8,389 matches
-
repetă el. Bine... De-acum Înainte nu mai ai nume. Ești singura femeie de pe insula asta și prin urmare nu ai nevoie de el... Și ascultă aici, fiindcă eu nu spun decît o singură dată ce am de spus, o avertiză. Aici eu poruncesc, cel care ascultă de mine trăiește, iar cel care nu o face, moare, cu toate că moartea nu e cea mai rea pedeapsă pe care o pot da cuiva... De fiecare dată cînd faci ceva care nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
am să-l arunc de pe culmea falezei. — Ți-ar fi plăcut să facă cineva același lucru cu tine? — Bineînțeles. Nu ți-e de-ajuns că ești regele unei insule? Ochii lui scînteiară de furie: — Păstrează-ți ironiile pentru tine, o avertiză. Ai prostul obicei de a mă lua drept prost, și nu sînt. Dacă n-aș ști că-ți place, te-aș biciui mai des... Dădu din cap. Trebuie să găsesc o formă de a te pedepsi care Într-adevăr să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de a se Înfățișa pe nepusă masă, la orele cele mai neașteptate, să verifice că nu făcuseră nici o Încercare de a evada... Sentința, În legătură cu care Îi avertizase dintru bun Început, era fără drept de apel: tortura și pedeapsa cu moartea pentru toți trei. În timpul zilei Îi obligă să muncească Într-un ritm și mai alert, refăcînd, Înainte de toate, depozitele de apă; unul dintre portughezi, Ferreira, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viață. Dar toate astea au rămas În urmă. - Mă ameninți? - Da - afirmația fu răspicată. Nu mai ești pentru mine cineva care să poată fi iubit sau viitoarea mamă a copiilor mei... Ești sclava mea, un obiect, și, cum te-am avertizat la momentul potrivit, obligațiile tale sînt să-mi ții casa curată, să-mi dai de mîncare și să-ți desfaci picioarele cînd Îți poruncesc - arătă afară, spre prăpastie. Iar dacă mă superi, Îți jur că o să iei drumul fiului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vă îngrijorați, vreau să spun, nu intrați în panică. Deocamdată situația este, cum să spun, hm, situația este sub control. Vă asigur că, dacă cu adevărat va apărea un pericol, atunci dumneavoastră, domnișoară, desigur și prințul, dar dumneavoastră veți fi avertizată. Și voi lua toate măsurile, înțelegeți, toate măsurile..." Își îngroșase vocea fără voia lui și rostea cuvintele apăsat, cu pasiune chiar, și în acea clipă se convingea pe sine că într-adevăr dacă va apărea un pericol el își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu sînt iertați, ci li se ia capul. Doar prostimea este iertată." Leonard Bîlbîie era complet năucit. Mai ales cînd se gîndea că totul izvora nu din raportul său, ci din felul în care l-a redactat. "Vreau să te avertizez că nu e o treabă ușoară. În primul rînd nu va semăna deloc cu munca dumitale de pînă acum. Va trebui să fii prudent și să te ferești și de oamenii celorlalte Servicii. După cîte îmi dau seama nu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avut altă minte poate ar fi priceput și dacă ar fi priceput ar fi fost mai mult decît un adjutant pus la păstrare, ca într-un șopron cu lemne de foc, tocmai la capătul lumii, în Vladia. Nimeni nu-l avertizase, nu-i spusese, nici deslușit, nici încîlcit, că s-ar putea să existe un pericol și din partea unde nici nu-ți trece prin cap că ar putea fi. Doi ofițeri superiori, în retragere sau în rezervă, tot aceea este, ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-mi spui că inspectorul principal al Serviciului Leonard Bîlbîie a murit". "Va trebui să vă contrazic, domnule director, v-am spus că Bîlbîie a murit astă-noapte, a fost ucis, dar scopul principal al venirii mele este de fapt să vă avertizez că mîine dimineață Vulturul Alb va începe acțiunea. Mîine dimineață la ora șase, șase și jumătate tot Bucureștiul va fi sub controlul măscăricilor. Iar spre amiază în Vladia va ateriza Salvatorul Patriei, domnul Caraiman. Nu știu ce părere aveți, dar nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pătrunzătoare, cu care parcă încerca să le măsoare puterile. Au să vină și ei. Vetéa Pitó și Chimé din Farepíti erau pe punctul de a îngenunchea să-i sărute picioarele, insă îi opri imediat. Nu vă bucurați prea tare, îi avertiza. O să vină