1,100 matches
-
Lumina lămpii era deosebit de palidă, fiind filtrată prin plasa verde de borangic pentru țânțari, care atârna în jurul lui Mitsuhide. Când dormea, plasa îl înconjura din toate cele patru laturi, dar acum, faldul din față era susținut pe un băț de bambus. — Intră, Mitsuharu, îl chemă Mitsuhide. — Despre ce e vorba? întrebă vărul său, după ce îngenunche în fața lui Mitsuhide. — Mitsuharu, ți-ai risca viața pentru mine? Mitsuharu îngenunche în tăcere, arătând de parcă și-ar fi pierdut darul vorbirii. Ochii lui Mitsuhide erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Honno: în ora dinaintea înnoptării, fumul focurilor de gătit se înălța pe cer, atât în capitală, cât și în afara ei. În baie, Nobunaga își turnă apă pe trup. O singură floare albă, pe o viță, se arăta prin grilajul de bambus al unei ferestre tăiate sus, în perete. După ce părul îi fu aranjat și îmbrăcă haine curate, Nobunaga se înapoie prin coridorul podit. Ranmaru se apropie și anunță că Sotan și Soshitsu din Hakata îl așteptau în camera ceaiului. — Sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care puteau fi văzuți în avangardă. — E greu de văzut pe străzile astea strâmte, pline de ceață. Nu vă rătăciți, încercând să ajungeți înaintea celorlalți. Luați-vă ca semn de reper salcâmul din dumbrava Templului Honno! Țintiți marele pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul de războinic în schimbul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moment al zilei. Când pajii își dădură seama că plecase din apartamentul său de culcare și veniră în fugă, seniorul terminase deja cu spălatul gurii și al mâinilor. Mergând spre vasul enorm în care curgea apă dintr-o țeavă de bambus, luă o găletușă și o cufundă într-o covată lăcuită. Stropind peste tot cu apă, ca o rață, își spălă, grăbit, fața. — Ăh, vi se udă mâneca, stăpâne. — Lăsați-mă să vă schimb apa. Pajii erau îngroziți. Unul din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la ceea ce vom spune. Urmând ordinele lui Hideyoshi, oamenii lui Asano Yahei începură o cercetare atentă a tuturor călătorilor care veneau și plecau din regiune. Cam pe la miezul nopții, gărzile opriră un orb care mergea cu un toiag gros de bambus, întrebându-l încotro se îndrepta. Înconjurat de soldați, omul se rezemă în toiag. — Mă duc acasă la o rudă, în satul Niwase, răspunse el, cu cea mai mare umilință. — Dacă te duci la Niwase, ce cauți pe drumul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ani. Dar acum, bătrâna mea mătușă din Niwase e pe moarte, adăugă el, împreunându-și, rugător, palmele. Minți! strigă ofițerul. Oi fi ținând tu ochii închiși, dar mă-ndoiesc că ai nevoie de ăsta! Îi smuls brusc bățul gros de bambus și-l reteză în două cu sabia. Din interior căzu o scrisoare rulată strâns. Ochii omului se învăpăiară spre soldați ca două oglinzi. Căutând o ruptură în cercul de oameni, încercă s-o ia la fugă. Dar, cu peste douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedeau colibe muntenești, cu acoperișuri groase de stuf. Partizanii lui Mitsuhide ar fi vrut să evite pe cât posibil asemenea așezări omenești, dar drumul trecea printre case. Din fericire, nicăieri nu licărea vreo lumină. Casele erau înconjurate de desișuri mari de bambus, sub luna argintie, și totul arăta că localnicii dormeau adânc, ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ignorând haosul din lume. Sfredelind întunericul cu ochii îngustați, Akechi Shigemoto și Murakoshi Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără vreun incident. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor, care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor, care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai în față. Deodată, în întuneric, izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare și mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi, instinctiv, înapoi. Gardul din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri se legănau pe cerul fără vânt. Tatewaki era gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din surcele al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se continua clar, stând pe loc. