1,758 matches
-
adresă. „Domnule inginer, mii de scuze...! După cum vede-ți, războiul s’a terminat, deci, puteți veni mai aproape de noi. Dar priviți, efectiv nu mai avem ce bea,constată el mirându-se și, săgetându-l pe balaur privind În direcția barului: „Băiete n-ai venit Încă...?” Sorbind paharele cu o sete contagioasă, având În vedere nopțile nedormite, borfații se cam chercheliră. Începură să depene glume În care se râdea cu gura larg deschisă uitând repede de buzunarele lor goale - În timp ce cap de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asta am spus totul...” Această Întorsătură neașteptată a celor Întâmplate, avură darul să emoționeze asistența În afară de bărbatul femeii care privea la ea cu neâncredere. „Cine Îmi garanteză mie...!?” Aceste tăioase cuvinte, Încinse din nou atmosfera, când, Gironda interveni energic. „Ascultă băiete, eu trebue să fiu supărată...! Tu, n-ai motiv... Am fost negociată, desigur mai rău, de cum se vindeau sclavele În societatea imbecililor!!. Ce se putea petrece În cele câteva minute...? Nimic...!! Afirm cu toată convingerea, acest om este un „Gentleman
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a gândi prea mult, Îl alese pe ce-l mai burdușit cu icre - după afirmația negustorului - alergând fericit către locuința fetei, sperând să scăpe de muștruluiala care i se cuvenea, pe drept... Plăcut surprinsă, Carla Îl sărută. „Drăguț din partea ta băiete...” - aprecie fata. „N’am mai mâncat pește, de nu mai țin minte... Iar bucuria mea ar fi la Înălțimea dragostei ce o simpt pentru tine dacă... măcar, odată la o săptămână - sâmbăta - ai veni mai devreme acasă. Așai...?” Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone o privi ironic. Mirosi la rândul lui bucata de pește și chiar se aplică deasupra Întregului platou, replicând. „Evident, miroase a pește...! A ce vrei să miroasă...a votcă?” Carla Însă, nu era ușor de convins. „Vorbesc serios, băiete. Tu desigur glumești, Însă eu Îmi mențin afirmația. Peștele are un miros straniu, greu de acceptat...!” „Prostii... Oare peștele de apă dulce, nu În mocirlă se simpte În largul său...? În mod sigur, acest exemplar a trândăvit mai mult În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oarecum neindentificat, rămase În expectativă contrariat. O privi pe Carla care-i urmărea fiecare mișcare căutând pe cât e posibil să nu-i de-a satisfacție dar, În cele din urmă, instinctul de apărare, Îl invită să scuipe!! Carla triumfa. „Ehei, băiete... intuiția mea niciodată nu m-a Înșelat. Na-i vrut să’mi dai ascultare, crezându-mă nebună. Garantez cu toată convingerea. La mijloc e un lucru necurat...!!” „Te Înșeli, fată dragă... o contrazise el dus pe gînduri. Mai mult ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fiind, Într’o stare de amorțeală lentă, În timp ce cavitatea bucală era total congestionată!! Carla Îl Întâmpină iritată. „Bețivul dracului, se putea altfel?” - apoi Îl mustră cu voce tare: „Iar ai băut...? Așa oare ne’am Înțeles noi azi de dimineață...? Băiete, am mai spus și o repet: dacă nu mă poți suporta decât În stare de ebrietate, atunci - dragoste cu sila...!” Tony Pavone privi ca prin ceață la femeie cum se deslănțue, apoi Îi făcu un semn cu mâna să tacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acest misterios balsam care este - speranța...!! În singurătatea lui Însă, această mângăiere - care În situații similare până și animalele beneficiază - lui Îi lipsea! Se concentră din nou, făcând unele mișcări de verificare a Întregului organism, Încercând să vorbească singur: „Curaj, băiete...nu-ți fie frică...! Dacă nu ai reușit să mori În faza critică anterioară, nu te teme...! Ar fi absurd să te cureți acum...!!” Cu puterile sleite și ud leoarcă de transpirație, Tony Pavone făcu cale Întoarsă. Privi câteva momente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atitudinea Într-una rece respingătoare. Care să fie secretul??” Tony Pavone era revoltat! Toată lumea a Înebunit, nu mai Încape Îndoială. Avu senzația derizorie visului În care lumea Își bate joc de el!! Îl apucă pe Nando de mână. „Spune-mi băiete, eu - sunt o nălucă - ori exist cu adevărat...!?” Nando emoționat, Îl ajută să intre În mașină asigurându-l. „Nu descuraja bunul meu prieten...! Vom bate la toate ușile până ce aflăm adevărul...!!” Având ordinea cuvintelor bine stabilite, pătrunseră În următoarea clădire
