1,135 matches
-
ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea, preferința pentru registrul ludic și ironic. Concluzia generală rezidă în considerarea poeziei albastrosiste ca fiind o reflectare a idealurilor unei generații-punte care a preluat într-o formă sublimată experimentele avangardiste, a reușit să schimbe criteriile poeticității și a avut intuiția prefacerilor ce-și vor pune pecetea și asupra evoluției poeziei noastre contemporane. Poeții albatrosiști au păstrat ceva din trăsăturile modernismului interbelic (fapt care-i apropie de neomodernismul anilor '60), dar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
epocii. Din punctul de vedere al tematicii abordate, al surselor de inspirație "recomandate" este, într-adevăr, un deceniu de tranziție. Și, în acest sens, se observă oscilările, ezitările unora dintre poeții care debutează cu o poezie modernistă chiar cu influențe avangardiste și care se vor "converti" curând la poezia de inspirație socială, cea în care este cântată lupta de clasă. Poezia deceniului al V-lea care pare, într-adevăr, să conteze într-o istorie a literaturii române este cea din prima
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență de jurnal), preferința pentru registrul ludic și pentru cel ironic. Pe scurt, poezia albastrosistă reflectă o generație-punte care reușește să păstreze ceva din modernismul interbelic, să preia unele dintre experimentele avangardiste și să aibă intuiția schimbărilor care-și vor pune amprenta asupra literaturii române. Acestea sunt, până la urmă, coordonatele pe care se structurează lucrarea de față: contextul, delimitarea termenilor, funcționalitatea conceptului de generație în cadrul istoric dat și relevanța publicațiilor reprezentative pentru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
s-ar fi putut desfășura în direcții imprevizibile"213. Eugen Barbu remarcă, la rândul său, "distanțarea de lucrurile definitive, de sentimente așa-zis eterne, pe care Sorescu a practicat-o mult mai târziu"214. Și Mircea Tomuș remarcă "pecetea evident avangardistă a versului său"215, Tonegaru construiește o poezie stranie, care ar ieși din tiparele liricii românești pentru că "noțiunea de vers a fost pulverizată", iar "impresia primă de ermetism este mereu contrazisă, după cum nici pe claritatea ei nu s-ar putea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a fi o demetaforizare a limbajului poetic (opoziție vădită față de modernismul interbelic) este, în realitate, o schimbare a felului în care este concepută raportarea la real. Sub influența, probabil, a suprarealismului (deși, credem, este, mai degrabă, o influență a mișcărilor avangardiste, în general, și poate nu atât a manifestărilor acestora în domeniul literaturii, cât în cel al artelor plastice) limitele sunt transgresate, real și ideal, univers exterior și univers interior, concret și abstract, static și dinamic, spiritual și material, totul devine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
muzeu lipsit de viață (de fapt o proiecție, lipsită de iluzii, a lumii). 3. Modalități de structurare a discursului liric De foarte multe ori modul în care se structurează discursul liric al acestor poeți pare a se apropia de principiile avangardiste care favorizau hazardul. Deși albatrosiștii s-au distanțat nu o dată de exercițiile avangardei, stilizează câteva dintre procedeele acesteia, dar jocul lor nu mai pare să fie gratuit. Astfel, uneori se anunță chiar prin indicii paratextuali tipul acesta de discurs ludic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și poeți de salon. Urmele celor de la "Albatros" sunt mai stridente; cele ale cerchiștilor, mai mediate. Eu aș merge însă pe scor egal." Al. Cistelecan și "Gruparea bucureșteană "Albatros" a fost insurgentă, afișând un radicalism etic și estetic de tip avangardist. Cercul literar, fiind ardelean, este mai așezat/temperat, având o viziune organicistă asupra dezvoltării culturii și un program de creație constructiv.", Dumitru Chioaru, Cercul literar de la Sibiu, Cuvântul, nr. 3/martie 2007. 44 Dinu C. Giurescu, România în al Doilea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a cuprins și celelalte arte, În special artele plastice, pictura. Nu trebuie să-l uităm pe Marcel Iancu. Dintre prozatorii români cunoscuți din cercul dadaismului, trebuie evidențiat Urmuz, pseudonimul scriitorului Demetru Demetrescu - Buzău, un memorabil autor de microromane dadaiste și avangardiste (vezi „Pâlnia și Stamate”) MODERNISMUL Modernismul nu trebuie socotit a fi un curent literar, ci mai curând o mișcare literară, dacă sunt privite acțiunile din unghiul de vedere al actualității. Modern Înseamnă actual, iar modernismul poate fi privit din perspectiva
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Eugen Lovinescu face o disociere Între „modernismul teoretic”, practicat la revista „Sburătorul”, sub forma unei toleranțe principiale față de toate formele de diferențiere literară și „modernismul de avangardă și experimentare” al unor reviste de atitudine extremistă precum „Contimporanul”, „Integral”, „Unu”, publicații avangardiste. Modernismul promovat de revista „Sburătorul” și cenaclul cu același nume, este afirmat În „Istoria civilizației române moderne” și „Istoria literaturii române contemporane”. E. Lovinescu pornește de la ideea că există un spirit al veacului (saeculum) explicat prin factori materiali și morali
