4,354 matches
-
ea se traduce într-o mică iluminare: viața, berea, localul, toate sunt mediocre. Nu voi reproduce întocmai felul frust în care personajul s-a exprimat, însă în mod cert pentru el viața și-a pierdut gustul. Această existență frustrată este bântuită de coșmaruri în care Quaid est un autre. Dorința de a evada, chiar și cu ajutorul unui surogat, îl conduce la centrul de implantare a unor memorii artificiale, iar alegerea sa este una predictibilă: își dorește să fie un superagent. Înainte
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
aceea nu mai contează, este mult mai puțin decât această poveste. Nicio tensiune, nici măcar cea erotică nu pot concura cu isprava relatată și posibil că o nostalgie irepresibilă după tensiunea de odinioară care nu se va mai întoarce niciodată a bântuit existența ocupată a lui Mattie. Filmul mi-a amintit de acele povestiri ale lui Sadoveanu unde o viață se găsește concentrată într-o singură întâmplare care-i dă sens, dar care o și condamnă să fie doar acel unic zvâcnet
Micuța amazoană în țara bărbaților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5760_a_7085]
-
se consideră el mai întâi că este, poet sau critic? Ce se întâmplă cu generațiile? Dar cu prieteniile literare? Sunt acestea posibile, sunt reale, sunt durabile? Dar cu sentimentul iubirii cum este? A iubit, iubește? Dar cu gelozia? A fost bântuit de gelozie? În Amarul Târg ce se întâmplă? Dar la Cluj, dar la București? Crede în Dumnezeu sau nu crede? Ce crede despre speranță, despre mituri, despre moarte, despre noroc, despre inteligență, despre prostie, despre curaj, despre lașitate? Cum era
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
În mai 1999, Radu Penciulescu primea, la Casandra, titlul de Doctor Honoris Cauza. Spunea că în tinerețe i-ar fi plăcut să fie Lopahin Ermolai Alexeevici. Cu vîrsta, s-a simțit tot mai aproape de Gaev Leonid Andreevici. Acum, Valeriu Moisescu, bîntuind prin aceeași livadă de vișini tot mai rară și tot mai în pericol, parcă, spune în discursul său, ca o idee majoră în jurul căreia se țese tot, că se simte mereu un fel de Trofimov Piotr Sergheevici. Veșnic student, veșnic
Despre prietenie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5876_a_7201]
-
dar înarmați până în dinți. În acest viitor aluziv, prezența non-umană a lui Boonmee reflectă angoasa și inaderența prin contrast. Prin ermetism ironic, regizorul se plasează la granița oricărei existențe cu istoria, fantomele defuncților coexistă cu fantomele istoriei. Ambele triburi spectrale bântuie în filmul său, iar o altă secvență aparentă inocentă devine semnificativă în acest sens. Jen și cu fiica sa se uită la televizor unde canalele se schimbă trecând în revistă babelul istoriei. Nemulțumit de disconfortul chiliei unde nu are nici măcar
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
cu această evidentă distorsionare a realității va deveni clar abia spre sfârșit. E suficient să precizăm deocamdată că Andrew Harrington nu se va sinucide. Îl va salva Charles, inimosul său văr, care va dori să-l înștiințeze că, în timp ce el bântuia ca un strigoi prin Hyde Park, deplângându-și iubita și soarta, știința a evoluat într-un ritm amețitor iar acum călătoriile în timp au devenit la fel de reale ca motoarele cu aburi. Privește această broșură dacă nu mă crezi, îl îndeamnă
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
vieții scriitorului (atitudinea civică, verticalitatea vizavi de relația cu puterea etc., etc.) primează în receptarea postumă, ci cu totul alte criterii, greu de înțeles pentru o minte rațională. Se pare că legile mai mult sau mai puțin capricioase ale hazardului bîntuie și eternitatea. Din pricina aceasta pentru unii conu-i mumă, pentru alții ciumă. În fine, după această scurtă digresiune, să revemin și la subiect: postumitatea lui Mihai Ursachi. În comparație cu popularitatea de care s-a bucurat în timpul vieții, receptarea postumă a lui Mihai
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
când m-am întos în Albania. Mă însoțise la aeroport, după care își continuase călătoria spre Bruxelles, unde avea să rămână două săptămâni. Multă vreme nu și-a mai făcut simțită prezența. M-au năpădit toate gândurile negre care o bântuie pe orice femeie după ce s-a dăruit pentru prima oară și ar vrea să-i placă bărbatului cât mai mult cu putință. Oare îi plăcuse cu mine, cum se spune, sau simțise o vagă dezamăgire? Au fost adevă- rate cuvintele
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