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încercă s’o calmeze vorbindu-i cu un ton indiferent. „Puțin după miezul nopții...! Am fost sigur, abea te culcaseși... Tu mă cunoști, om cu bune maniere, n’am vrut să-ți deranjez somnul...!” Carla Îl contră violent. „Ceasul tău băiete, desigur, funcționează după „fabrica de Împachetat fum!” - după al meu Însă, am intrat În dormitor la, unu și jumătate...!” „Ce ghinion...! Probabil ceasul meu...” Îl duse la ureche, Îl scutură de câteva ori cu aerul celui mai nevinovat om din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mijlocul străzii improvizate culcușuri riscând o răceală cu toate complicațiile posibile. Atena,având proaspete În memorie tragedia unor oameni ce erau scoși de sub dărâmături În părțile componente, zdrobite, amestecate cu beton și cărămizi,refuză să urce la locuința lor, precizând. „Băiete urcă tu, fă o investigație, apoi vino repede aducând plapuma, pernele și două cerceafuri, dacă vei Întârzia prea mult riscăm să nu mai găsim locuri nici măcar În mijlocul șoselei...!” Tony Pavone Încercă să-i injecteze puțin curaj. „Nu te mai gândi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cine crezi tu, să aprobe o asemenea cerere....? Iar În afară de asta ști-i pre-a bine, fiind material voluminos, cum ai să pleci cu el În afara orașului fără acte legale...? Ești nebun...? Vrei să intrăm amândoi la pușcarie...!?” Mingoti râse sarcastic. „Băiete, nu mă cunoști bine dar promit, ai să mă cunoști mai bine cât de curând. Aprobarea președintelui mă privește pe mine, iar clientul mă așteptă cu marfa. Locuiește undeva la marginea orașului, iar pe parcursul drumului voi fi Însoțit de un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
slujba lui. Dreptatea e de partea mea...!! Iar tu, dispari, să nu mă mai contactezi În viața ta, excrocule...!” Mingoti zâmbi batjocoritor, făcând efort să nu-i administreze un pumn În plină figură, reușind să articuleze. „Te așteaptă zile grele băiete...! Pentru micul ajutor oferit, am conștiința Împăcată, eu te-am prevenit. Pe curând...!” Firesc, Tony Pavone nu dădu prea mare atenție insinuărilor amenințătoare a mafiotului Mingoti, și va Încerca să opțină obiecctele și banii pe cale legală. Imediat În următoarea zi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Efectiv, Tony Pavone se sufoca. Mai mult, era nevoit să suporte și pledoria Șefului de Șantier care-i reproșea de câte ori avea ocazia: În mod sigur, nu compusese bine reclamația și nici măcar nu o prezentase acolo unde trebue...!! „Fi-i sigur băiete...” se spovedi el Într-o bună zi. „Am trecut prin atâtea necazuri Încât mă minunez singur, cum de mai sunt În viață!! Am avut o voință de fier și numai această forță m’a menținut la suprafață...!! Pe timpul când eram
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dela cel ce urma să suporte cheltuiala serii - cu promisiunea neapărată ca În ziua următoare să-l viziteze la șantier pentru a fi desbăgubit pentru genoritatea lui, desigur promisiune uitată chiar În secundele următoare...! Șeful șantierului Îl trezi din visare. „Băiete, cum Îți spuneam, am o sete teribilă. Ia un taximetru și dute repede la Miliția Capitalei, unde te așteaptă colonelul Gerard Șeful Securității pe Întreaga Capitală. Nu pierde timpul, urcă-l În taximetru și veniți repede aici. Câțiva gologani care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
înțelegea de ce nu e și ea privită la fel și de ce în loc să primească înapoi un zâmbet, acei ochi căutau mereu spre pământ. Uneori ar fi vrut să-l prindă de mânecă, să-l scuture nițel și să îi spună direct: Băiete, te iubesc... ce spui de asta? Dar era o lașă și nu putea concepe să pice de proastă în fața nimănui. El trebuia să facă primul pas. Oare mă vede? Ce îi mai trebuie poveștii noastre să înceapă? Era singură scriind
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care ne însoțea la muncile agricole și care se îmbăta zilnic fără să-i pese de ce spuneau ceilalți. Kyta îi cumpăra și el câte o sticlă de poșircă apoi îl întreba: Ce e viața domn` profesor? Un mare rahat măi băiete... un mare rahat. Din poveștile lui aflasem că-și pierduse soția și fiul într-un accident de mașină. Fără ei nuși mai găsise linia de plutire și trăia într-o amorțire continuă. La ce trebuie să ne așteptăm de la viață