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
îndeletnicește cu scrisul - atitudine mult mai credibilă decât conceptualizările ilicite de ordinul „texistenței“. În acest punct, poezia este una de o maximă originalitate, de o sensibilitate necontrafăcută, de o mare coerență cu sine. Defăimarea literaturii nu e deloc un gest avangardist, ci unul încărcat de o gravitate considerabilă, anulând facilitatea soluției neoromantice din alte texte ale volumului, de a căuta compensații în scris pentru neajunsuri concrete. Pentru Mariana Codruț, poezia nu e o țară promisă, ci o „ultimă patrie“ inconfortabilă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
informației arhivate și generate în diferite câmpuri ale cunoașterii și activității indivizilor și comunităților. Informația culturală transmisă prin intermediul diferitelor tipuri de limbaj (scris, vizual, de programare) transformă gusturile și acțiunile sociale prin efectul lor de mediere simbolică. Prin depășirea stadiului avangardist al auto-reflexivității, activitatea artistică ia forma unui serviciu cultural în raport cu multiplicitatea și continua multiplicare a așa-numitelor "comunități de gust". Apariția și dezvoltarea noilor medii produse ori apropriate de practicile artistice contemporane a bulversat orizontul de așteptare culturală și a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
culture) sunt DJ-ul și programatorul. Cultura ar fi o "cutie de unelte" (toolbox), un set de relații de mediere, circulația fluidă a semnelor în spațiul cultural actual creând condițiile unui alt tip de raportare decât pastișarea postmodernă ori bricolarea avangardistă. Metaforele comerțului și negocierii devin importante din perspectiva importului de elemente din alte culturi, ceea ce caracterizează cultura globală dominată de practica schimbului. Poziționarea criticii de artă în funcție de aceste repere semnalează zonele de trafic intens al informației despre modalitățile în care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
a medierii între interesele private și cele publice și la extinderea ei ca formă a consumului și controlului, al cărei ultim efect este înțelegerea artei ca divertisment (entertainment) și spectacol și înțelegerea criticii ca opinii de consumat. Odată cu abandonarea artiștilor avangardiști și a experților culturali, arta a devenit obiectul de joacă al patronilor / corporațiilor, a căror relație cu cultura e mai puțin una de obligație nobilă cât una de deschisă manipulare. Arta apare astfel ca semn al puterii, al prestigiului, al
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu verbalul, avem de-a face cu diferite varietăți de întâmpinare ale artei conceptuale 155. Genetic, termenul de concept art (artă a conceptului) a fost lansat de Henry Flynt, un compozitor ale cărui notații muzicale și eseuri cochetau cu ideile avangardiste ale lui Duchamp și Cage. Conform observațiilor lui Flynt, dacă sunetul constituie materialul muzicii, tot astfel limbajul poate determina semnificația vizuală a artei. Potrivit Kristinei Styles, arta conceptuală începe să fie luată în considerare ca o mișcare stilistică abia o dată cu
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
abstracție / extracție prin care a trecut critica de artă în ultimii douăzeci de ani, în ciuda faptului că, în aceste condiții, funcția criticii de a media ceea ce s-a întâmplat cu practica artistică în raport cu variatele segmente ale sferei publice a culturii avangardiste a devenit dificil de apreciat odată cu dezinteresul publicului față de contextul, istoria, intențiile și dorințele legate de instituțiile artistice și piața de artă. Dezvoltând discuția, Andrea Fraser sesizează că am avea de-a face cu diferite tipuri de piață de artă
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
creative ale activității colaborative, fie sub forma lucrului cu comunități pre- existente, fie sub forma stabilirii propriilor rețele interdisciplinare. Întrebuințarea situațiilor sociale pentru a produce proiecte dematerializate în acțiuni anti-comerciale și politice ar presupune, de fapt, o reflectare a dezideratului avangardist de a șterge granițile dintre artă și viață. Astfel, energia creativă a practicilor participatorii ar re-umaniza și chiar de-aliena o societate din ce în ce mai amorțită și fragmentată de instrumentalitatea represivă a capitalismului. Înțelegerea acestor practici ca artă ar avea, însă, o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lui Gene Ray, arta critică ar avea o orientare anti- capitalistă. Încercând o schițare a modului în care funcționează sistemul de artă capitalist, Ray aduce în discuție trei modele posibile de practică culturală critică și radicală: "arta critică afirmativă", practicile avangardiste și practicile nomade, fiecare din ele fiind bazate pe o relație structurală diferită în raport cu sistemul artistic capitalist și identitatea profesionalizată a "artistului" reprodusă și instanțiată de acesta. Dintre aceste trei modele, doar practicile avangardiste și nomade, diferențiate în funcție de modul în