lui roluri, aît de variate, nu au existat nicicînd. Și căldura lui, și sensibilitatea, și fidelitatea față de cei cu care lucrează, față de cei cu care este pe scenă. Și forța de a nu se ascunde în pliurile spaimelor care îl bîntuie pe orice actor mare. Sau Claudiu Stănescu, un actor de calibru scos pe tușă de hazard, probabil. Un actor pe care îl însoțești în acest spectacol pentru că nu îți dă pace felul în care, de fapt, personajul său iubește. Necondiționat
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
de fel, cu orgolii și vanități fel de fel este o altă ipostază a iubirii. După partea întîi a spectacolului, mi s-a părut că mă întîlnesc cu ceva sau cu cineva din Un veac de singură tate. Márquez a bîntuit. Cu fabulosul faptelor de neimaginat, cu chinul, cu absurdul unor scene întregi, pătimașe și viscerale. Cu nostalgia amară. Cu ceea ce este sfîșietor. Ca și muzica violoncelului, ca și sunetele pianului ce-l acompaniază uneori, ca și acest decor fragmentar al
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
boi. De aici titlul cărții lui Iorgulescu în care e de văzut o metaforă acoperitoare, netocită nici azi în sensurile ei, trimițând la stări de lucruri autohtone, la comportări și mentalități sucite și păguboase: „...fantomaticul poștalion cu boi avea să bântuie până astăzi, chiar dacă neștiut, ținuturile românești”. Un permanent du-te vino între atunci și acum realizează în textele sale Mircea Iorgulescu, alternări de perspectivă care luminează mai viu sensul unor evenimente consumate istoric. „Tezele din iulie” de exemplu, readuse în
Atunci și Acum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5812_a_7137]
-
o metrică complicată. Iată, de pildă, începutul poemului „Boala lui Kleitos”, din 1926: „Kleitos, un bărbat fermecător,/ ce nici douăzeci și trei de-ani nu împlinise/ - educat excelent, vorbind limba elină -/ zace la pat, bolnav. Îl chinuiește febra ce-a bîntuit la Alexandria, tot anul.// Cînd s-a îmbolnăvit, sufletul îi tînjea/ pentru că-al său prieten, un actor tînăr,/ nu îi mai prețuia deloc iubirea.”
O nouă ediție Kavafis by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5567_a_6892]
-
multe. Am înțeles, a cîta oară, în ce derută supraviețuim. Zilnic. Ce derapaje traversează existența. Am înțeles că nu e vorba numai de școli, ci și de profesori. Că demnitatea unei asemenea profesiuni de excelență ar fi trebuit să-i bîntuie pe profesorii cu vocație ca să declanșeze o luptă împotriva îndobitocirii elevilor. A pulverizării lor în mii de tîmpenii, de șabloane, de futilități. Am înțeles cum la orice Fugă din Bach trebuie să fii atent la tăcerea basului. Așa cum trebuie să
Întîlniri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5581_a_6906]
-
au fost traduse în mai multe limbi și țări. În 2006 a primit Premiul Arab pentru Jurnalism, în 2009 Premiul Internațional pentru Poezie Nord-Sud al fundației italiene Pescarabruzzo, în 2010 Premiul Fundației Canadiene Metropolis Bleu pentru Literatură. Două figuri mitice bîntuie universul ei poetic, Lilith, femeie liberă, nesupusă, creatură deplină și nu ieșită din coasta lui Adam, alungată din paradis pentru cutezanța ei și, opusă acesteia, Șeherazada care cîștigă orice nouă zi prin viclenie și înșelăciune, satisfăcîndu-l pe stăpînul sultan cu
Joumana Haddad - Întoarcerea lui Lilith (fragmente) () [Corola-journal/Journalistic/5584_a_6909]
-
o Constituție egală pentru românii de pretutindeni» (nu înțeleg cum este una inegală dar, mă rog, atîta pot eu). Păi, domnilor neorepublicani!, ceea ce spuneți este ceea ce ni se întîmplă și nicidecum modalități de a ne îndrepta spre noutatea ce vă bîntuie imaginația. Cu aceste șapte truisme, pentru a ne îndrepta voioși spre Noua Republică este de ajuns să batem pasul pe loc.” Mai există și un Decalog al Noii Republici, care e în același timp și un acrostih, cheia acestuia fiind
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]
-
grădină plină de culorile primăverii. Și Mihai Chirilov, și eu îi zîmbim ghiduș lui Leo. Toată ziua umblam pe străzi, vorbeam, ne tachinam, seara mergeam la spectacole de teatru, noaptea le comentam. Polemic sau nu. Trio-ul nostru neconvențional a bîntuit peste tot. La Muzeul Cinematografiei am străbătut valuri de istorie, fără să ne pierdem accentele subiective. Poză cu Marilyn Monroe. La întoarcere, am cîntat în avion ca nebunii - spre disperarea și rușinea lui Chirilov - o mie de cîntece vechi românești
Păunii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5631_a_6956]
-
nu știuse când, împreună cu amicii săi, făcuse o victimă lipsită de apărare dintr-un copil evreu din vecini. Se apără cum poate. Spală W.C.-urile recitându-și din Rimbaud, Verlaine, Neruda și din Micul prinț. Doarme cât poate de mult, bântuie cârciumile din apropierea cazărmii, dar mai ales citește pe rupte. Nu din bibliotecă locului, unde nu găsește decât Tito în India, Tito cu prietenii africani, Tito și Brejnev la o partidă de vânătoare, Tito la operă și tot așa. „Virusul e
