2,363 matches
-
ipochimenul care s-a învoit cu preotul prefect al Bisericii Catolice ca să-i facă cele cinci dughene îi Manolachi teslarul. Și asta a făcut-o la 24 martie 1755. A și cerut însă ceva bănișori! Cam vreo 500 de lei bătuți! Teslarul s-a învoit ca să le facă după voia inimii prefectului. Uite ce spune el în învoiala făcută: „Și le-am tocmit cu rîdicata, adică dughenile să le fac pe această măsură și să le fac ferestri după cum îi va
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și dacă se poate să și administrezi dania și la sfințiile lor să ajungă doar venitul...Ori ia-ți locul înapoi și gata! Pe când „pentru pomente (pomenire) dumisale dat-au la noi, la sfînta mănăstire, pentru pomente, bani gata, 50 lei bătuți, să fie pomana dumisale deplină” sună altfel și sigur pomana este deplină, pentru că aici sunt ceva parale. Păi cum să nu fie, când o casă sau ceva dughene fac și mai puțin de 50 de lei... Te-ai cam aprins
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la 1 martie 1658 (7166): „Mărturisim cu cestu zapis al nostru cum noi,...am vîndut,...patru dughene și cu pivniță cu tot ce sintu în tîrgul lui Barnovschi vodă, la Cizmărie...svintei mănăstiri Galatei de Sus, dereptu trei sute de lei bătuți...Iar o sută cincizeci de lei am lăsat să ne scrie părinții călugări, pre noi și pre părinții noștri, la svîntul...jirtăvnic (jertvelnic) și la marele pomenic (pomelnic) și să ne facă pomente (pomene) din an în anu în dziua
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și femei sali”. Ea a avut de dat banii, ba a și rămas cu ceva câștig... Asta doar printr-o minune, părinte. Minunea a fost „Păun vamășul cel mare”, căruia Tofana i-a vândut casa și locul „direptu noaîdzăci lei bătuți, toți bani gata”. Ei, lămuritu-te-ai, fiule? Lămuritu-m-am și tocmai mi-am amintit de un cizmar care la 1 decembrie 1708 (7217) a primit cu bezmăn de doi lei pe an un loc de dugheană care „iaste
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cămărașului? Simplu: „Pentr-o vină ce-au făcut, ce-au fost furat din svînta mănăstire un săcriiaș cu multe lucruri, anume: o piatră scumpă, și cu patru rînduri de svinte moștii, și bani doaădzăci galbeni de aur și optuzeci lei bătuți și alte arginturi”. Apoi acest Iacob cizmarul nu are nici un Dumnezeu, cum se spune. Altfel nici nu i se poate spune decât păgân. Cum să furi din biserică? Și unde mai pui că în „săcriiaș” erau și „patru rînduri de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de a ți bate în poartă așa tam-nisam. Ești bine venită. Intră și urcă colo pe cerdac. Te-oi ospăta cu cevașilea și îi bea o ulcică cu apă rece. Bună vorbă, conașule. Sunt vlăguită și flămândă de atâta cale bătută astăzi. Am tot vrut să te întâlnesc pe calea spre... Abia atunci mi-am dat seama cam de ce mă caută țiganca... Așa-i că îmi aduci vorbă de la?... Apoi am trecut mai în urmă pe la el și m-a rugat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Și dumnealui... au dat această vie... la Sfânta mănăstire la Svetii Sava pentru ca să fie... direaptă danie pentru sufletele noastre și a lui Dumitru Hagi”. Asta mai zic și eu afacere! Pe lângă faptul că iei gologani pe vie „treizeci de lei bătuți... bani gata” mai ești trecut și „la pomelnicul cel mare și la sfântul jirtăvnic”. Așa ceva nu întâlnești la tot pasul. Dar nici pe cele scrise în zapisul din 28 ianuarie 1788 nu le întâlnești toată ziuabună ziua. Să știi că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sali”. În același an, adică la 17 iulie 1639, după cum aflăm din ispisocul de la „Vasilie (Lupu) voievod”, se spune că: „Am dat și am miluit a noastră... mănăstire, când încarcă caru și marfa să aibă a lua câte doi potronici bătuți, precum să lua și până acmu”. În timp ce umblam printre documentele din cărțile ce le țineam aproape, am dat peste o danie ce depășea imaginația mea: Părinte, am găsit aici un document care vorbește despre o danie nemaipomenită, făcută de Vasile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Sfetitelor” ca să ia „câte douăzeci de bani pentru fiecare car care intră sau iese din târg cu marfă”. Asta ar cam însemna întărirea daniei făcute de Vasile Lupu la 17 iulie 1639. Numai că atunci era vorba de „doi potronici bătuți”. Pe lângă mănăstire existau tot felul de oameni care făceau diferite munci. Voievozii îi iertau de datoriile către țară, pentru a fi devotați mănăstirii. Așa a făcut și Iliaș Alexandru voievod la 18 august 1666 (7174) cu „dzece poslușnici”, un croitor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
