1,649 matches
-
mîntuirea, sfîrșind ca o ultimă chivuță carageliană În brațele slugii. Este aici și o amară desnădejde eminesciană care a Înțeles ca nimeni altul că femeia contemporană lui este incapabilă În a Îmbrățișa și Înțelege mistagogia esențială. Refuzul mîntuirii În mîntuit azur va fi urmat de retragerea În comicul și În prozaismul vieții obișnuite. Eroina nu a știut să beneficieze de adevăratul tropheion. Trăind Într-o societate androcrată și dextrocrată eroina nu poate să se Înalțe la eonul superior, mielinizarea ei fiind
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
dintre care unele au o singură cale pentru intrare și ieșire, altele dețin mai multe coridoare de contact cu exterioritatea sau se află construite circumsferic, dispuse în jurul unui centru-ieșire liber spre care își revarsă brațele precum ramurile unei delte în azurul marin. Reprezentarea grafică a labirintului este realizată, cu precădere, din perspectiva înălțimii. Un labirint nu poate fi reprodus pictural, dar nici măcar privit decât de sus, de la înălțime, iar creația sa propriu-zisă se realizează după proiectul, schița ce l-a imaginat
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
urgii și cu aceleași aspirațiuni, au creat un suflet colectiv, din care nu mă pot desprinde. Desigur, un om civilizat se ridică pînă la idealul sublim al omenirii înfrățite peste hotare. Dar precum un zmău de hîrtie se urcă în azurul cerului atîta timp cît îl trage firul care îl leagă de un punct al pămîntului, tot așa cade bicisnic la pămînt, nu mai poate realiza înaltele lui idealuri dacă se dezrădăcinează, și eu mă simt legat printr-un fir indestructibil
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
urgii și cu aceleași aspirațiuni, au creat un suflet colectiv, din care nu mă pot desprinde. Desigur, un om civilizat se ridică pînă la idealul sublim al omenirii înfrățite peste hotare. Dar precum un zmău de hîrtie se urcă în azurul cerului atîta timp cît îl trage firul care îl leagă de un punct al pămîntului, tot așa cade bicisnic la pămînt, nu mai poate realiza înaltele lui idealuri dacă se dezrădăcinează. Și eu mă simt legat printr-un fir indestructibil
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
hipnoză pot apărea vise. Doar tu, și somnul gol. Să-l știi, în stare nu ești. Tu dormi. Eu treaz, ca grănicerul, iar tu în somn, și peste tine cerul. Tu-n somnul tău și navele pe mare. Chei de azur în carcere de zare te smulg, te-nchid, și mi te fură. Gerul, cristal de aer, spart. Nu-i zbor spre părul tău negru, ocrotit de-o irizare. Să știu că dormi, aievea, clar-obscură, albie-a lenei, siluetă pură chiar
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Al unor lumi în plămădire, fermecător, alb augur. Iușeli vertiginoase-acoloîn largile spirale-așează, Cu soprii noi, fâșii de haos stârnite din eternul pur, Și totu-atâta-i de departe, că pare celor ce-l veghează Înminunați că giuvaerul încremenit e în azur. Ah, totul pare visul unui imens capriciu ce crează, Căci repedele-ndepărtatul vârtej ce-asvârle împrejur Sori noi, sori albi și albul haos din care-alți sori se-nfiripează E ca opalul fin prin care o rază palidă filtrează Ori ca nălucile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să urce, să coboare, să cunoască aspecte din acest uriaș cosmos dinafara și dinlăuntrul lui. Peste întinse lacuri, peste abrupte văi, Și munți și nori și codri și mări ce-și pierd conturul, Mai sus de astrul zilei, și întrecând azurul, Mai sus de inelarea stelarelor văpăi, Tu trecui vioi și sprinten, o spirite al meu; Și ca înotătorul ce-n unde se desfată, Brăzdezi nemărginireacu-o nemaiîntâmplată Și aspră voluptate, înaintând mereu. Zbori cât mai sus de-aceste morbide emanații, În
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de inițiere 989. Zodiile accesează pe rând primirea marelui vizitator în carul său mnemonic. Și totuși cel ce se închină, cel ce este eternul menestrel, Poetul Muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină 990. La ce timp a murit Poetul? N-aș vrea să mă gândesc la
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
