1,522 matches
-
indivizilor În grupuri de apartenență, În special familia, În care fiecare individ deține un anume rol. Axioma nivelului aspirațiilor - explică modificarea continuă a nivelului de consum al unei familii datorită aspirațiilor acesteia, care au un caracter dinamic și adesea ireversibil. Axioma plasticității comportamentului - reflectă flexibilitatea sistemului nevoilor, dar și a mijloacelor de satisfacere a lor, Întrucât societatea nu “inventează” doar nevoi ci și noi modalități concrete de a satisface și nevoi vechi. Axioma “normării” - precizează rolul important al sistemului de valori
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
care au un caracter dinamic și adesea ireversibil. Axioma plasticității comportamentului - reflectă flexibilitatea sistemului nevoilor, dar și a mijloacelor de satisfacere a lor, Întrucât societatea nu “inventează” doar nevoi ci și noi modalități concrete de a satisface și nevoi vechi. Axioma “normării” - precizează rolul important al sistemului de valori și norme ale grupului de apartenență și de referință asupra standardului de consum, exprimând apartenența individului la o cultură sau subcultură ce-i impune anumite norme. Cunoașterea acestor axiome, ne dă posibilitatea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
și nevoi vechi. Axioma “normării” - precizează rolul important al sistemului de valori și norme ale grupului de apartenență și de referință asupra standardului de consum, exprimând apartenența individului la o cultură sau subcultură ce-i impune anumite norme. Cunoașterea acestor axiome, ne dă posibilitatea să Înțelegem mai bine diversitatea de comportament a consumatorilor, care de multe ori au atitudini și iau decizii diferite În condiții identice. Literatura de specialitate recunoaște unanim interacțiunea personalității individului, a contextului social și cultural, a apartenenței
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
interesul redus acordat conceptului de creativitate și domeniului subsumat lui de către același autor perspectivele de abordare și studiere a creativității s-au multiplicat, modelele explicative s-au diversificat, strategiile aplicative sunt În continuă dezvoltare. În timp s-au impus câteva axiome cu privire la creativitate cum sunt: 1) fiecare om are un potențial creativ de la naștere; 2) creativitatea se poate dezvolta și manifesta pe tot parcursul existenței sub impulsul și provocările mediului intern și extern al existentei; 3) dezvoltarea potențialului creativ și transformarea
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
manifestă Într-un proces ce se finalizează cu un produs caracterizat prin noutate, originalitate, utilitate; 5) valențele creativității sunt numeroase de la adaptarea transformativă și originală la cerințele vieții și generarea progresului social la dezvoltarea personală și regenerarea individului uman. Ultima axiomă o susținem aici prin două afirmații de excepție a doi geniali psihologi. Cari Gustav Jung afirmă că „numai În faptele noastre creatoare ieșim În evidență pe deplin și devenim cognoscibili nouă Înșine” subliniind valoarea de cunoaștere și transformarea profundă și
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de a fi opera propriei personalități și sculptor al propriei tale ființe”, marele psiholog român creionând prin creație posibilitatea omului de autogenerare și recreare. Ca urmare creativitatea, susținem noi (Caluschi Mariana, 2003) constituie o dimensiune a self managementului „Mirabilis-Discovery”. Alături de axiomele considerate mai sus În școala de educație și psihoterapie prin creativitate mai acceptăm ca axiome și următoarele idei: 1) formarea continuă prin creativitate este condiție a performanței și succesului; 2) suntem născuți să Învingem prin creativitate, să progresăm continuu; 3
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
creionând prin creație posibilitatea omului de autogenerare și recreare. Ca urmare creativitatea, susținem noi (Caluschi Mariana, 2003) constituie o dimensiune a self managementului „Mirabilis-Discovery”. Alături de axiomele considerate mai sus În școala de educație și psihoterapie prin creativitate mai acceptăm ca axiome și următoarele idei: 1) formarea continuă prin creativitate este condiție a performanței și succesului; 2) suntem născuți să Învingem prin creativitate, să progresăm continuu; 3) Într-o cultură a fericirii creativitatea este izvorul dăruirii și rămânerii În timp. Formarea prin
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
diferența minoră dintre culoarea roșie "a mea și a ta", care ține în mod decisiv de subiectivitatea percepției înconjurătorului. "Qualia" a fost analizată de F. Crick și C. Koch, D. Chalmers, HR. Bailey și P. Churchland, fiecare explicând fenomenul în funcție de axioma sa conceptuală (F. Crick și C. Koch, 1990; Chalmers, 1995, 2004; Bailey H.R., 1997; Churchland, 2002). Allman și colaboratorii consideră minoră (și neglijabilă) diferența subiectivă, atâta timp cât tabloul de ansamblu nu suferă modificări și oferă cunoașterii aceeași "informație" (Allman, Miezin și
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