dumnealor, singuri,... au dat... cinci dughene gata și cu dzece locuri de dughene nefăcute și cu pivniță de piiatră în capul dughenelor din deal, ce sintu pre Ulița Chirvăsăriei... care dughene și locuri sintu și dumilorsale cumpărături... drept 30 lei bătuți... Așijderea, alt loc de casă cu loc de ogradă pre Ulița Chirvăsării... drept 55 lei bătuți. Așijderea, și alt loc de casă, ce iaste tot alături,... pre Ulița Chirvăsării... drept 60 lei”. În timp ce ascultam cele citite de bătrân, ticluiam în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pivniță de piiatră în capul dughenelor din deal, ce sintu pre Ulița Chirvăsăriei... care dughene și locuri sintu și dumilorsale cumpărături... drept 30 lei bătuți... Așijderea, alt loc de casă cu loc de ogradă pre Ulița Chirvăsării... drept 55 lei bătuți. Așijderea, și alt loc de casă, ce iaste tot alături,... pre Ulița Chirvăsării... drept 60 lei”. În timp ce ascultam cele citite de bătrân, ticluiam în minte ce urma să-i spun... Făcând-o pe misteriosul, am și aruncat vorba: Nu știu cum s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nici mai puțin decât 36 de țigani robi. Bieții țigani! Erau tratați ca niște obiecte! Așa erau vremurile, fiule - a răspuns, ca de fiecare dată, călugărul. N-am ce face și cu tot oful din inimă trebuie să mă dau bătut, sfințite. Uite însă ce scrie grămăticul domnesc la <7251> (1742) noiemvrie 19: „O carte s-au făcut mănăstirii Bârnovii”: „Facem știre cu această carte a domnii meli... că, fiindu mănăstire săracă, am făcut... milă cu dânsa, să găsească egumenul păr-la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că ocupa jumătate din bucătărie! Motivul pentru care vocea lui suna înfundat era că avea gura astupată cu o bucată enormă de pâine. Presupun c-o să mă spui pentru chestia asta, nu? a zis el cu o expresie de câine bătut, în timp ce-și îndesa în gură felie după felie. —Să te spun? am exclamat eu. De ce să te spun? —De ce nu? Suferința i se citea pe chip și în voce. Ar trebui să-ți pese de mine. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te-o chema, am zis eu. Din gura ta lipsesc doi dinți: cei doi dinți care sunt în pumnul meu. Sau cel puțin o să fie dacă nu mă lași în pace. —Rachel, Rachel, mi-a spus el cu o privire bătută. Nu vrei o bucățică de latin în tine? — Dacă bucățica de latin la care te referi ești tu, atunci nu, nu vreau. Dar de ce nu? Prietena ta, Briiiiigiiiiit îl place pe Carlos. —Brigit e nebună la cap. Și lăsând restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a dreptul castă. — Am putea... nu știu... să mergem la film? a propus el. Nu asta era ceea ce voiam s-aud. La film? La un nenorocit de film? La asta ajunsesem? Nu, încă nu aveam de gând să mă dau bătută. Puteau să-mi ia Valiumul, cocaina, cărțile de credit, dar niciodată n-aveau să-mi răpească sufletul. Sau apetitul. Am putea să mergem să mâncăm ceva, am zis eu nerăbdătoare. Eu și Luke petrecuserăm unele dintre cele mai fericite momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
un indiciu - celebritate, politician sau cineva din trecutul nostru? — Politician și... nu știu, și un soi de celebritate. Mă rog, măcar am recunoscut-o. Se țineau de mână și se uitau unul în ochii celuilalt ca doi porumbei. Te dai bătută? Era clar că Harry abia se mai abținea, așa că am clătinat din cap în semn de aprobare. — Vivian Grant și primarul adjunct. — Ai văzut - stai puțin, cine e primarul adjunct? — Stanley Prizbecki. Cred că dacă l-ai vedea, l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o jumătate de litru de lapte din cămară și că resturile unei plăcinte cu mere, adusă de doamna Snape, care-i făcea curățenie în casă de două ori pe săptămână, dispăruseră și ele. Trebui să se mulțumească doar cu fasolea bătută, întinsă pe pâine prăjită, după care urcă agale la etaj ca să-și facă somnul de după masă. Fix în acel moment a auzit prima oară vocile. Sau mai degrabă vocea. Părea să vină din biroul lui. Părintele St John Froude se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
