942 matches
-
Cartea cu vise (1934). În 1939 era semnalată posibila apariție a unei noi cărți de poeme, Destin pecetluit. A mai publicat Siena, veche cetate a Fecioarei (1939) și Florile Paștilor (dramă în trei acte și un prolog). Dincolo de unele ecouri bacoviene, poezia lui I. se depărtează de paradigma inițială prin cultivarea unei confesiuni melancolice, amplificată artistic prin detalii simbolice pregnante. Gândul la o maladie apăsătoare reclamă, în poeziile sale, o permanentă convorbire, la modul liric, cu cititorul, cu semenul aflat în
ILIESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287516_a_288845]
-
și epitafe, București, 1931; Draperii negre, București, 1932; Caietul cu simfonii, București, 1935; Cântece din sat, pref. Pan. M. Vizirescu, București, 1941. Repere bibliografice: Boz, Cartea, 17-180; Metzulescu, Literile, I, 24-28; Firan, Profiluri, 148-150; N. Theodorescu, G. Șt. Cazacu, un bacovian uitat, R, 1984, 4; Nae Antonescu, G. Șt. Cazacu, PSS, 1999, 9-11. S.C.
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a unor filoane expresioniste, suprarealiste sau dadaiste, ca expresie a unor nevroze tipic bacoviene, după un scenariu de film-dezastru. Sursa primă a inspirației pare a fi celebrul tablou al lui Hieronymus Bosch, dar atmosfera de dans macabru e mai degrabă aceea din pânzele belgianului James Ensor. Stadiul edificării sinelui încremenește acum în faza disoluției
CESEREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește însă pe C. este discursivitatea, tonul voit prozaic - semne lingvistice ale unei atitudini antipoetice, în care tresăririle vitalității („Poeți! Voi trebuie să agitați lumea”) sunt repede înghițite de un scepticism atotcuprinzător: „Lebedele nu-mi știu zarea. / Cerul
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
face ecoul oboselii unei existențe văzute ca o „naștere amânată”. Versurile devin eliptice, fragmentare, iar poetul, convins că „adevărul e o femeie de serviciu”, nu mai caută decât „semnificația / dispariția semnificațiilor”, în poeme care amintesc de ultima etapă a creației bacoviene: „Cine știe... Nime. / Două centime, patru centime. / Altă lume. Oare? / Infime / stigmate alternând calendare / (alterare / eroare).” Eseist și critic redutabil, C. este un atent observator al vieții literare contemporane. Volumul Duelul cu crinii (1972), adevărată panoramă a liricii românești de după
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
victimele, însă le transformă în ulcere veșnice, în chin. Chinul anulării noimelor. Al nașterii golului, produs fără întrerupere, asediind și degradând. O autoinchiziție.” Poetul devenit critic procedează cu o atenție și meticulozitate exemplare, pornind de la analiza statistică a vocabularului liric bacovian, trecând prin decelarea influenței eminesciene asupra poetului și sfârșind cu comentarea termenilor-cheie ai unei opere care nu a încetat să crească în însemnătate de la data publicării sale și până astăzi. Folosind toate procedeele critice de care avea cunoștință, inclusiv noul
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
data publicării sale și până astăzi. Folosind toate procedeele critice de care avea cunoștință, inclusiv noul, pe atunci, structuralism, C. traversează, pe rând, spațiile literaturii franceze, germane și engleze în încercarea de a surprinde, din toate perspectivele posibile, miracolul liric bacovian. Poezia lui Bacovia are calitatea, subliniază C., de a putea fi înțeleasă în orice cultură; ea nu este însă una rudimentară, ci încearcă, prin mijloace rafinate, să construiască un „primitivism sui-generis”. Aceasta este și judecata care îl îndeamnă pe eseist
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
lichide, mobilate fragmentar, informe, neprecizate. „Mediatizarea lumii prin imagine” (Radu G. Țeposu), relevabilă în poemele lui C., se produce în tiparele unui discurs liric succint, care sugrumă adesea pretenția de a comunica ceva, descompunându-se într-o expresie albă. Modelul bacovian reprezintă nu numai din punct de vedere tematic o referință rezonabilă: „Aici, ploaia e un drum/ Tunel/ De obraji șiroitori/ Spinări murdare/ Ies aburi din cai.../ Și mă gândesc la orașe,/ Mi le-nchipui sub apă,/ Eterne, scufundate,/ Femei cu
CIACHIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286221_a_287550]
-
Bilete de papagal”, „România literară” , „Adevărul” , „Discobolul” ș.a. În 1933 îi apare volumul de versuri Febre, văzut de critică și de poetul însuși ca un nou debut, deoarece se dovedea diferit și superior stilistic și imagistic celui anterior, chiar dacă influența bacoviană este evidentă, mai ales la nivel metaforic („Ce frig li-i morților în noaptea-ntâi;/ Și ploaia-n doliu gri și monoton/ Nu suna oare pe sicrie surpate/ Ca-n preludiul poetului polon?” - Toamna; „Tu adu-mi tăcută, atât cât
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
