968 matches
-
dinci Gestul lui Miron Cozma, ieșit din pușcărie, de a-l arată cu degetul: „El! Iliescu este vinovatul mineriadelor” lpr ea fizică și intelectuală În fața românilor care de 15 ani Își pun Întrebări și judeca În fel și chip; un bătrânel care aducea În prim-planul amintirilor, tot așa de mic, pe un altul, ajuns În tabul purtătorilor noii administrații a țarii coborând Înspăimântat, dându-și seama că nu mai are unde și În cine privi și speră. Multă lume este
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
privitorii sunt fascinați de superba panoramă așternută la picioare. În față orizontul colorat discret, în spate, curtea mănăstirii Golia cu iarbă mătăsoasă și multe flori. În grupul numeros, doi venerabili admiratori, doi magiștri, universitarii Const. Ciopraga și Al. Husar, tributari bătrânei Cetăți pentru că aici au profesat și au creat. Acum, de la vârsta înțelepciunii lor, totul pare simplu și frumos, atât de simplu încât lucrurile complicate ale vieții parcă nici nu au fost, s-au pulverizat, au dispărut. Acum, ei înșiși sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
această religie. Povestea pruncului Iisus este cunoscută și aici, ceea ce îi fascinează pe copiii japonezi. Shinya mi-a povestit că pe vremea copilăriei lui exista un fel de preot numit „Hoteiosho” zis și „Moș Kurohsu”. „Hoteiosho” era întruchipat de un bătrânel care ducea în spate un sac voluminos, plin de cadouri. Părinții le spuneau copiilor despre „Moș Kuroshu” că are ochi la ceafă și vede tot ceea ce fac ei, timp de un an. Datorită acestei legende, copiii erau foarte cuminți și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ducă pe la colibele din Kapsala, ca să se folosească În alt mod, de vreme ce nu aveau gânduri bune. După ce au cercetat câțiva pustnici, care i-au uimit pe mireni, i-a dus și la sihăstria Bătrânului Trifon. Când l-au văzut pe bătrânel În acea sărăcie, aceia au rămas fără glas. Atunci bătrânul Ioasaf le-a spus mirenilor: Eu, care cunosc atâția oameni, nu am nicidecum bucuria ce o are Bătrânul Trifon, și nici prietenia care o are el cu animalele sălbatice și
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
vânturile. Bre, eu stau În celalalt colț, mi-a răspuns arătându-mi cuibul său. Din pricina multei umezeli a chiliei, a vârstei sale Înaintate, precum și a obișnuinței lui de a mânca tot felul de buruieni pe care le găsea primprejur, sărmanul bătrânel avea probleme de sănătate. Cu toate acestea, atletul lui Hristos, Trifon, Întru toate prăznuia și astfel simțea bucuria ce o simțeau Sfinții Mucenici. Pântecele, intestinele sale, toate Îi erau distruse, afară de sufletul său cel sănătos și strălucitor. Avea și niște
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
în vedere poziția autorităților timpului față de religie), s-a putut construi în timpul lui Ceaușescu. Ca mai toate lăcașurile de cult catolice, impresionează prin modernism, dimensiuni și, de ce nu, prin bun gust și bogăție. Văzându-mă înarmat cu aparate, un bătrânel mi-a sugerat să fotografiez mănăstirea de maici și o capelă din cimitir. I-am mulțumit, dar aveam alte planuri. Mă zorea vremea închisă, însă în Șcheia, oamenii cărora le cerusem câteva lămuriri s-au arătat tare binevoitori. Subliniez asta
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
oricine ieșea din rând. V.A. : Povestiți într-un editorial ce ați văzut trecând spre casă. Erați de gardă la spital și, reîntorcându-vă, ați văzut o lozincă împotriva lui Ceaușescu scrisă pe un gard. A doua zi, dimineață, niște bătrânei încercau să șteargă urmele. A.M.P. : Erau proprietarii, săracii. Se petrecea cu vreo săptămână înainte de căderea regimului. Niște revoluțio‑ nari făcuseră în noaptea aceea o figură îngrozitoare perechii de pensionari și scriseseră pe gardul lor : „Jos Ceaușescu !“. A doua zi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lui Zidane cu 2 la 1. Înainte să ajungem la Lille, mai facem o escală într-un mic orășel flamand, unde luăm masa într-o piațetă (de fapt, un imaș verde, bine amenajat). Aici, suntem invitații speciali ai primarului, un bătrânel simpatic, cu veleități de poet. Bătrânul chiar ne citește, transfigurat de emoție, două poezii. Are alături de el o tânără, probabil o vedetă locală, care recită artistic, pentru cei care nu cunosc prea bine franceză, și varianta în engleză a poemelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în noul cartier rezidențial. Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă, transparentă, ce seamănă cu un imens solariu striat de carouri. La colțul clădirii, dinspre Porțile Brandenburg, surprinzător, dăm peste un bătrânel așezat pe un scăunel rabatabil, cu pieptul încărcat de medalii sovietice, cântând la acordeon, în gura mare, Kalinka. Cutia instrumentului, desfăcută la picioarele sale, îndeamnă la milostenie. Semnificativă scenă pentru condiția celor ce își înfigeau, acum 55 de ani, drapelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vilă a consiliului de miniștri, la 33 km. de Moscova, în pădure, lângă râul Moscova. E un loc tihnit, cu desăvârșit confort. Am stat de vorbă la cină ora 23 cu Ivan Ivanovici, călăuzul nostru, cu D-rul de aici, un bătrânel cu cioc Neculai Alexeevici, și cu administratorul vilei, care-i pescar și mi-a dat unele informații despre știucă și costrăș okuna. Ivan Ivanovici mi-a povestit o legendă despre lacul de la Soci în Caucaz. În vremea de demult acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aviației cu reacție, artileria grea, a rațelor (tip nou de avioane). Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se furișa la mauzoleu, printre noi, ca să vadă și el pe cei doi, Lenin și Stalin, alăturea. Am văzut pe Saifudin Kichelew. [Moscova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
festival cu Oistrah, basul /.../ și două sau trei bune cântărețe. Un puternic tenor armean pe care l-am auzit și la București; dansuri ale asociației Beriozka; danțuri kirghize. Coruri foarte bune a Soc. de radio. Am cunoscut pe Gladkov, un bătrânel de 70 de ani. A fost câtăva vreme bolnav; ar dori să vadă România. Cunoștința mi-a făcut o deosebită plăcere. G. e o ființă blândă și simpatică. După Cimentul, multă vreme nu dăduse nimic. Anul trecut a reapărut c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
George Enescu l-am văzut prima dată dirijând Simfonia a IV-a de Bethoven În 26 ianuarie 1946. “Mi-l Închipuiam tânăr și falnic ca un brad, un Făt-Frumos”, notam În jurnalul meu de adolescent. “În fața mea a apărut un bătrânel, gârbovit de victoriile obținute, un sfânt bizantin cu fața suptă și Încrețită, dar plin de suflet, plin de artă. Dirija fără partitură, indicând până În cel mai mic amănunt, intrarea fiecărui instrument, “Nu era Întâmplător”, mi-a relatat ulterior cornistul Ghiță
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
8 martie 1964 am părăsit Capitala și În dimineața zilei de 9 martie, decanul Facultății de Medicină Veterinară din Iași, conf. dr. George Drugociu, m-a prezentat rectorului Institutului Agronomic "Ion Ionescu de la Brad", prof. dr. ing. Constantin Pântea, un bătrânel de o bunătate rară, asemănător prof. dr. Mihail Mihăilescu, primul meu mentor, În București. După un călduros și vesel "Bun venit", a dat dispoziție Serviciului Personal să-mi facă adresa către Direcția Spațiului Locativ, pentru repartizarea unui apartament cu 2
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Parcă ești la ușa Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... Îngeri. Învăluiți În bucuria bunei dispoziții batem la poarta mănăstirii și așteptăm să ni se deschidă. În câteva minute vine un călugăr, un bătrânel, ne deschide poarta și ne invită În curte. Această mănăstire este Împrejmuită cu un zid de piatră de vreo 3 m Înălțime. Și poarta este la fel de Înaltă. Nimic nu poți vedea În curtea mănăstirii. Cum intrăm În curte ne Întâmpină
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
voi stați la grămadă, acolo, că eu vin la fiecare grămadă !” Vinul era cum e via toamna. Ce ? Mai ales femeile, săracele, cine bea vin că sărea căciula din cap ?! Ș-au băut ș-o mai rămas vin. Erau doi bătrânei, săracii, care luaseră cu loturile, ălea să culeagă porumbul, acolo, vin la noi: „- Domnu’ inginer, dom’le, dăm și noi o canistră de vin să ne culeagă și nouă porumbul, că noi rămânem în urmă ! Dumneavoastră ați trecut peste noi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o canistră de vin să ne culeagă și nouă porumbul, că noi rămânem în urmă ! Dumneavoastră ați trecut peste noi, noi rămânem acolo !” Și le spun la băieți: „- Băi, care vrea să mai bea vreun pahar de vin, uite, băi, bătrâneii ăia de-acolo o zis că ei vin cu vin, numai, hai să le culegem și lor grămezile de...” Imediat s-o dus niște șmecheri de-ăștia, care erau cu... le-o cules porumbul, o adus ăia vin, le-o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să fie alături de I.M. Sadoveanu, de Cioculescu, de Vianu, pe fiecare ridicându-i în slăvi pe rând, pentru ce au făcut și au dres în cultura română. Când a ajuns la capătul șirului, unde era plasat, cum spuneam, înaltul activist, bătrânelul s-a oprit. Și-a scos oche larii cu rame groase, a privit în direcția omului puterii ca prin cețuri, apoi și-a pus din nou ochelarii, iar și i-a scos, și tot astfel de vreo trei, ori după
