1,589 matches
-
imperfect. 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului epic. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte (șase - zece rânduri), următoarea secvență din textul dat: Gheața se spărsese și omul sta deschis în fața noastră. Seara, când am poposit în bătătura lui Onișor și iam pus în palmă cărăușia și arvună din chirie, nu mai eram niște streini bănuiți, ci oaspeți buni, cărora gazda le deschidea nu numai casa și inima, ci și barierele ținutului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
reface și fiii redescoperă valorile tatălui și frumusețea lăuntrică a bătrânului țăran. Nu întâmplător, în visul lui Niculae (la un an după moartea lui Moromete), tată și fiu sunt din nou împreună, în lumina veșnicei zile de vară care scălda bătătura și salcâmii de acasă. ÎNCHEIERE Sintetizând, se poate afirma că, deși ilustrează tipologii umane și modele comportamentale diferite, tată și fiu sunt profund legați prin aceeași nevoie de a pune totul sub lumina vie a minții, prin înclinația spre meditații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care Marin Preda își încheie romanul. Deși supune unei analize obiective, necruțătoare „istoria frauduloasă“ a anilor ’50, autorul Moromeților își încheie romanul cu visul lui Niculae în care chipul tatălui îi apare în lumina veșnicei zile de vară care scălda bătătura și salcâmii de acasă. Acest vis al lui Niculae esențializează ideea că valorile familiei și ale comunității, apărate până în clipa din urmă de Ilie Moromete, sunt duse mai departe de fiul său. ÎNCHEIERE În esență, în romanul lui Marin Preda
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de-ți bate cineva nevasta cu bîta mai întîi, atunci aceea pe loc să o rupă și să ardă bîta aceea, că de nu, așa o va vrăciui*, că mai mult, orice vină va face, nu o va putea bate. Bătătură Să nu calci pe prispă pînă nu s-a usca lipitul*, că-i rău pentru bătătură. Cînd dai de tăvălitură* de cal și treci peste ea, să scuipi acolo, că nu mai faci bătătură la picioare. Cînd calci pe o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
și să ardă bîta aceea, că de nu, așa o va vrăciui*, că mai mult, orice vină va face, nu o va putea bate. Bătătură Să nu calci pe prispă pînă nu s-a usca lipitul*, că-i rău pentru bătătură. Cînd dai de tăvălitură* de cal și treci peste ea, să scuipi acolo, că nu mai faci bătătură la picioare. Cînd calci pe o tăvălitură de cal sau vezi mînz întîi și ești cu picioarele goale, vei face bă tături
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
face, nu o va putea bate. Bătătură Să nu calci pe prispă pînă nu s-a usca lipitul*, că-i rău pentru bătătură. Cînd dai de tăvălitură* de cal și treci peste ea, să scuipi acolo, că nu mai faci bătătură la picioare. Cînd calci pe o tăvălitură de cal sau vezi mînz întîi și ești cu picioarele goale, vei face bă tături sau trîntituri*. Bătrînețe Se crede că dacă mănîncă cineva nouă păsărele numite „pescărași“, acela nu va îmbă trîni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pînă a nu mînca nimic și gunoiul de prin casă, și primăvara, cînd fac straturile, presară cenușă amestecată cu gunoi zicînd: „Cum n-am mîncat eu diminețile ajunurilor, așa să nu mănînce nici o lighioaie roadele.“ Să nu zvîrli cenușa în bătătură, că faci a sărăcie. Să nu faci leșie cu cenușă de ciocani* (hluji*), că faci mătreață. Cer Cerul este ca o movilă nemărginită. Sf. Ilie obișnuiește să iasă cu carul său, ba la plimbare, ba cu treburi de-ale casei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
urlă cînele, face a moarte. Atunci să zici de trei ori: „Urlă, urlii, du-te pe pustii.“ Cînd latră cînele a pustiu, trec duhuri rele pe lîngă casă. Cînd se gudură cînele, are să vie cineva. Cînd se tăvălește cînele în bătătură, are să vie oaspeți. Cînd urlă cînele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat. Cînd scurmă cînele în prispă, ai să ai scîrbă*. Cînd cînele se feștelește* înaintea scării, are să fie bine în acea casă. Cînd ți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lacata la tine“, că-i închizi gura și nici nu mai bate, nici nu te mușcă. Cînd treci pe lîngă un cîne și ți-e frică de el, să zici de trei ori: „Taie-i gura cu custura pîn-oi trece bătătura“ sau „Bate-l drace pîn-oi trece.