1,419 matches
-
de liniște și prosperitate, nimeni nu bagă de seamă că democrația a luat-o razna, că din reguli largi s-a ajuns la lărgirea regulilor și răul urcă încetișor ca igrasia. Ar fi trebuit să stea de vorbă cu Leonard Bîlbîie, ceea ce era împotriva normelor stabilite chiar de el. Un raport de aceea era raport, ca să scutească de asemenea întrevederi și să dea autonomie de decizie celui care îl citea. Dar, uite, de data asta se vedea că trebuie să încalce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de el. Un raport de aceea era raport, ca să scutească de asemenea întrevederi și să dea autonomie de decizie celui care îl citea. Dar, uite, de data asta se vedea că trebuie să încalce toate regulile, să-l cheme pe Bîlbîie în birou și nici măcar să nu-l mustre că se arătase atît de personal în redactare. Își dădea seama că avea de a face cu o realitate cu totul nouă, se pregăteau evenimente fără precedent, probabil, și de aceea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne deranjeze nimeni. Nu sînt pentru nimeni aici, nici pentru ministru". Nu ridicase vocea, ba, mai mult, se străduise să fie cît se poate de cald și în același timp ceremonios. Era calea sa de a se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întocmai, pentru că nici unul dintre subordonații săi nu-și putea închipui că Mihai Mihail nu se preface, că de fapt este foarte furios și de aceea se străduie să se stăpînească, să nu-și dea în petic. În cîteva minute Leonard Bîlbîie a bătut ușurel cu degetul în ușă, a intrat, roșu la față, ori alergase, ori era emoționat. I-a făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta să vină cafeaua pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta să vină cafeaua pentru a nu mai fi deranjat și, mai ales, pentru a nu fi ascultat în ceea ce avea să-i spună lui Bîlbîie de o ureche străină. Avea o încredere desăvîrșită în toți funcționarii Serviciului, dar exista o regulă care spunea "mai bine să nu auzi ceea ce ți se spune decît să auzi ceea ce nu ți se spune". Slavă domnului că mai existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
auzi ceea ce ți se spune decît să auzi ceea ce nu ți se spune". Slavă domnului că mai existau și reguli care, orice ar fi, nu vor fi încălcate niciodată. Și-a strîns obrajii în palme și s-a uitat la Bîlbîie cu o privire blîndă, ușor curioasă, în stare să liniștească și pe cel mai vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra biroului său. Cînd simțea că ajunge într-un impas făcea și el ca Leonard Bîlbîie, se ridica de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
musafir mai important, ceea ce nu se prea întîmpla, nu-i plăcea să vină cineva străin în clădirea Serviciului, dar cîteodată nu avea încotro, mai ales dacă era vorba de Minister, nu era nici un obicei, dar voia să-l ajute pe Bîlbîie. E plăcut să știi că nu este vorba de ceva ieșit din comun cînd te cheamă șeful, că intri "într-un obicei", chiar dacă ți se întâmpla a doua oară poate a treia oară în viață să dai ochii cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate a treia oară în viață să dai ochii cu el. Ia, frățioare, e cea mai bună cafea care se poate bea în tîrgul Bucureștiului", și ca să-i dea curaj turnă singur în cești, împingând farfurioara către marginea biroului. Leonard Bîlbîie amuțise. Despre așa ceva nu se pomenise niciodată nici în istoria, nici în legendele Serviciului. Mintea îi lucra cu viteză, analiza toate posibilitățile, toate variantele, întrebarea fiind una singură de ce l-a chemat Mihail, ce vrea? A luat ceșcuța de pe farfurioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
emoție, de încordare, a luat ceașca și a băut încetișor, cu prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-am găsit interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să nimerești exact în miezul faptelor. Ai avut un merit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
interesant, chiar deosebit de interesant pentru, cum să spun, pentru momentul prezent. Se pare că ai avut șansa rară să nimerești exact în miezul faptelor. Ai avut un merit personal sau totul se datorează lui Șerban Pangratty?" În timp ce Mihail vorbea, Leonard Bîlbîie nu-și putea desprinde privirea de pe obrazul lui. Șeful era foarte schimbat, schimbat dacă ținea cont de ultima lor întrevedere sau chiar dacă numai se referea la "imaginea standard" pe care și-o făcuseră despre el toți funcționarii Serviciului. Era obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Sau, cel puțin, nimeni nu-l văzuse purtînd ochelari. Tot privindu-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard Bîlbîie, era tulburătoare, neliniștitoare. Mihai Mihail vorbea rar, tărăgănînd cuvintele, iar Bîlbîie abia înțelegea că este vorba despre el și raportul său, fiind copleșit de realitatea exactă a înfățișării lui Mihail. Avea în fața lui un om străin. Nu mai amintea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l de la distanță, funcționarii Serviciului se obișnuiseră cu silueta lui energică, sportivă chiar, cu oarecare îngăduință și de aceea privirea aceasta, "de aproape", ce i se îngăduise lui Leonard Bîlbîie, era tulburătoare, neliniștitoare. Mihai Mihail vorbea rar, tărăgănînd cuvintele, iar Bîlbîie abia înțelegea că este vorba despre el și raportul său, fiind copleșit de realitatea exactă a înfățișării lui Mihail. Avea în fața lui un om străin. Nu mai amintea nici de cel cu care stătuse de vorbă, e drept, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe care funcționarii îl purtau în mintea lor. Cel din fața sa era un bărbat la capătul drumului, ostenit, vlăguit, în jurul său se întrezărea o umbră care anunța să devină tot mai întunecată, tot mai mare. "Te-am întrebat ceva, domnule Bîlbîie, sau trebuie să repet?" Vocea era aceeași, tonul iritării îl recunoșteai imediat. "Vă rog să mă scuzați, dar mă gîndeam să răspund cît mai precis. Prințul Pangratty m-a introdus în casa Cantacuzino, este meritul lui, dar meritul meu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