realizarea simbolismului ascensiunii spre un alt mod de a fi, care anulează timpul și spațiul și atinge momentul mitic al creației lumii, este o concepție fără substrat neuroștiințific. Este o încercare de a dihotomiza mintea de corp și a accepta axioma carteziană. Axioma dedublării supune creierul la o stare de ambiguitate. Această ambiguitate conduce creierul la "abstractizări ale abstractului", rupând orice contact cu realitatea. C.G. Jung (vezi Cap. III, nota 138) afirmă că, datorită caracterului atemporal al "inconștientului colectiv", se obține
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
ascensiunii spre un alt mod de a fi, care anulează timpul și spațiul și atinge momentul mitic al creației lumii, este o concepție fără substrat neuroștiințific. Este o încercare de a dihotomiza mintea de corp și a accepta axioma carteziană. Axioma dedublării supune creierul la o stare de ambiguitate. Această ambiguitate conduce creierul la "abstractizări ale abstractului", rupând orice contact cu realitatea. C.G. Jung (vezi Cap. III, nota 138) afirmă că, datorită caracterului atemporal al "inconștientului colectiv", se obține "experiența eternității
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
două fețe ale aceleiași monede: separarea lor anulează existența lor. Unitatea acestor noțiuni este redată sub forma unui dublu helix sau a unei duble spirale, cu o evoluție în bucle ascendente ("spiralogia"). Separarea acestei unități organice a dat naștere la axioma dihotomiei creier-spirit. Noul concept ("spiralogia") se bazează pe: 1) infrastructura comună a cunoașterii și conștiinței (creierul); 2) atributul înnăscut al creierului este acțiunea de a cunoaște; 3) progresul în spirală al cunoașterii constă într-o înțelegere superioară cu fiecare spiră
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
mulțimii A. Un număr natural apare astfel drept o clasă de echipotență a unor mulțimi finite. De exemplu, numărul 3 este clasa de echipotență a tuturor mulțimilor ce au 3 elemente. Cea de a doua cale are drept suport științific axiomele lui Peano: 1. 0 (zero) este un număr natural; 2. orice număr natural n are un singur succesor n1; 3. zero nu este succesorul nici unui număr natural; 4. două numere naturale distincte au succesori diferiți; 5. mulțimea numerelor naturale este
ACTIVITATI MATEMATICE. by Elena CODREANU,Mariana BAHNARIU () [Corola-publishinghouse/Science/84376_a_85701]
-
pe care donatorii Îl Încifrau și Încă Îl Încifrează În expresia cuvîntului. Caracterul tradițional al antroponimiei, prin care Înțelegem nu numai știința care se ocupă cu studiul numelor de persoane, ci și totalitatea numelor de persoane, este aproape ca o axiomă. De multă vreme limba este văzută și studiată ca un ansamblu de tradiții. Orice act de vorbire se Înscrie În schemele de funcționare a limbii fixate de tradiție. Aceste scheme sînt bine ancorate În mentalul colectiv prin normele implicite de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
modelul Guilford. S-a încercat și elaborarea unor modele proprii între care s-a impus modelul bifactorial elaborat de P.P. Neveanu (1971) și modelul euremelor propus de I. Moraru (1973). În conceperea modelului bifactorial al creativității, P.P. Neveanu ia ca axiome afirmațiile: 1) la nivelul personalității creativitatea emerge din interacțiunea optimă dintre aptitudini și atitudini; dar aptitudinile nu sunt creative prin ele însele ci, devin astfel, dacă sunt activate de motive si atitudini creative (P.P. Neveanu, 1971, 1978); 2) la creativitate
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
algebrică a erorilor întâmplătoare este foarte mică (principiul distributiv); * probabilitatea ca să existe o eroare intâmplătoare, prin efectuarea unei măsurări, depinde de valoarea absolută a erorii (principiul probabilistic). Aceste proprietăți ale erorilor întâmplătoare sunt obținute din practică și se consideră ca axiome. Densitatea de repartiție care satisface cele patru proprietăți ale erorilor întâmplătoare are forma: ݂ în care: f(x) - densitatea de repartiție, xi - valoarea individuală a mărimii măsurate, x0 - valoarea adevărată a mărimii măsurate, Kp - constantă de probabilitate, hp - indice de
Cântărirea în mişcare a vehiculelor by Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/558_a_1119]
-
bază ale procesului de comunicare și anume: emițătorul (persoana care inițiază comunicarea, transmite mesajul) și receptorul sau destinația (persoana care primește mesajul) și raportul dintre cele două „puncte” ce emit una alteia mesajul (informația). Tot în cadrul acestui capitol am prezentat axiomele comunicării, formele sub care are loc comunicarea, analizând apoi comunicarea didactică și caracteristicile ei. În capitolul al doilea Comunicarea profesor elev, am prezentat mediul școlar, în care elevul petrece zilnic cel puțin 6-7 ore, cu multiplele lui forme de relaționare
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