“ Dacă sare asupra cuiva o potaie de cîni, apoi e bine a zice: „Mut și orb te-a făcut mă-ta, mut și orb să fii“, și ei imediat se împrăștie care încotro. Cînele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe pragul casei e semn rău, că unul din stăpînii casei va muri în curînd. De-ți va cînta cocoșul pe pragul ușii nu e semn bun; de aceea trebuie să-l gonești. Iar de va cînta pe gardul din bătătură, atunci laudă pe stăpînu-său - cică-i om de treabă cum nu e altul. Cînd cîntă cocoșul pe prispă, îți vin rudele. Cînd îți cîntă cocoșul pe gard, să te uiți în care parte se uită, căci dintr-acolo îți vor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se dă pînă nu aduce iarbă verde să lase pe vatra de unde ia foc, ca să nu ia sporul puilor din acea casă. Să nu dai foc cînd vecina vine să-ți ceară în hîrbul* ei, ci să cauți unul prin bătătura ta, că ci altfel e rău de vite. Cînd un vecin se împrumută la altul de foc, i se dau numai cărbuni, nu și tăciuni, fiind rău de ceartă. Ziua de Sf. Ilie o țin oamenii ca să fie scutiți de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
capeți noroc. Se zice că dacă fuge mîța de la o casă și se duce la alta, apoi ia cu sine norocul de la casa cea întîi și-l duce la cea a doua. Cînd îți vin paseri sau vite străine în bătătură, ai semne de noroc. Se crede că dacă îi ies cuiva bine puii și-i cresc, acela nu va avea noroc. Cînd pleci cu dobitocul la tîrg, să iei din părul lui și să zici: „Nu dau norocul, ci dau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ușor în stative ca pana. Cînd se învălește pînza, să nu se lase a trece peste ea ori pe sub ea vreun cîne ori pisică, că ci e rău de moarte. Cînd se nividește* pînza, de vine musafir un bărbat, ajunge bătătura*, iar de vine femeie, nu ajunge. Pînza pe care o ia vîrtejul cînd o înălbești, să nu o întrebuințezi la nimic, fiindcă e rău de moarte. La finitul pînzei, dacă vrea femeia să știe ce are să nască sau ce are să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ele la noi, se crede că iarna a trecut și primăvara se apropie. Mare păcat să strici cuibul unei rîndunele sau s-o chinui. (Gh.F.C.) Cînd rîndunica zboară jos, vine ploaia. (Gh.F.C.) Rînză Cînd calci în rînză de găină, faci bătături. Femeile să nu mănînce rînză de păsări, căci li se întărește pîntecele ca la bărbați. Rîs Copiii care rîd în somn, îi mîngîie Maica Domnului. Rod Din sămînțuri să nu dai primăvara nimănui pînă ce nu-i pune tu întîi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Sînt femei care-și otrăvesc bărbații, punîndu-le în mîncare zamă de șerpe fiert. Cu nuia de alun omori șerpele, că alunu-i e naș. Șerpele prins în luna lui mart e bun de leac. Dacă calci în os de șerpe, faci bătături. Pe șerpe nu se pune mîna, că ți se jupoaie palmele. Cînd umbli desculț, să te păzești să nu calci în oase de șerpe, că de-ți va intra, de pildă, în călcîi, după cîtăva vreme are să iasă prin vîrful
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca să sporească țesutul cum iese fumul de curînd în sus - și în urmă se mai zice că pînza să meargă așa degrabă pe stative cum merge minciuna prin sat. Dacă intră pe timpul urzitului mai întîi un bărbat în casă, atunci bătătura ajunge; dacă însă o femeie, nu ajunge. Pe femeia care fură ceva din fuiorul care i se dă de tors, pe ceea lume o vor înțepa toate țepile din fuior. Spre a astupa gura dușmanilor, se leagă ațele cînd se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
capătul pîn zei, ca să nu rămîie goală. înainte de a slobozi [a naște], nu e bine să treci peste război; e rău de moarte. Dacă se gătește de țesut, se toarnă apă pe tălpigi*, ca să nu capete cel ce a țesut bătături la picioare. Cînd se isprăvește pînza, să împarți uruioc la oricine, ca să te scoată pe lumea ailaltă din ră zboi. Cînd se gătește pînza, e bine a o scoate îndată din spată, că la din contra, murind țesătoarea, rămîne cu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