frunze, lepezi umbre portocalii,-n eter! Pari mitra sângerie a unui Crist ce este-un devastator de dulce giuvaer!... Lună! Și astfel tot rătăcind în van, te spulberi fără milă-n opaluri cristaline: pesemne ești fărâmă din sufletu-mi țigan, azurul despicându-l în plânsetul de rime!1021 și cum spune Rosarium Filosoforum Soarele are nevoie de Lună ca puiul de găină Dacă luna ar zâmbi, ar semăna cu tine. Tu lași aceeași impresie Ca orice lucru frumos dar care zdrobește
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
literaturii. În fiecare zi, lucrurile realizate de noi și de Dumnezeu, elementele dintotdeauna percepute prin simțuri îndeplinesc rotirea într-un arc reflex numit simplu: poesie. Verde crud, verde crud... Mugur alb și roz și pur, Vis de-albastru și de-azur, Te mai văd, te mai aud... Dintr-un fluier de răchită-n primăvară, O copilă poposită la fântână Te îngână Pe câmpia clară...1057. Materia noastră, după un ABC alchimic din 1779, este roua aflată deasupra pământului, plină de sevă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
purgatoriul și lumea cealaltă sunt oare virtuale? Nu-mi pot închipui că ceea ce religiile povestesc sau ceea ce mesajele din vise ne amprentează sunt pure invenții. Sunt doar metafore. Și metaforele îmbracă adevărul. A negru, I roșu, U verde, O de azur Latentele obârșii vi le voi spune îndată: A golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată A muștelor lipite de un hoit, jur împrejur; E corturi, aburi candizi, umbrelă-nfiorată, Regi albi, ghețari cu lăncii trufașe, de-oțel pur; I purpuri, sânge, râsul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Cuvântul în cuvinte, lumina nu mai poate transmite semnele, adică ucis de prea multă lumină și frumusețe, de adevăr, poetul dispare ca mesager al acestuia. ... Poetul muri numai mult mai târziu. Mult mai târziu, ucis de-un ghimpe muiat în azur ca de-un spine cu foc de albină. Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir, de-un ghimpe muiat în simplu albastru, în simplă lumină. De-atunci în frunzare-aplecate privighetorile toate-amuțiră uimite de cele-ntâmplate. Privighetorile ceasului, din rarele noastre
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
odihnesc cu moliciune printre flori de trandafir.” Prin travaliul artistic însuflețește materia: statuia semnifică mai mult decât trupul viu. Poetul își însoțește versurile cu note și comentarii, citând nume de egiptologi. „De sidef și de-aur roșu sub al cerului azur, Zveltă insulă apare și sporește, minunată, Sărutată când de valuri, când de vânturi asaltată Printre-ocolul spumei albe, crini regali, jur-împrejur” Versuri ca cele de mai sus denotă remarcabile posibilități de stilizare a plasticului, folosindu-se, la sugestia parnasienilor, imaginea tridimensională
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
urgii și cu aceleași aspirațiuni, au creat un suflet colectiv, din care nu mă pot desprinde. Desigur, un om civilizat se ridică pînă la idealul sublim al omenirii Înfrățite peste hotare. Dar precum un zmău de hîrtie se urcă În azurul cerului atîta timp cît Îl trage firul care Îl leagă de un punct al pămîntului, tot așa cade bicisnic la pămînt, nu mai poate realiza Înaltele lui idealuri dacă se dezrădăcinează, și eu mă simt legat printr-un fir indestructibil
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
urgii și cu aceleași aspirațiuni, au creat un suflet colectiv, din care nu mă pot desprinde. Desigur, un om civilizat se ridică pînă la idealul sublim al omenirii Înfrățite peste hotare. Dar precum un zmău de hîrtie se urcă În azurul cerului atîta timp cît Îl trage firul care Îl leagă de un punct al pămîntului, tot așa cade bicisnic la pămînt, nu mai poate realiza Înaltele lui idealuri dacă se dezrădăcinează. Și eu mă simt legat printr-un fir indestructibil
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
-ului inițial de la 8,0 la 11,5 mărește ușor cantitatea de colorant adsorbit. Această cantitate scade la pH 12,3-13, deoarece în soluții alcaline Albastrul de metilen este demetilat în trepte la alți coloranți obișnuiți, cum ar fi trimetiltionină (azur B), dimetiltionină (azur A) și monometiltionină (azur C) (Disanto și Wagner, 1972). Se presupune că această transformare chimică a Albastrului de metilen în azur A-C determină capacitatea de adsorbție relativ scăzută la aceste valori de pH. Mai mult, s-
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