numele său e mai „frumos“, ceea ce ar trebui să ne arate că există o netă separație între el și mlaștina în care e silit să înoate. Participă la înmormântări (se moare mult în romanul Gabrielei Gavril, dar rareori violent), uneori, bacovian, se înscrie în cortegii aleatorii, chefuind cu îndoliații ca și cum ar fi de-ai lor. Disprețuiește viața literară, pe care o cultivă totuși cu masochism. Artiștii menționați sunt, mai întotdeauna, unii tineri, chiar foarte tineri și, fără excepție, impostori. Se lasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de "statistic perfect", poți să înnebunești!" A.V. Care este opinia lui Dan Grigore despre obligația oricărui muzician compozitor instrumentist sau cântăreț de a-și susține examenul de doctorat? "E îngrozitor. Mi se pare un lucru barbar! Există un vers bacovian: "Barbar cânta femeia-aceea". Și totuși, își luase doctoratul!... (râsete în sală). E un model, probabil. Și mai e ceva, aici: în '90 exista o sensibilitate a acelora care ajunseseră în fruntea Ministerului Culturii și a Ministerului Învățământului, respectiv domnii Pleșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
bună ediție G. Bacovia Opere, într-un singur volum (1014 p.), apărută în 2001, nu lipsită de procedări sau rezolvări discutabile. Trebuie să spun, totuși, mai întâi, că scopul principal este atins: acela de a oferi un corpus al operei bacoviene atent supravegheat filologic, ceea ce e lucrul cel mai important. Emulația cu ediția Petroveanu-Botez (G. Bacovia, Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu; text stabilit, variante de Cornelia Botez, Ed. Minerva, 1978) funcționează stimulator. Mircea Coloșenco depășește toate așteptările în
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
un editor onest ar fi avut de ales între două posibile rezolvări: 1. să-și însușească până la capăt și definitiv argumentația lui Marcel Marcian că prozele semnate Clement-Bacău aparțin lui Bacovia și, drept consecință, să le situeze în corpul operei bacoviene, ceea ce l-ar fi expus ridicolului, pentru că ar sfida evidența; 2. să respingă această atribuire ca o falsă problemă de istorie literară (pe care o asemăn cu inventarea de către Octav Minar a unor scrisori eminesciene) și atunci nu aveau ce
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
Octav Minar a unor scrisori eminesciene) și atunci nu aveau ce căuta aceste texte, redate in extenso, într-o ediție de Opere Bacovia; ar fi fost de ajuns o notă explicativă, de semnalare a unei ciudățenii care grevează inutil opera bacoviană. A treia cale " de perpetuare a dubitației și deci a confuziei " nu ar fi trebuit să intre în practica unei ediții cu adevărat critice. Excesul de zel este principalul defect al unui editor documentarist lipsit de spirit critic, care adună
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
e și mai vizibil în alcătuirea dosarului de repere critice despre receptarea lui Bacovia, o diagramă fără aproape nici o relevanță, o suită de extrase care nu e în măsură să sugereze măcar, necum să releve extraordinarul fenomen critic al posterității bacoviene. Dar cred că îi cer prea mult. a fost într-o continuă, vertiginoasă urcare, fără sincope din deceniul șapte încoace " o evoluție estetică extraordinară a receptării, pe care nu o pot compara decât cu aceea a lui Mircea Eliade, din
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
tematici și a unui stil, are o întreagă, senzațională istorie, neîntreruptă din 1960 până azi. După Victor Felea, Mircea Ivănescu și Ovidiu Genaru, trei dintre cei mai notorii postbacovieni tardomoderniști, ca și Dan Laurențiu, Constanța Buzea sau Virgil Mazilescu, avem bacovieni postmoderni și în poezia optzecistă sau chiar mai recentă prin Liviu Ioan Stoiciu, Ion Tudor Iovian, Bogdan Ghiu, Ioan Moldovan, Cassian Maria Spiridon, Ioan Es. Pop și alte cazuri notabile prin pactizări evidente pe porțiuni mai mici. Theodor Codreanu analizează
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
ediției sale, este extrem de superficial și lacunar): ciudata broșură Posteritatea lui Bacovia și Istoria" lui G. Călinescu (eseu polemic) de optzecistul americanizat Alexandru Buican, Ed. Științifică, 1994; V. Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantică, Ed. Dacia, 1994; Ioan Milea, Lecturi bacoviene, Ed. didactică și pedagogică, 1995; Daniel Dumitriu, Bacovia după Bacovia, Ed. Junimea, 1998 (a doua carte pe același subiect a criticului ieșean, după cea din 1981); Marian Papahagi, SandaCherata, Emma Tămâianu, Teodor Vușcan, Concordanța poeziilor lui G. Bacovia, Ed. Echinox
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
1999 (avem promisiunea a încă două volume); Radu Petrescu, G. Bacovia, Ed. Paralela 45, 1999 (e teza de licență a prozatorului); Ion Bogdan Lefter, Bacovia " un model al tranziției, Ed. Paralela 45, 2001 (cea mai serioasă demonstrație a postmodernismului poeziei bacoviene, alături de aceea a altui optzecist, Gheorghe Crăciun); Marcel Marcian, Proza mea cu Bacovia, Ed. Cartea mea, 2001; Constantin Trandafir, Poezia lui Bacovia, Ed. Saeculum, 2001; Ion Șiugariu, George Bacovia. Studiu critic, Fundația Culturală "Memoria", 2002; V. Fanache, Bacovia în 10
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
Ed. Corgal Press, 2001, ca instrument de lucru; două ediții bibliofile: George Bacovia, Stanțe burgheze, Ed. Look Design, 2000, și George Bacovia, Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2001. Plus numeroase reeditări obișnuite ale operei bacoviene (pe care Mircea Coloșenco nu se învrednicește să le înregistreze complet), reeditări fără echivalent (ca număr) printre interbelici sau contemporani.