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
domeniile vieții sale: „ce-i cumplit e că toți acei bolnavi din Toledo [se face o paralelă cu opera lui El Greco, n. ns. S-G. D.] lăsați fără acoperiș s-au pripășit în Grecia, betegi și nebuni, toți grămadă, și bântuie pe drumuri. Și cum să-i adunăm la un loc, când există atâția pribegi?” (p. 15), se întreabă Stratis, abia reîntors. Așa cum spune altcineva, „pe Acropole, pe timp de lună plină, vom găsi energia care să pună în mișcare apele
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
dintre filmele care l-au continuat, dar în același timp cel care a dat frâu liber imaginației predecesorilor. Este de neimaginat un Alien fără stilistica monstruozității așa cum o imaginează H.R. Giger, cu arhitectura sa viscerală, cu aspect genital care-i bântuie imaginarul, cu androizii săi androgini. Într-un fel, această marcă stilistică a fost respectată de fiecare regizor care i-a urmat lui Ridely Scott, și dacă există variațiuni și stilizări ale originalului, ele s-au făcut în marginea unui model
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
o familie. Delia și Gaetano sînt încă tineri - au treizeci și ceva de ani, o vîrstă la care poți s-o iei oricînd de la capăt. Ar vrea să se împace, însă problemele din trecut, revelate în flashback-uri succesive, îi bîntuie. Dar unde au greșit? Problema e că nici unul nu știe. Pasiunea de la început și furia de la sfîrșit sînt încă la fel de prezente. Crescuți într-o epocă în care totul pare să fi fost deja spus, schimbă între ei cuvinte ce nu
Margaret Mazzantini Nimeni nu se salvează singur by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3301_a_4626]
-
Banville mărturisea: „Îmi place provocarea de a păși pe urmele pașilor foarte largi ai lui Raymond Chandler. Am început să-l citesc încă din adolescență și m-am întors adeseori la cărțile lui. Ideea de a scrie o continuare mă bântuie de mai mulți ani și mă fascinează perspectiva de a plasa o carte în California lui Marlowe, pe care mi-am imaginat- o întotdeauna arătând ca în picturile lui Edward Hopper. Bay City va avea o atmosferă ușor surrealistă, sau
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
totului...” Și mai clar această stare este exprimată în poezia Către Hypnos: „Ei dormeau. Ei se nășteau dormind;/ Creșteau dormind, se îndrăgosteau dormind/ și nunta și-o celebrau/ prin somn.” Explicația pe care ne-o dă poetul legat de tărîmul bîntuit de Hypnos e următoarea: „Ei trăiau în somn pentru că/ numai în vis/ trăiau cu tot trupul odată.” Adică trăiau cufundați în lumea subconștientului, printre marile simboluri ancestrale, unde „păsările lor zburau dormind,/ peștii înotau dormind./ Caii galopau în somn” etc.
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
de piatră ale pietrelor/ bat atît de încet/ încît pot smulge din ele/ cristale de cuarț ca pe niște pene dureroase.” Avem de-a face cu o viziune desprinsă parcă din pictura lui William Blake sau din frescele lui Bălașa, bîntuite de creaturi mitologicoarhetipale. Nu știu care fizician sau alt om de știință ar fi putut defini mai bine relativitatea timpului și spațiului, și limitele cunoașterii, decît a făcut-o Nichita Stănescu în Elegii și în alte poezii adiacente. Închei citînd din Transparente
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
ne aduceau aminte de aristocrația țărănească a Câmpulungului nostru moldovenesc. Acești oameni întrebuințau în limba lor cele mai frumoase imagini." Observații făcute pe fondul unor tot mai dese focuri de armă, în plina destrămare a imperiului țarist. Bande de jefuitori bântuiau pretutindeni, patrioți basarabeni erau uciși de partizanii rămânerii Basarabiei în granițele unei "Rusii unitare". întârziind la o întâlnire, memorialistul scapă miraculos cu viață. Un martor îi relatează " Stăteam la o masă în via lui Hodorogea și discutam în liniște. Deodată
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
lume cu temeiul și rânduiala ei, cu farmec unic și o putere de atracție irezistibilă pentru străinii veniți cu scop precis și pentru timp scurt, ca apoi să nu se mai poată urni din loc. România pierdută, a cărei nostalgie bântuie fără contenire, forfotește pretutindeni în paginile cărții. Istoria, punctul de fugă al romanului, va atrage spre lectură oameni pe care nu-i captează în mod obișnuit ficțiunea - pasionații de istorie, cu pliurile ei, îndrăgostiții de România interbelică. Dar cei fascinați
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]