clipe când o să vă doriți să vă-ntoarceți, fie și înotând. Îl privi pe Chimé. Tu o sa vâslești până când o să-ți sângereze mâinile... Se întoarse către celălalt. Iar tu, care se pare că ai pielea bună, o să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de limpede al Pacificului de Sud, îl împiedică să distingă cu claritate stelele, astfel că, atunci când aceasta începu să-și piardă din grandoare, consideră că sosise momentul să pornească din nou în larg. —Ferește-te de luna plină, îl avertizase pe noul său discipol. Este foarte frumoasă, dar această frumusețe o acoperă pe cea care contează cu adevărat: frumusețea stelelor. Luna este ca o logodnică tânără și capricioasa, pe când stelele sunt precum o soție fidelă, care nu te părăsește niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
conduce prin ușa de oțel. Momentul acela video: adevărul despre adevăr. — Simțul mirosului e foarte important, spune Mama Natură. Purtându-și cutia de carton, cu clopoțeii ei de aramă sunând, bâjbâind în întuneric, spune: O să râdeți, dar în aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare de santal în apropierea esenței de mirt... Sub acoperire Un poem despre Mama Natură — Am încercat să mă călugăresc, spune Mama Natură, căutând un loc în care să mă ascund. Nu se gândise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Constelațiile se schimbă și i se târăsc peste față, Și Mama Natură spune: — Tot aveam nevoie de-un loc în care să mă ascund. Joc de picioare O povestire de Mama Natură O să râdeți, dar la cursul de aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare de lămâie-scorțișoară în același timp cu una de cuișoare, și cu alta de cedru-nucșoară. Doar că nu-ți spun de ce... În feng shui, experții n-ar mărturisi niciodată, însă doar așezând un pat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei pentru o grămadă de bani. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un văl format din femei târându-și blănurile. Senzația mătăsii i se așază pe față. În film, armura de bijuterii din aur și platină, avertizându-te cu scânteierile roșii ale rubinelor, galbene precum canarii ale safirelor. Lady Zdreanță spune: — Nu-i o plăcere să ai un geniu drept tată. Sau drept mamă, soț sau soție, întrebați pe oricine. Pe oricine cu bani. Și totuși, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
etanol. Alcool pur de cereale ca să-i deblocheze rinichii. Ca să-mi salvez cățelușa, puișorul meu, trebuie s-o îmbăt turtă. Asta înseamnă o nouă vizită la Doctorul Ken, care spune, sigur, săptămâna viitoare e foarte bine pentru interviu. Dar mă avertizează că viața lui nu-i foarte palpitantă. Îi spun să aibă încredere în mine. A scrie bine înseamnă a lua lucrurile obișnuite și a le prezenta într-un mod apetisant. Să nu-și facă griji în privința poveștii despre viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de lucru, dar ajunge să-ți exprimi o singură părere greșită și ai zburat. Studioul de film amenință că-și retrage publicitatea de la ziar și - abracadabra - semnătura ta s-a dus. Eu am ajuns lefter pentru că am încercat o dată să avertizez publicul. Am scris despre un film că oamenii ar face mai bine să-și cheltuiască banii altundeva, și de atunci am fost scos din schemă. Un singur film de groază dintr-ălea lansate în toiul verii, cu spate puternic, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
niciodată. O luptă din joacă pe care o câștigase. Termină romanul în fugă. Cu profesorii de liceu nu era de glumit. Distanți și la obiect, ei intrară în miezul problemei încă din prima zi. Dirigintele, profesor de limba franceză, îi avertiză că la sfârșitul acestor ani unii dintre ei vor începe să-și câștige singuri pâinea. Profu de istorie o ascultă după primele ore de predare. Luana începu să turuie, așa cum era obișnuită, lecția învățată pe de rost, răsuflând ușurată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-ți pantofii! Unde mai auzise asta? Băiatul se descălță și luă poziția de start. Hai, repede! Ne vom întrece. Cine câștigă îl sărută pe cel care pierde. Cum nu era loc de un refuz, fata își scoase pantofii și-l avertiză: N-am mai fugit până acum desculță. Nici o problemă. Nici