i-or fi primit nenorociții pe eliberatorii lagărelor Dachau, Maidanek, Auschwitz? Ca pe niște zei! Dar după aia, cum s-or fi uitat la ei? Ca la niște întârziați mintal. Ce știu ăștia... numai noi știm ce e viața, suferința! Bătuți, scuipați, arși. Siliți să ne mâncăm excrementele, să ne săpăm singuri gropile, să ne părăsim părinții, pentru un colț de pâine. Să ne trădăm prietenul pentru un zâmbet al călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
burta duminicii leneșe, obeze. Să zacă acolo, toropit, fără a auzi nimic nimic. Să se lase în voia absenței, poate izbucnește, cândva, din torpoare, scânteia. O idee nouă, un truc proaspăt. Nu, nu e finalul, scumpă doamnă! Nu ne dăm bătuți, Frau Teresienstadt! Nu, deloc, deruta e trecătoare. Nu vom accepta să fim înlocuiți, așa, cu una cu două. Nu, nu, reluăm idila, scumpă doamnă. Curând, curând. Povestea de ieri va deveni povestea de mâine. Curând, curând. Da, asediul trebuia reluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
timp de sute de ani, i-a spus ea băiatului, și a naibii să fie dacă avea să se lase izgonită în exil de un tiran de două parale. Indiferent ce avea să vină, era hotărâtă să nu se dea bătută. Și, printr-un miracol, a reușit. Doctorul Weinberg mi-a dat puține amănunte (poate nici el nu a aflat niciodată întreaga poveste), dar se pare că mama a fost ajutată de un grup de prieteni neevrei în mai multe momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ca tu să-mi spui mie Tom. Gata cu doctor Thumb, da? Mă simt prost. — Dar așa ți-am spus întotdeauna, chiar și când erai mic. — Iar eu ți-am spus întotdeauna unchiul Nat, nu-i așa? — Corect. Mă dau bătut. Am intrat într-o epocă nouă, Nathan. Epoca post-familie, post-facultate, post-trecut a lui Glass și Wood. — Post-trecut? — A lui „acum“. Și a lui „mai târziu“. Dar nu mai zăbovim asupra lui „atunci“. — Ce-a fost a fost, Tom. Și fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de noapte. — Era cu... de fapt, nu, nu-mi spune. Nu vreau să știu. Debbie nu spune nimic, ceea ce confirmă că chiar era cu cineva. Nu-mi pasă, totuși. Tim nu era potrivit pentru mine, așa că drum bun și cale bătută. Oricum, am destule pe cap și fără să-mi mai fac griji pentru cineva care nici măcar n-a avut bunul-simț să termine relația noastră cum se cuvine. Dar nu-ți faci griji că Donald s-ar putea îndrăgosti de una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Păi, pentru că una-două dispari. M-am gândit doar că poate... vrei să-mi spui despre ce e vorba. — E OK, mi-o taie scurt. Mersi. Tonul lui spune limpede „am Închis subiectul“, dar n-am de gând să mă dau bătută atât de ușor. — Ai primit vreo veste rea ? — Nu. — E ceva... legat de afaceri ? insist. Sau... e un lucru din sfera personală... Jack ridică privirea, și chipul Îi e străbătut de un fulger de mânie. Am zis că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el nu vrea să-mi spună nici măcar un... Oricum. Nu contează. Nu-mi pasă. N-am să mă mai gândesc deloc la el. Poate să facă tot ce vrea. Să-și păstreze secretele idioate pentru el. Mult noroc și cale bătută. Gata. Am Încheiat acest capitol. Definitiv și pentru totdeauna. Rămân câteva clipe cu ochii la tavanul Întunecat. Și, oricum, ce-a vrut să spună cu chestia aia ? Ce, e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
neînfricate pentru fericirea lor și o obțin. Hotărăsc să mă fac actriță de operă, ca să pot trăi pe scenă o viață de eroină. Dar bunicul se opune acestei idei. Pentru el, actrițele și prostituatele sunt la fel. Nu mă dau bătută. Bunicul regretă că mi-a făcut cunoștință cu opera. Amenință să mă dezmoștenească. Însă e prea târziu. Fata nu este vândută trupei de operă, așa cum pretinde mai târziu. Fuge de acasă și se pune în slujba unei trupe locale. Imploră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]