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
o mîntuire estetică. Această, să zicem, resurecție nu poate avea loc pe vid, ci pe o substanță umană imanentă, transcendența însăși nefiind decît un factor corelativ al indispensabilei imanențe. Și apoi nu admite chiar Marin Mincu necesara bipolaritate, aplaudînd eul bacovian pentru că ,se situează simultan în existență și scriitură, asumate coparticipativ ca existență a scriiturii și ca scriitură a existenței"? De unde rezultă că eul poetic nu poate fi epurat de ,aglutinările", de ,servituțile specifice" ale vieții tout court ce-i dă
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
concept atît de lax, drept un clasicism al modernismului, de ce nu l-am numi pe autorul Paradisului suspinelor un... postmodernist? Adevărul este că Ion Vinea învedera un temperament nu tocmai potrivit aventurii avangardiste, ci, dimpotrivă, unul interiorizat, pasiv, cu tangențe bacoviene. Visător cu toate farurile conștiinței poetice întoarse spre viața interioară, macerat de tristeți fără soluție, de la un punct încolo indicibile, poetul a schimbat aparatul expresiei simboliste cu cel al avangardei, fără a-și eclipsa natura afectivă. Emoțiile cu atît mai
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
o umbră/ Prin ierboasa încăpere" Balada îngerilor căzuți). Există dezgust: ( "Onan se desfată,/ Seringile îngroapă sămânța în femei/ Și Eva clonează în chiuvetă... Va fi numai seară... de când am ales/ Libertatea de-a fi,/ Numai materie"). Există tristețe și dezolare bacoviene: "Mai ales iarna,/ Din fereastră-n fereastră/ Lovește o pasăre mov,/ Țipând neostenit:// Unde-ți sunt meritele, domnule radof?" Există nebunie și luciditate ( "Pe coli de amurg, poleit de argint,/ Desenat ca un rege,/ Ca masca domnului Lear/ În dogoare
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
pe volume, căutînd a scoate în relief particularitățile fiecăruia, convergente în compunerea tabloului general. Dacă punctul de pornire îl reprezintă temele simboliste comune, poetul român are puterea de-a le transfigura, de-a le trece "în viziune eschatologică, transcendentală". Poetica bacoviană e bizuită pe înțelegerea creației ca suprimare a vitalului, ca artificiu: "Lumea, la atingerea ei, se artificializează - ca florile care, plasate în cavou, alături de amorul întors cu fața în jos cu aripile atîrnîndu-i de pe catafalc, sînt și ele de plumb
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
Aschenbach și a lui Tonio Kröger. Universul din Plumb se înfățișează dominat de trei figuri emblematice: geniul atemporal, Amorul de plumb, răsturnat, cu aripile prăbușite, cadavrul feminin, expus pe catafalc. Lor le corespunde o figurare demoniacă, de asemenea întreită: "Demonii bacovieni nu sînt Monis, Eac și Radamante, judecători în infernul antichității, numele lor e Poe, Baudelaire, Rollinat - și este perfect de înțeles că într-o lume damnată din cauza viețuirii în proximitatea funestă a poeziei trei poeți defuncți să apară ca genii
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
de altă parte, "între viziunea cutremurată a abisului și cîntecul pur (cu inflexiuni care prevestesc mistica solară a lui Ion Barbu din Ritmuri pentru nunțile necesare), de exemplu al Notelor de primăvară, există o punte - și aceasta este humorul spiritului bacovian". O altă noutate a Scînteilor galbene o dă apariția unor concepte istorice: decadența, burghezul, răul social. Să fie vorba de o renunțare la dimensiunea transcendentă, la înlocuirea haosului cu figura burghezului? Este, crede Radu Petrescu, doar o aparență: "În realitate
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]