943 matches
-
noapte. Pe acest pămînt, pînă la ultimul moment, Bacovia trebuie să rămînă un angoasat, cu greu putînd să știe dacă din cealaltă parte a abisului o voce îi răspunde: "Hau... hau"...depărtat sub stele-nghețate". Puterea de sugestie a versului bacovian, cauza prin care ne impresionează atît de profund este arta sa, știința sa despre cum se face un vers: "E de ajuns, de fapt, să citim la modul poetic "Plumb de iarnă" pentru a plonja de asemeni în starea de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
halucinante, infernale: flori carbonizate, ploi negre în miros de arsură". Ca în poema Negru. Poetul este în fața civilizației, un retractil, o refuză, îi întoarce spatele preferînd vremurile preistorice, ca în una, cum recunoaște exegeta, dintre cele mai intens inspirate poezii bacoviene - Lacustră. Observațiile dintr-o notă care însoțește comentariile la Refuzul civilizației și la poemul citat sînt pilduitoare: Profundul sens tragic al Lacustrei rezultă din natura tangibilă a dezacordului, a aparentei contradicții care există între concepția sa atît de statică și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
exprimă la un cu totul alt eșalon, dînd acestei căderi dimensiuni cosmice. Și dacă aceasta nu este precum în Lacustră, o civilizație care se scufundă cu totul, mișcarea căzătoare se traduce prin extrema abundență a verbelor. "Plouă" sau "ninge", cuvinte bacoviene prin excelență". Svetlana Matta este între primii cercetători ai operei poetului din Bacău care accentuează existența unui fenomen Bacovia, a atmosferei bacoviene, în final a universului bacovian care a marcat și continuă să marcheze poezia românească postbelică: "Bacovia devine mare
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care se scufundă cu totul, mișcarea căzătoare se traduce prin extrema abundență a verbelor. "Plouă" sau "ninge", cuvinte bacoviene prin excelență". Svetlana Matta este între primii cercetători ai operei poetului din Bacău care accentuează existența unui fenomen Bacovia, a atmosferei bacoviene, în final a universului bacovian care a marcat și continuă să marcheze poezia românească postbelică: "Bacovia devine mare, unic, prin formă. Un stil tăios, lapidar, iată tehnica sa, strict bacoviană: foarte puține cuvinte, toate uzuale, se transformă, printr-o matematică
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mișcarea căzătoare se traduce prin extrema abundență a verbelor. "Plouă" sau "ninge", cuvinte bacoviene prin excelență". Svetlana Matta este între primii cercetători ai operei poetului din Bacău care accentuează existența unui fenomen Bacovia, a atmosferei bacoviene, în final a universului bacovian care a marcat și continuă să marcheze poezia românească postbelică: "Bacovia devine mare, unic, prin formă. Un stil tăios, lapidar, iată tehnica sa, strict bacoviană: foarte puține cuvinte, toate uzuale, se transformă, printr-o matematică secretă, care le subliniază și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din Bacău care accentuează existența unui fenomen Bacovia, a atmosferei bacoviene, în final a universului bacovian care a marcat și continuă să marcheze poezia românească postbelică: "Bacovia devine mare, unic, prin formă. Un stil tăios, lapidar, iată tehnica sa, strict bacoviană: foarte puține cuvinte, toate uzuale, se transformă, printr-o matematică secretă, care le subliniază și mai mult banalitatea prozaică, în luciri calme, în ecouri de muzicalitate. Bacovia recompune o lume dezorganizată, descompusă, într-un spectru de culori, o închide într-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Strigătul rămîne îngropat pentru că doar el, Bacovia, atinge cu adevărat umanul. Tonul pur, liric, se iscă tocmai din disperarea sa neagră și incurabilă. Mereu autentic, Bacovia ne marchează și ne rămîne pentru totdeauna foarte aproape". În atmosfera românească a debutului bacovian, una marcată de semănătorism și poporanism, apariția Plumbului ne racordează instant la Occident: "O apariție de un asemenea calibru pe piața literară reprezintă un fenomen, în special printr-un fapt capital ce ține de geografie: occidentalitatea la marginea Europei. Bacovia
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
pietrificarea, viața care se oprește: Și stam împietrit... și de veacuri/ Cetatea părea blestemată. (Panoramă)". Multe, numeroase și mereu fertile și inspiratoare sînt paginile din lucrarea de doctorat a Svetlanei Matta, voce indiscutabil autorizată și de pionierat în concertul exegezelor bacoviene. ["Convorbiri literare", iulie 2013] Vocația și proza democrației În numerele 2, 3 și 4 din 2012 ale "Convorbirilor literare", sub genericul O inițiere în politică sau renașterea filosofiei politice (avînd ca temei articolele lui Hannah Arendt adunate sub titlul Făgăduința
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