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și radicală: "arta critică afirmativă", practicile avangardiste și practicile nomade, fiecare din ele fiind bazate pe o relație structurală diferită în raport cu sistemul artistic capitalist și identitatea profesionalizată a "artistului" reprodusă și instanțiată de acesta. Dintre aceste trei modele, doar practicile avangardiste și nomade, diferențiate în funcție de modul în care se distanțează de instituțiile și convențiile dominante, conduc la practici radicale și anticapitaliste. Politizarea practicii artistice în direcția poziționării atitudinii sociale presupune adoptarea a trei soluții posibile în raport cu autonomia și instituțiile care o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ca trei posibile poziții structurale pentru practicile artistice critice ar putea fi adoptate atât de artiști, cât și de activiști, câtă vreme arta critic afirmativă mobilizează critica instituțională și diseminează reprezentările artistice politizate unui public cât mai lărgit, iar practicile avangardiste și nomade își dezvoltă acțiunea în sfera vieții cotidiene, acestea din urmă fiind singurele capabile să provoace o presiune împotriva sistemului, chiar dacă poziția exterioară instituțiilor i-ar expune pe artiștii care s-au angajat în asemenea practici la excluderea socială
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și politici culturale, dar și de un tratament naiv aplicat „estetic“ din partea unor nume importante din critica românească. Din motive lesne de înțeles, multe nume importante din critica literară a intervalului ’60-’90 au preferat o abordare comodă a paradoxului avangardist românesc. După ’90, au existat (și există încă) tendințe de a „ultrarecupera“ nume avangardiste, distorsionând oarecum contextul epocii și importanța de atunci a unor autori (similar, de partea cealaltă, se întâmplă cu „trăiriștii“), ba din puseuri ciudat protocroniste (noi am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Vinea, Voronca sau Fundoianu prin hățișul relațiilor de la periferia câmpului literar (criticul folosește pe tot parcursul cărții ipotezele impuse de Bourdieu privind dinamica câmpului cultural). Sunt importante nuanțările care apar între o revistă sau alta Spiritul antiputere din multe reviste avangardiste poate fi justificat și printr-o tensiune și suspiciune întreținute în diverse feluri (nu doar prin credința în lumea de jos, a proletarilor și a săracilor eploatați sau doar prin insurecția împotriva literaturii burgheze): „Mișcarea de avangardă, scrie Dan Gulea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ecourile autorizate ale vremii (multe situate de partea extremă a dreptei în acea perioadă): lipsa de respect pentru dinastia regală, violentarea limbii românești, ironizarea tradițiilor sau „sexualism bolnav“. Brătescu-Voinești sare să acuze și să ceară intervenția autorităților în cazul pornografilor avangardiști, Iorga ridică tonul, Crainic jubilează (pentru că, prin arestarea lui Geo Bogza, nu mai are cine să-l înjure în revistuța „Pinguinul“). Lovinescu sare în apărare: „Mi s-au arătat citate cu interpretări atât de stupide încât, în cazul acesta, pornografia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
care trebuie să-l apere fiecare avangardist. „Gestul lui Marinescu, explică Gulea, este oricum singular între autorii de avangardă și se explică în cea mai mare măsură prin atitudinea sa de «marginală, de «excentrică față de orice grupare, fie ea și avangardistă.“ Am trecut peste paginile despre Arghezi și prezența sa în mai toate cercurile de stânga, precum și îndepărtarea de avangardiștii care aveau să-i taxeze mai târziu schimbările de atitudine. Am trecut peste un capitol delicios al concurenței pe teritoriu francez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
concurenței pe teritoriu francez dintre cei doi autori de poeme cu titlul Ulise, Voronca și Fondane (din care am citat în titlu). Nu am mai putut descrie încercările criticului de a prinde aventura lui Gellu Naum și a ultimului val avangardist. Cartea lui Dan Gulea despre Avangardă vine într-un moment în care se face oricum simțită o oarecare dezinhibare în analizarea subversiunii literare și ca avatar ideologic, când istoria stângii românești începe să preocupe și să fie analizată cu ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
nici cel mai bogat, un material pe care dacă vrea să și-l însușească cineva e nevoie să știe să-și lipească limba de el chiar și-n iarnă. Iată cum, în Dorohoiul primei jumătăți a secolului XX, apare revista avangardistă UNU, din dorința poetului Sașa Pană (pseudonimul literar al lui Alexandru Binder, n. 8august 1902, București, d. 22 august 1981, București): "Curând, într-una din zilele când mă aflam în trenul care mă ducea din Iași la Dorohoi- cam pe la mijlocul
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]