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este groparul capita lismului) și sufereau sincer pentru nefericitul Hegel, despre a cărui dialectică aflau oripilați că funcționase, până la Marx, „cu capul în jos“. Efervescența acestui mic grup ne era celorlalți convenabilă pentru că ne acoperea apatia, lipsa de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot timpul explicații suplimentare, luau notițe, cereau cuvântul, ridi când regulamentar două degete, cu preocuparea evidentă de-a se impune în ochii celui care conducea ședințele de îndoctrinare. La antipodul felului lor de-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
despre Cervantes, acestea erau pentru noi momente mari, spre a nu mai vorbi despre evenimentul primei ieșiri în public a lui Arghezi, după anii de interzicere, petrecut tot la B.C.U., unde sala gemea de oameni care îl ovaționau pe bătrânelul însoțit de îngerii păzitori Baruțu și Mițura, iar eu, strivit de balustrada unuia dintre balcoane de nenumărații doritori măcar să-l zărească pe marele poet, făceam o periculoasă echilibristică ce se putea solda cu un dezastru pentru mine și pentru cei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și îți poruncește: arată adevărul ! — Arătând mai sus că n-am desfășurat nici un fel de activitate dușmănoasă regimului din R.P.R. eu am declarat adevărul, și-a susținut punctul de vedere cel interogat. Cum omul anchetat, i se părea ofițerului un bătrânel mai mult dezorientat și speriat decât un personaj periculos ordinii sociale, cu experiența pe care o avea în astfel de cazuri, l-a făcut pe poet, încet-încet, să admită și să consemneze: Față de cele obținute, anchetatorul, chiar nemulțumit, îl punea
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
nr. 21 în Si bemol Major D 960 de Franz Schubert din program, fiecare cu o durată de aproximativ 40 de minute, a fost o pauză de o jumătate de oră. Cum oare aș putea să traduc trăirile unui asemenea bătrânel fenomenal cum este Radu Lupu, interpret cu barba cernită? Privindu-l din locul lateral de unde stăteam, nu puteam să-i văd decât bustul statuar care nu schița nici o clintire. Așadar vraja care ne pătrundea pe toți ne era provocată doar
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
singură mână. Un ciung, care, pe deasupra, era și fonfăit. A fost singurul care, la prima lectură într-un cenaclu, l-a lăudat pe Șerban, cu multe argumente de bun-simț, de acolo, din fundul sălii, unde-și avea întotdeauna locul, între bătrânei, paranoici și naivi, fiind, firește, asimilat acestora. Caracuda din primele rânduri, care venea la cenaclu doar ca să-și bată joc de unii și de alții, trăgea la sorți pe cine să-l umple de rahat și pe cine să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce se termina lătrătura electorală. „Al dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a zis domnul Gabor lui Spirescu -, de toți se ia. Mic și rău.“ Atât le-a trebuit bătrâneilor. Până s-a spart grupul de la mesele de șah, pe la unsprezece noaptea, toate javrele din parc aveau nume. Și, bineînțeles, grupuri de simpatizanți. Ce-i ciudat e că nici până atunci nu fusese zi de la Dumnezeu ca un pensionar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
biroul Vânzări că firma își restrângea activitatea și că sunt dați afară. Formula cu care li s-a adresat a fost, bineînțeles, una protocolară, dar, în fapt, erau dați afară, nu comprimați și nici concediați temporar. Colegii lui Butucel, numai bătrânei în pragul pensiei, au decis să facă scandal, să meargă la ziare, să-l dea în judecată pe arab, să ajungă până la Haga și așa mai departe. Idei prostești, de oameni terminați. „La atac, Adriane!“, i-au zis pensionarii plecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]