războiului, la care totuși nu a participat, își va fi luat pesemne bacalaureatul, căci în 1919 devine funcționar la PTT. Ar fi absolvit și Facultatea de Litere și Filosofie din București. Debutează în 1918, în „Moldova” (Iași), cu versuri întrucâtva bacoviene, iscălite N. Bontaș; la pseudonim nu va mai renunța, dar uneori îl va asocia numelui real. Poezii și, mai rar, recenzii, note și comentarii îi apar în periodicele „Graiul nostru” (Bârlad), „Câmpina”, „Universul literar”, „Datina”, „Crainicul” (Turnu Severin), „Muguri” (Ploiești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a poetului. Și „conștiința simbolică” bacoviană îi relevă criticului contrastul dintre imaginar și text, ordonarea rostirii lirice prin ritm și rimă trădând alienarea ființei poetice. S. nu aglomerează discursul critic cu pedante disecări de text, ci doar înlesnește o „cuprindere” a operelor cu ajutorul „figurilor”, detectate folosindu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
Pop Marțian colectează ecouri din Camil Baltazar, Pillat, Blaga, Gh. Tuleș schițează natura moartă (fructe) în stil ortodoxist, Tudor Măinescu se distrează în genul Cincinat Pavelescu, George Voevidca scrie sonete și versuri în stil popular, G. St. Cazacu cultivă funebrul bacovian. Alții: George Silviu, Ilariu Dobridor, M. D. Ioanid, N. Țațomir, Alexandru Baiculescu. Sunt poeți cărora nu li s-ar putea nega vocația, dar care își datoresc vibrația în bună parte condiției de bolnavi. Acesta e cazul tuberculosului Ioan Ciorănescu (de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
profund”, dar o slabă racordare la cotidian. În pofida acestor modulații, universul imaginar al autoarei rămâne extrem de coerent, continuând să reverbereze aceleași obsesii, accentuate și acutizate în versurile din urmă. M. scrie o tragică poezie a existenței, cu rădăcini în experiența bacoviană, din care răzbat inițial câteva reminiscențe intertextuale: „Vecinii, colegii, bârfa și îndrăzneala de a ți se spune că trăiești/ La periferia societății./ Dar seara-i adâncă și ploaia violetă, amurgul violet,/ Cerul violet, boala și groaza viorii violete, marea violetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
uneori școlărește, ceea ce s-ar putea numi „direcția critică a revistei”. Exercițiul lui critic are ecou în presa vremii, între cei care l-au remarcat numărându-se Dan Petrașincu. În poezii, F. vădește un tip de sensibilitate apropiat de acela bacovian, dar versurile înregistrează, paradoxal, influențe argheziene și blagiene. Acordurile inițiale conțin tonuri care se vor dovedi constante peste decenii, când scriitorul, la deplina maturitate artistică, recuperându-și adevărata identitate lirică, le va recunoaște prezența statornică. Câteva poeme de la această primă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
de către toți comentatorii poeziei, o metaforă mai degrabă de ordin pictural, deși culoarea versurilor este slabă, stereotipă (iarna domină albul, primăvara verdele). Uneori această stereotipie a culorilor este de mare efect. Pohod ha Sybir este un puternic poem În tonuri bacoviene. Apare, aici, poate pentru prima oară cu mai mare subtilitate estetică În poezia română, ceea ce Bachelard numește maniheismul culorilor. Plumbul Întunecos al cerului, coloana funerară, osîndiții cu vinetele lor fețe contrastează cu albul indiferent al zăpezii. Apar, În fine, și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii/sania lunii/ lină să vină// încărunțit de gând/să locuiești/într-un cuvânt” - Poezia). Dintre ipostazele eului liric, cea de structură bacoviană, amestec de melancolie și ironie subtilă, apare în ciclul Catedrala îngenuncheată. Alteori sensibilitatea este apropiată de poezia populară, care îl influențează în structurile unor teme și în expresia prozodică (Ritual). D. scrie, de asemenea în spiritul vremii, poezie patriotică, civică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
cantabilitate calmă (Noapte la Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza anterioară la o contemplare lucid-distanțată a sentimentului, se modifică, încercând tonuri noi, nostalgice, interiorizate (Final, Elegie). Unele sonuri și imagini mărturisesc influența discretă a poeziei bacoviene, dar în ansamblu lirica lui J. rămâne una minoră, cantonată în surse și formule uzate prin folosire îndelungată. SCRIERI: Vechiul refren (în colaborare cu Gh.I. Chițibura), Cluj, 1926; Icoane, Craiova, 1928; Cu duhuri rele, Craiova, 1928; Arabescuri, Craiova, 1929; Liniște
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