m-a împins, instinctul." Mihai Mihail strînse ochii și aruncă o privire de pisică. "Ah, da, a fost o alegere bună cînd te-am trimis la Vladia. Dar să lăsăm trecutul cu ale sale și să privim în viitor, domnule Bîlbîie. Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lăsăm trecutul cu ale sale și să privim în viitor, domnule Bîlbîie. Ți-ai exprimat părerea că întîlnirea de la Cantacuzino poate constitui baza unei acțiuni conspirative ce va avea în cele din urmă o expresie, cum să spun, violentă!" Leonard Bîlbîie se ghemui în sinea sa, își căută salvarea în ceașca de cafea, coborî privirea, sorbi zgomotos, mai că se înecă. "Așa ceva nu am scris în raport, cu siguranță n-am scris. Dar, este adevărat, m-am gîndit că toată petrecerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail zgîrie cu unghiile tăblia mesei, "o interpretare? Și cine a făcut această interpretare? Dumneata sau eu? Știi bine că n-ai respectat regula de bază a întocmirii raportului, obiectivitatea, că ți-ai permis să influențezi decizia superioară. De ce, domnule Bîlbîie, de ce? Trebuie să existe un motiv temeinic pentru ceea ce ai făcut! Dumneata ești un inspector înnăscut, ai toate calitățile, cunoști e bine legile și regulile care funcționează în Serviciu și totuși ți-ai permis o încălcare evidentă a lor. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
existe un motiv temeinic pentru ceea ce ai făcut! Dumneata ești un inspector înnăscut, ai toate calitățile, cunoști e bine legile și regulile care funcționează în Serviciu și totuși ți-ai permis o încălcare evidentă a lor. De ce?" În timp ce vorbea Mihail, Bîlbîie a observat că șeful se străduiește să nu deschidă prea tare gura și din această cauză cuvintele păreau cumva amenințătoare, șuierate. Își dădu seama repede că nu era chiar așa, Mihail se chinuia să ascundă pierderea unui dinte de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din cauza unor întîmplări formidabile, poate să fie și datorită unui fleac. Uite, cum i s-o fi întîmplat cu căderea dintelui. Nu e nici o tragedie dar, dacă este prima pierdere din viața sa, atunci devine o adevărată nenorocire. "De ce, domnule Bîlbîie?" Trebuia să-i răspundă. Șefului îi răspunzi la toate întrebările pe care ți le pune, chiar dacă n-ai chef sau nu știi ce să zici. "Mi-am permis o interpretare personală pentru că altfel n-aș fi avut nimic de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lucrurile se schimbă, se schimbă radical!" Șeful Serviciului îl privi de parcă atunci l-ar fi văzut prima dată. Puțin mirat, plictisit, poate enervat. "Puteai să dai și o altă interpretare decît aceasta pe care ai notat-o în raport?" Leonard Bîlbîie se prefăcea destul de bine că se gîndește, că pune în cumpănă ceea ce s-a întîmplat și după cîteva momente de tăcere ridică privirea. Mihai Mihail era foarte concentrat, foarte atent la expresia lui, ochii galbeni se făcuseră ca două lentile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adaugă spre limpezire. "O altă interpretare nu poate fi, după cîte mi-am dat eu seama!" Mihai Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca pentru sine, dar îndeajus de tare ca să-l audă și Bîlbîie, "Așaaa, carevasăzică, un complot. Dumneata ai convingerea că ofițerimea asta pune la cale o lovitură..." Leonard Bîlbîie se simți dator să intervină: "N-am spus asta, domnule Mihail. Am spus doar că întâlnirea de la Cantacuzino va avea drept consecință inevitabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail se destinse brusc, oftă, plimbă pe birou un dosar și zise ca pentru sine, dar îndeajus de tare ca să-l audă și Bîlbîie, "Așaaa, carevasăzică, un complot. Dumneata ai convingerea că ofițerimea asta pune la cale o lovitură..." Leonard Bîlbîie se simți dator să intervină: "N-am spus asta, domnule Mihail. Am spus doar că întâlnirea de la Cantacuzino va avea drept consecință inevitabilă angajarea acelor ofițeri într-o acțiune militară de nemulțumire. S-ar putea spune că au fost invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
supus clipei și umorilor. Mihai Mihail era de gheață. Obrazul cenușiu era asemenea unei măști de gips, cu oarecare dificultate se auzea respirația împiedicată de septul nazal deformat. "Un complot, o conspirație! Uite la ce te-a dus gîndul, domnule Bîlbîie! Așa ceva ar fi fără precedent în armata română, dacă nu luăm în considerare abdicarea lui vodă Cuza. Fără precedent, fără justificare, împotriva tradiției și a onoarei oștirii. Eu, îți spun din inimă, n-am reușit să formulez aceste cuvinte cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]