foc, să nu leși urma să steie multă vreme, că stai mult și bine cu vita în iarmaroc pînă să vie unu’ să te întrebe. Ca să ți se vestească o vită furată, să tragi noaptea clopotul bisericii. Cînd mugesc prin bătătură, vitele au „bun“, adică „bun de leac“, dar nu se știe unde-l țin. Se crede că vita nou fătată va fi harnică sau leneșă după cum este omul care a venit cel dintîi la casă. Să bagi de samă vitele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din foc și pune o oală cu gura la vale peste ei; se mai iau pieptenii dăracului* și-i încleștează unii cu alții, zicînd: „Așa să stea încleștate gurile fiarelor sălbatece.“ Astfel scapi vitele de primejdie. Nu ținea hîrburi prin bătătură, că zac vitele de picioare. Dacă ai pierdut niscaiva vite și le apucă noaptea în pădure, ca să nu ți le mănînce lupul, ia securea cu ochii închiși și pune-o pe coș, căci atunci și lupul va trece cu ochii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mănîncă lupii vitele. De dai sare sau oțet după asfințitul soarelui, îi cu primejdie pentru vite, din pricina lupilor. Să nu cauți vitele pierdute mîncînd, că ți le mănîncă lupul. Sara nu e bine să dapeni, că se dapănă vitele din bătătură. De-ai prăpădit o vită, pune o piatră în tureatca* unei ciobote și o leagă la gură, că-i ferită de jigănii. în ziua de Sf. Gheorghe se aprind focuri vii la fiecare gospodar, iar mai ales pe la grajdurile vitelor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cît vrea. La Bobotează, cînd vii acasă, stropești toate vitele cu aiasmă, ca să fie ferite de boleșniți. Cînd uiți vitele neînchise în obor sau la cîmp, înnoadă fiarele după coș, că nu ți le mănîncă fiarele sălbatece. Cînd pierzi din bătătură vreo vită, strig-o sara pe coșul casei, că va veni. Dacă fiind pe cîmp cu vitele și din neglijență le vei pierde, atunci pune scuipat pe unghia degetului celui mare. Pe acest scuipat, în mijloc, așază un pai mic
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
astruca (a) - a înmormînta, a acoperi cu pămînt atacat - tuberculos azimă - turtă nedospită B babiță - diaree baieră - legătură de care se prinde un obiect transportabil bală - dihanie barabulă - cartof barba-lui-Dumnezeu - spice de grîu împletite bată - scutec, cingătoare bărbănoc - plantă, merișor bătătură - fir trecut prin urzeală bătucel - plantă, muscă-cîinească beldie - vrej, cotor beleală - jupuitură benchi - zbenghi, semn bîigui (a) - a rătăci bîrdan - bută, burduhan bîrneț - cingătoare în jurul capului blajini - neam de oameni care trăiesc lîngă Apa Sîmbetei blană - scîndură groasă blînzie - nepricepere
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
câmpie"), unde copacul sugerează condiția duală a poetului, care este lipsit de bucuriile mărunte, dar nu are nici acces la căile cunoașterii; b. omul părăsit de creatorul său ("De când s-a întocmit Sfânta Scriptură/ Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură"); c. nevoia omului de a comunica cu divinitatea ("Vreau să vorbești cu robul tău mai des"); d. căutarea disperată a unei dovezi despre existența creatorului ("Vreau să te pipăi și să urlu: Este!"); e. setea de concretizare a absolutului, a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și cel al drumului, dar nu și traiectoria sinuoasa a vocii ce se pierde, pe cale. Ascultând chemarea glasului drumului, Quasimodo creează, s-a precizat, un spațiu intim ale cărui rezonante permit reconstituirea celuilalt timp: un război de țesut răsuna-n bătătura / iar noaptea se-auzea un scâncet / de căței și de prunci (idem, trad. MB). Vremea copilăriei este însoțită adesea de cântecele celor care populează insula fără seamăn, tărâm sacru al originilor: pajiștile neumblate, munții, malul neatins al mării sunt legănate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
X, 41). (h1d) Astfel, ființele privite în sine sunt asemenea unui râu curgător pe surfața căruia sunt suspendate umbre. Aceste umbre stau pe loc ca o urzeală, ca ideea unei ființe sub care undele râului [curg] eterne, altele formează o bătătură, singura ce dă consistență acestor umbre și totuși ea însăși într-o eternă tranziție, într-un pelerinagiu din ființă-n ființă, un Ahasver a formelor lumei. Acuma căutând la organele acestor ființe, găsim asemenea că ele sunt ca părți constitutive
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]