pe valoarea comunicațională a emițătorului, introducerea unui element la o primă vedere precomunicațional și anume, cel de obținere, de căutare și posesiune a informației în procesul propriu-zis al comunicării, reprezintând o contribuție valoroasă din punct de vedere didactic. 1.2 Axiomele comunicării umane În ciuda faptului că procesele de comunicare servesc unor scopuri și trebuințe diverse, de ordin individual sau comunitar, există un ansamblu de regularități care crează un cadru determinativ general valabil pentru orice relaționare intercomunicativă. Acestea influențează întro mare măsură
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
scopuri și trebuințe diverse, de ordin individual sau comunitar, există un ansamblu de regularități care crează un cadru determinativ general valabil pentru orice relaționare intercomunicativă. Acestea influențează întro mare măsură eficiența interactivă, motiv pentru care li se atribuie valoarea unor axiome. Ele definesc și redefinesc bazele oricăror relații interpersonale, neputând lipsi din intențiile de optimizare a comportamentului uman. a. Este imposibil să nu comunici Comunicarea nu este un proces care începe undeva, inițiat de cineva, ci mai mult este o matrice
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
exact cum nu ar fi vrut să se comporte profesorii lor cu ei. Pentru a fi armonioasă, comunicarea are nevoie de sincronizare, acomodări și ajustări, atât la nivelul codurilor de exprimare, cât și, la nivelul percepțiilor și trăirilor subiective. Aceste axiome au capacitatea de a direcționa procesele de comunicare concrete și activitățile curente și de a le orienta într-un sens optimizator. 1.3 Comunicarea didactică Comunicarea pedagogică reprezintă un transfer complex, multifazial și prin mai multe canale ale informațiilor între
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
a alege și de a nu fi împiedicată să acționeze în conformitate cu alegerea făcută. Alegerea nu ar fi, însă, posibilă dacă nu am cunoaște alternativele care ni se oferă. III.2.2. Benedict Baruch Spinoza (1632-1677) Spinoza, filosof panteist, înscrie printre axiomele Eticii sale pe care o tratează more geometrico, de fapt, prima axiomă, cea care spune că ” toate câte sunt există sau în sine sau în altceva” , echivalează cu afirmația că ” unele obiecte sau fapte au o cauză în sine”, sunt
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
făcută. Alegerea nu ar fi, însă, posibilă dacă nu am cunoaște alternativele care ni se oferă. III.2.2. Benedict Baruch Spinoza (1632-1677) Spinoza, filosof panteist, înscrie printre axiomele Eticii sale pe care o tratează more geometrico, de fapt, prima axiomă, cea care spune că ” toate câte sunt există sau în sine sau în altceva” , echivalează cu afirmația că ” unele obiecte sau fapte au o cauză în sine”, sunt libere, iar altele au cauza în altceva, deci nu sunt libere pentru
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
algebrică a erorilor întâmplătoare este foarte mică (principiul distributiv); - probabilitatea ca să existe o eroare intâmplătoare, prin efectuarea unei măsurări, depinde de valoarea absolută a erorii (principiul probabilistic). Aceste proprietăți ale erorilor întâmplătoare sunt obținute din practică și se consideră ca axiome. Un alt tip de erori din cadrul acestei categorii sunt: c) Erori grosolane (greșeli) - reprezintă erorile care depășesc în mod considerabil erorile cele mai probabile, specifice condițiilor date de măsurare. Aceste erori pot apărea dacă se utilizează mijloace de măsurare defecte
Ac?iuni hidraulice pneumatice by Irina Ti?a, Irina Mardare () [Corola-publishinghouse/Science/83215_a_84540]
-
pariul). Descartes a avut nevoie de îndoială pentru a fonda o certitudine. Pascal are nevoie de îndoială pentru a susține incertitudinea cunoștințelor noastre și necesitatea recurgerii la credința. Cunoașterea absolută a ființei ca ființa este o imposibilitate. Pascal respinge orice axiomă rigidă în timp ce va pune bazele unei cunoașteri certe a absolutului si își propune să arate relativitatea întregii științe. Rațiunea este incompetentă, ea face abstracție de existența umană. Niciodată un calcul nu va putea pune capăt unei angoase. A dovedi existența
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
precum ideea pe care o am despre mine însumi, și ea (ideea de Dumnezeu) este născută și produsă odată cu mine în clipa în care am fost creat”.) În plan metafizic, aceste două idei ar putea fi deci considerate ca niște “axiome”; ele sunt fundamentele veritabile ale cunoștințelor noastre prime. Caracterul lor ireductibil afirmă o anumită autonomie a gîndirii hrănite de propriile ei concepte. Ideea de Dumnezeu ca și cea de eu nu sunt altceva decât abstracții pentru Descartes. Ele sunt cele
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
convingă pe cei care “nu înțeleg decât printr-un lung discurs și raționament”. Pe calea pe care se angajează la mare distanță de tomism, demonstrația nu este decât o întregire și o desfășurare a evidenței prime, exact cum în matematică axioma este baza și fundamentul teoremei. Totul în opera lui Descartes chiar și apropierea de divin se exprimă prin matematizarea cunoașterii. Dacă totuși filosoful, prin terminologia pe care o folosește, se contrazice, este pentru că integrează în acest proces de matematizare un
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]