beizadeaua Radu. Se pare că domnița Bălașa și cu bărbatul ei Manolache Lambrino, banul Craiovei, au și sosit la Istanbul ca să ia mireasa s-o ducă la București. După Paște o să fie nuntă mare... Un ciocănit abia auzit, urmat de un anume scârțâit imitând ronțăitul unui șoarece îl întrerupse din recapitularea situației politice pe care probabil va fi dator s-o raporteze superiorului său. La ușă era cineva din rețea, așa că preafericitul Hrisant nu răspunse ci se ridică
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în urma luptei? Cadavre însângerate, mirosul de fecale calde și cel dulceag al sângelui ce încă curge din rănile proaspete. Dintre toți, Suflețel pare cel mai zdruncinat. Așezat pe un afet, cu arma trântită în zăpadă, murmură ceva numai de el auzit. Privește pierdut trupul unui soldat german, aproape un flăcăiandru, cu o rană urâtă la cap, care zace nemișcat în zăpadă, la picioarele lui. Răsărit din întuneric, Marius se apropie cu pași greoi. Automatul i se bălăbăne de cureaua petrecută după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Împotriva alegătorilor, autorizând războiul? Întrebă Kitty cu o voce deodată puternică. Adică, suntem cu toții de acord că asta este cea mai bună democrație din lume. Aici, spre deosebire de Irakul lui Saddam sau de Iran, se presupune că vocea poporului se face auzită... — E o Întrebare excelentă, spuse un tip Înalt, cu ochelari cu rame Închise la culoare, de undeva, din spate. Dan Zachary păli. — Senatorii nu au votat Împotriva voinței locuitorilor din New York. Nu s-a Întâmplat așa ceva. Vă asigur. — Dar sondajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
galerii care nu te promovează. Și din cauza acestei relații de afaceri complet aride, nu poți să trăiești o poveste adevărată de dragoste cu el. Sau, măcar, să vezi dacă și el și-o dorește. Desert Rose era șocată de cele auzite și rămase mută câteva minute. Treptat, Începu să-și dea seama că prietena ei avea dreptate. — Poate că ceea ce s-a Întâmplat În seara asta e spre bine. Poate că trebuia să se Întâmple, zise Desert Rose cu un licăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se Înfășură În așternut. „Desigur, presupuse el, plecase la slujbă și, era Înciudat pe amabila lui gazdă: nu-l gratificase măcar cu un singur cuvânt”. Dar, atunci când se aștepta mai puțin - deja adormise - Carla trase plapuma de pe el articulând abea auzit: „E timpul să te scoli... N-ai auzit soneria ceasului?” Tony Pavone tresări, bolborosind Încruntat. „ Te credeam plecată...” Se răsuci de câteva ori În așternut, făcând considerabil efort de-a deschide ochii. Reuși s’o privească rugător: „Fă-mi te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]