8,0 la 11,5 mărește ușor cantitatea de colorant adsorbit. Această cantitate scade la pH 12,3-13, deoarece în soluții alcaline Albastrul de metilen este demetilat în trepte la alți coloranți obișnuiți, cum ar fi trimetiltionină (azur B), dimetiltionină (azur A) și monometiltionină (azur C) (Disanto și Wagner, 1972). Se presupune că această transformare chimică a Albastrului de metilen în azur A-C determină capacitatea de adsorbție relativ scăzută la aceste valori de pH. Mai mult, s-a constatat că
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
5 mărește ușor cantitatea de colorant adsorbit. Această cantitate scade la pH 12,3-13, deoarece în soluții alcaline Albastrul de metilen este demetilat în trepte la alți coloranți obișnuiți, cum ar fi trimetiltionină (azur B), dimetiltionină (azur A) și monometiltionină (azur C) (Disanto și Wagner, 1972). Se presupune că această transformare chimică a Albastrului de metilen în azur A-C determină capacitatea de adsorbție relativ scăzută la aceste valori de pH. Mai mult, s-a constatat că pH-ul final al
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
alcaline Albastrul de metilen este demetilat în trepte la alți coloranți obișnuiți, cum ar fi trimetiltionină (azur B), dimetiltionină (azur A) și monometiltionină (azur C) (Disanto și Wagner, 1972). Se presupune că această transformare chimică a Albastrului de metilen în azur A-C determină capacitatea de adsorbție relativ scăzută la aceste valori de pH. Mai mult, s-a constatat că pH-ul final al soluției scade doar ușor (cu 0,3-0,5 unități de pH) după adsorbția Albastrului de metilen (în
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur... Plăcerea la care aspiră Aristip este deci voită, dorită, aleasă, stăpânită, creată prin propriile îngrijiri. Ea nu-l debordează pe cel care o face să apară și nu-l duce dincolo de limitele ființei sale, ci îl lasă între ele, să
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Stelele strigă (1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți fie zorii / Care nu absentează nicicând, / Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată în Timp răstignit (1991), unde lira, „bolnavă pe veci de azur”, este contrapusă „păsării cu ochi drăcesc” sau sensurilor cărora „li s-a strivit miezul”: reiterată pendulare între „timpul răstignit” și timpul necorupt. Cu acest volum, în poezia lui G. pătrunde o nouă tematică: cea religioasă. Dacă, așa cum se spune în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
sine, cu capul sub aripă, „În visul lui, un stol gigant/ Coboară-n Cișmigiu să-l fure,/ Zburând spre polul celălalt/Sfruntând oceanele azure”. Similar, într-o altă legendă, piatra se metamorfozează în broască țestoasă, iar aceasta „Prin bolți de-azur/ Face-nconjur...// Stele de mare, aștri marini/ Îi trec prin preajmă fluizi, felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, «Eu» și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impus: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului e tocmai acest grup stelar, cumpenind lumile de aur și azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile Penei și Ilincei, gravitând în jurul lui Pirgu, centru fictiv și brut. E prima dată în literatura noastră, și a doua oară poate în literatura universală (cazul lui Dostoiewski, mai complex, trebuind cercetat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
dispărut, spulberată de o schijă de grenadă. Trupul lui se prăbușește - o pasarelă peste firele de sârmă. Toți calcă pe spatele lui. Oamenii cad. Pasarela se alungește. Cerul e răsturnat de o explozie. Pământul zgâlțâie trupul și-l azvârle în azur. În privire: întâlnirea dintre un bulgăre de pământ și un nor. Cerul se află sub trupul care se îneacă în azur. Brațul acela smuls, uitat parcă de cineva sub un rulou de sârmă ghimpată. Ochii neamțului, gura lui deschisă și
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui. Oamenii cad. Pasarela se alungește. Cerul e răsturnat de o explozie. Pământul zgâlțâie trupul și-l azvârle în azur. În privire: întâlnirea dintre un bulgăre de pământ și un nor. Cerul se află sub trupul care se îneacă în azur. Brațul acela smuls, uitat parcă de cineva sub un rulou de sârmă ghimpată. Ochii neamțului, gura lui deschisă și suplețea aproape mângâioasă, cu care baioneta se afundă în pântece. O altă explozie. Trupul care atârnă ca tras în țeapă îi
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]