eu. În clipa în care o luară la fugă, băiatul țâșni pe lângă ea ca o săgeată. Deși încercase să dea tot ce poate, Luana nu reuși să-l întreacă. Fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o cafea aburindă. Într-o zi, Ștefan veni acasă încântat peste măsură. Achitase prima rată la garsonieră. Fără să-i împărtășească mulțumirea, preocupată de ale ei, Luana îi spuse că dorea să-și găsească un loc de muncă. El o avertiză că oferta din acel moment nu era pentru ea. Fata se rățoi: Ce vrei să spui, că sunt proastă? Debarcat după o călătorie epuizantă, bărbatul n-avea chef de ceartă. Vreau să spun, doar, că oferta nu e pe măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a mânca împreună, din a veni la sfârșitul programului s-o însoțească spre casă. O prindea de braț și domnișoara dactilografă nu știa unde să se ascundă de groaza privirilor crunte pe care i le aruncau celelalte colege. Una o avertiză să-și vadă de treabă și să pună capăt, cât mai curând, acestei prietenii dar cum să scapi de Nuța? Mai întâi muncitoare în secție, Cordel își termină liceul după îndelungi eforturi și se mută pe o funcție de magazioner. Dispunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și cei doi soți se înțeleg excelent. Bărbatul are chef de dragoste în mod reflex de fiecare dată când mănâncă chiftele, folosește ea o combinație trăsnet, afrodiziacă și, fie că i-a observat slăbiciunea, fie că un simț special a avertizat-o în acest sens, ea prepară destul de des tocătură. Fetițele vin rând pe rând în cămășuțe de noapte și-i spun noapte bună, femeia umbla prin casă cu pași ușori, mereu găsește câte ceva de făcut, vine lângă el atunci când din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dincolo de toate judecățile ei, cu cât răsucea mai mult pe toate fețele vorba aruncată în vânt de profesorul Alexe despre licheaua sictirită, cu câtă înverșunare o nega, undeva, mic de tot, nesigur, în interior, un fel de instinct surd o avertiza că profesorul Alexe are dreptate, că mai devreme sau mai târziu Ovidiu își va arăta fețele, fețele rămase multă vreme ascunse și ea își va aminti de vorbele profesorului și va rămâne neputincioasă, umilită în fața ascuțimii, ca de laser, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
data asta extrem de vigilentă. Ovidiu și Carmina erau pionii ei principali, jocul consta în găsirea unor posibilități cât mai atractive și mai picante de a-i apropia pe cei doi tineri, un joc sinuos, plin de piedici imprevizibile, simțurile o avertizau la sigur atunci când se apropia vreun pericol, ea ținea strâns maneta, ca la jocurile mecanice, cu atenția concentrată la maximum gata să intervină cu tact și șiretenie de-ar fi fost cazul. Nu știa nici ea prea bine de ce, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ovidiu însemna pentru ea, fără doar și poate o partidă. Drumul către satul unde locuia Fana a fost unul dintre puținele plimbări pe care Ovidiu și Carmina le-au făcut împreună numai ei doi fiind. Din prag Sidonia i-a avertizat, să fiți cuminți, le-a zâmbit cu multă îngăduință, gândind că nu era deloc cazul să-i respecte indicația, ba, chiar, dimpotrivă și nu a uitat ca să-și schimbe masca într-o fracțiune de secundă, ca să se arate Carminei paralizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în fotoliul cel mare, obosită după o zi de emoții, și-a acoperit fața cu palmele ca să-și ascundă râsul subit ce-o stăpânea, o stare nervoasă de fapt, sufletește se pregătise ca pentru o confruntare nespus de dificilă, fusese avertizată în acest sens de ezitările Carminei, de reținerile ei nerostite și-și mobilizase toată vlaga ca să constate că temerile ei sunt cu totul nejustificate și că de la bun început avusese de-a face, nu cu doi adversari, părinții Carminei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
perdele din dantelă grea, cu pereții acoperiți cu lambriuri foarte complicat executate, cu mobilă albă și covor din lână naturală de culoarea liliacului, presărat cu crenguțe grena, un al șaptelea simț, prezent la el în cele mai acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina se întristă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]