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
apoi se retrase pe o bancă alături de Erjika. Cu două bănci mai în colo, Creața plângea în hohote făcându-și și părinții să lăcrimeze, în timp ce Petruș încasa alte perechi de palme fără să se clintească. Ce ai în cap măi băiete? Vrei să ajungi un borfaș? E așa greu pentru tine să trăiești ca un om normal? Cât o s-o mai faci pe mamă ta să intre în pământ de rușine? Cât timp trebuie să te mai bat ca să te aduc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
plecăm, dom’le. Discutăm.” „Vă rog să părăsiți urgent locul, altfel vă arestez!” Mi-aduc și-acum aminte de Constantin; era în același palton ponosit de custode cu care umbla pe la Biblioteca Universității, când ne aducea cărțile și-ntreba ironic: „Băiete, tu-nțelegi ce citești?”. S-a desprins puțin de noi și, ușor teatral, mimând vocea lui Ceaușescu, a strigat „Da’ tovarășu’ Honecker ce mai face? Ce mai face tovarășu’ Honecker?” „Ce-ai zis mă, javră?”, se aruncă ofițerul pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din arestul miliției... le-am dat drumul la toți, că ne-a fost frică”. Mă uit la ăla; ăla chilug, în șubă, cu pistolul automat la el și căutătura alunecoasă. Iau pistolul de pe masă și i-l pun în gât: „Băiete, lași pușca jos, dai șuba și pleci că altfel îți fut una în cap, urgent!”. Ăla se uită la mine cu ochi tulburi și amețiți și vrea să zică ceva, da’ se lasă moale și pleacă. După câteva ceasuri primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om urât nu ești, și ai trecere la femei, da’ păcat că bei... Apoi eu îs om fudul și puțin îmi pasă... De aceea chiar, beau eu vinul cu oala, ca să nu-mi pese... Da’ eu, moșule, am auzit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
despre ungur nu-și mai aducea deloc aminte: Apoi eu să-ți spun dumnitale. Boierul îmi zice: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi zic, mie vinul îmi dă coraj... Și-mi mai zice: Măi băiete, om urât nu ești și ai trecere la femei, da’ pacat că bei. Apoi mie vinul nu-mi face rău... Se risipește aburul lui ca pe Siret, când a ieșit luna... Da’ boierul nu vrea să știe, el nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te dau la șepte draci!... După ce zvârli în Colțun c-o scurtătură și-l alungă spre cotlonul lui, moșneagul cel mărunțel se întoarse spre Niță Lepădatu și-l privi cu luare-aminte. —Așa-i... hm! zise el cu mirare; tu, măi băiete, nu ești de pe la noi... Eu pe tine nu te-am mai văzut... Ce vrei?... Apoi, moșule, răspunse drumețul, așa este, eu vin de departe, din jos... Te-a trimes cineva? Nu; dacă nu ți-i cu supărare, te-aș ruga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
este, eu vin de departe, din jos... Te-a trimes cineva? Nu; dacă nu ți-i cu supărare, te-aș ruga să-mi spui cine-i boier pe moșia asta, și dac-oi putea să intru aici în slujbă. —Bine, băiete, grăi moșneagul cu glasu-i subțire. Aici dac-ai venit, ai să ai ce face, că asta-i moșie mare... Boieru, iar, îi om bun... Da’ cum îl chiamă? —Cuconu Jor... Așa-i zice, cuconu Jor Avrămeanu... Te-i duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
își puseră cușmele în cap și porniră spre bordeie. Iaca, tot ai rămas la noi... zise moș Nastase vesel. —Și mie îmi pare bine, răspunse Niță. Eu zic să luăm o leacă de rachiu, să cinstim, moș Nastase... —Bine, măi băiete, bine... numai noi nu prea avem crâșme pe-aici... Da’ sâmbătă sara se duce un om calare ș-aduce. Om cinsti noi mai târziu, de bine ce ne-am văzut... De-acu eu socot c-ai să stai la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
boieru un slujbaș ca un zăvod... fără hodină, fără milă. Într-adevăr se arată a fi om aspru și vrednic, zise Niță Lepădatu. Moș Irimia Izdrail, cel mai bătrân dintre toți, se uita gânditor la cel nou venit. Da’ tu, băiete, grăi el, pe-acolo de unde vii ai avut multe a îndura... Eu, omul după firea lui îl cunosc și-l văd c-a pătimit. Dă, moșule, răspunse Niță, care om nu pătimește? Eu fără de părinți m-am trezit pe lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]