la fel de prospere ca ale lor. (Ar trebui să cădem în periferică melancolie, dacă n-am observa imediat că sindromul e unul pancontinental. Halal consolare!) Tristeți provinciale. Cum însă, poftim, sub vremi sîntem (și vremile-s astea, date), să trecem peste bacoviene jinduri și să parafrazăm navigator eminescian o dată cu radioasele fete, cu radioșii băieți Pururi tineri, înfășurați în pixeli. Tristeți provinciale, nu? 14 iunie În plină circulație pe bulevard, o limuzină indigo rupe toate sensurile, declanșează isteria claxoanelor și frînează scrîșnit lîngă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în programele culturale ale lui Mihail Kogălniceanu și în dezideratele revoluției pașoptiste. Poemele din R.M. evoluează de la un romantism minor, posteminescian (Tiberiu Crudu, sub pseudonimul T. Mârza) până la clasicismul livresc (G. Tutoveanu), de la simbolism (George Voevidca), uneori de nuanță decadentistă, bacoviană, până la tradiționalism (G. Pallady), de factură pillatiană, prin invocarea universului copilăriei (V. Gh. Petrescu), sau „purist” (V. Voiculescu, Răsărit pe câmpie). Mai semnează versuri D. Baciu, Petru I. Manoliu, C. Gruia. În sumar intră în general proze scurte (schițe, nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
și în prozele scurte, personajele nu au nume, fiind nominalizate prin profesiile pe care le reprezintă și ilustrând astfel depersonalizarea și dezumanizarea impuse de ideologia comunistă. Omniprezența imaginilor și sentimentelor apocaliptice, în care se regăsesc elemente amintind de peisajul liric bacovian, de lumea picturilor lui Bosch sau de atmosfera prozelor lui Kafka și Orwell, reușește să focalizeze într-o unică lentilă stilistică și imaginară viziunea sumbră a „cadavrelor în vid” și protestul la adresa absurdului totalitar, conferind astfel scrisului lui B. o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
care se practică de aproape o sută de ani (1920)488. Plouă mărunt și temperatura nu depășește 10 grade, deși aici este mijlocul primăverii. Rondurile cu flori policrome, Înviorate de stropii de ploaie reci, Își ridică corolele spre cerul plumburiu, bacovian. Zona temperată și cele patru anotimpuri, ne amintește de România autumnală, aflată după trei fusuri orare ce indică o diferență de 11 ore, față de București. Ritmul nostru biologic se acomodează cu greu schimbărilor intervenite În ultimele săptămâni, și o somnolență
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
1976, 4; Daniel Dimitriu, „Viața după o zi”, CL, 1976, 3; Mircea Tomuș, Alte cărți de poezie, T, 1976, 3; Al. Andriescu, „Viața după o zi”, CRC, 1976, 16; Eugen Dorcescu, „Amiaza melcilor”, O, 1977, 26; Paul Dugneanu, O viziune bacoviană, LCF, 1979, 30; Constantin Hârlav, „Fața zilei”, ST, 1979, 12; Nicolae Manolescu, Visul și veghea, RL, 1980, 15; Ioan Holban, „Oh, ce lume!”, CRC, 1981, 5; Alex. Ștefănescu, Tensiune constantă, RL, 1982, 26; Costin Tuchilă, „Studiul de noapte”, LCF, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu, iar „așteptarea” sa - revelând nimicul, golul existențial - se constituie într-una dintre cele mai semnificative teme de meditație. Ciclul „Spital”, închegat în jurul unei imagini-cheie - culoarea alb -, dovedește asimilarea experienței literare și spirituale bacoviene: „Prin ferestre albe, văd alb -/ ochii în ațintire albă/ pașii despărțitori de moarte menuet alb/ hemoptizia lucrurilor amintiri albe/ candoarea lor navigații albe.” Culegerea de poeme Adică (1982) este situată sub semnul „excesului” de tip manierist: preocupat aproape exclusiv de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare”, dar și „senzația miracolului existențial”, „conștiința damnării”, „mizerabilismul de nuanță bacoviană”, „absența ostentației moderniste”. Volumul va fi promovat tot de „critica artiștilor”, și anume de poeți precum Angela Marinescu, Constantin Abăluță și Nora Iuga, sensibili la autenticitatea viziunii și la severitatea formală a versurilor ultimului venit în cercul solitarilor. Lucrurile se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Balada Vladului). Tonul și tematica se diversifică în următoarele plachete, În punctul de criză (1981) și Sonete euclidiene (1983), sobrietatea fiind nuanțată de lirism și melancolie. Deși se consideră „robul rațiunii”, V. practică și un discurs în care sensibilitatea pesimistă (bacoviană) străpunge abstractul haos barbian ( Remușcare, Debusolare, Chemări de toamnă, Melancolie). Țintind să fie poet al „adevărului crud” și al „ultimei crize”, pentru care întregul univers e o idee, el se simte atins de morbul îndoielii, al zădărniciei și, ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290462_a_291791]
-
două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare de poetica simbolistă se simte în volumul Zăpada mieilor (1944), dar timbrul redevine puternic bacovian în Lacrimile pământului (1944). În acest volum, B. părăsește universul marin pentru a evoca parcuri unde „cad frunze, funerar”. În ceea ce privește romanele, se pare că B. folosește o anume schemă, pe care o urmează aproape fără excepție. Acestea apar oricum într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]