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri se legănau pe cerul fără vânt. Tatewaki era gata să se înapoieze, când, Mitsuhide își îndemnă brusc calul înainte și trecu prin fața lui, fără o vorbă. Stătea căzut peste gâtul calului. Lui Tatewaki i se păru ciudat, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în poziția a șasea din față. Dintr-o dată, calul lui Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, sabia lui scoasă din teacă lovi în partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Murakoshi se cabră. În aceeași clipă, sabia lui scoasă din teacă lovi în partea din stânga șeii. Se auzi un dangăt sonor, când sabia reteză vârful ascuțit al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al unei lănci de bambus. Mâinile care țineau lancea dispărură, imediat, în desișul de bambus, dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din bambus a vreunui hoț vagabond? — Nu-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar ceilalți văzuseră clar ce se întâmplase. — Ce-a fost asta? Bandiți? — Fără îndoială. Fiți atenți, par să fie undeva în desișul ăsta mare de bambus. — Murakoshi, ai pățit ceva? — Ce, crezi că m-aș lăsa rănit de lancea din bambus a vreunui hoț vagabond? — Nu-ți pierde concentrarea! Mergi mai repede. Abaterile din drum nu aduc decât necazuri. — Ce-i cu Domnia Sa? Cu toții se întoarseră. — Uite, acolo! Dintr-o dată, păliră. Cam la o sută de pași în fața lor, Mitsuhide căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ați pățit, stăpâne? Uitând complet de ei înșiși, ceilalți se adunară împrejur, în întuneric. Gemetele de suferință ale lui Mitsuhide și umbrele oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oamenilor umpleau tot văzduhul. În acele clipe, luna strălucea cu o limpezime deosebită. Deodată, din întunericul plâcului de bambuși se auziră clar pașii și urletele zgomotoase ale hoților. Se pare că ne atacă prin spate complicii individului cu lancea de bambus. Tâlharilor ăstora le stă în fire să profide de cel mai mic semn de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto, oamenii se despărțiră. O lance fu luată în grabă, iar săbiile trase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de slăbiciune. Sanjuro și Yojiro, ocupați-vă de ei. La auzul cuvintelor lui Shigemoto, oamenii se despărțiră. O lance fu luată în grabă, iar săbiile trase din teci. — Blestemați să fiți! Cu un urlet tunător, cineva sări în desișul de bambus. Un zgomot ca al unei ploi de frunze sau poate al unei hoarde de maimuțe, sfâșie tăcerea nopții. — Shigemoto... Shigemoto... șopti Mitsuhide. — Aici sunt, stăpâne. — A... Shigemoto... repetă seniorul. Apoi dibui prin jur, ca pentru a căuta brațele care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apoi șase, apoi opt, înconjurară trupul lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai bate din palme, trupurile lor fără viață alcătuiră pe pământ petalele și inima unei flori de sânge. Yojiro se năpustise în desișul de bambus pentru a se lupta cu bandiții. Murakoshi strigă în întuneric, îngrijorat să nu fi fost doborât deja. — Yojiro, vino înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro nu se mai întoarse. Murakoshi fu rănit și el în câteva locuri. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în întuneric, îngrijorat să nu fi fost doborât deja. — Yojiro, vino înapoi! Yojiro! Yojiro! Dar, indiferent de câte ori strigă, Yojiro nu se mai întoarse. Murakoshi fu rănit și el în câteva locuri. Când reuși cumva să se târască prin pâlcul de bambuși, văzu silueta unui om trecând chiar prin dreptul lui. — A! Stăpâne Shigemoto. — Sanjuro? — Ce face Domnia Sa? — Și-a dat ultima suflare. — Nu! exclamă surprins Sanjuro. Unde? — E chiar aici, Sanjuro, indică Shigemoto capul lui Mitsuhide, pe care-l înfășurase într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unde să mor. Îi duc capul Seniorului Mitsutada, la Templul Chionin. După aceea, mă voi gândi cum să îmi găsesc sfârșitul. Ei bine, atunci, rămas bun. — Cu bine. Cei doi porniră pe căi separate, urmând cărarea îngustă din crângul de bambuși. Petele de lumină împrăștiate de lună erau fermecătoare. * * * Castelul Shroyuji căzu în aceeași noapte. S-a întâmplat chiar în timp ce Mitsuhide murea în Ogurusu. Generalii Nakagaba Sebei, Takayama Ukon, Ikeda Shonyu și Hori Kyutaro își mutară cu toții posturile de comandă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aplecându-se, din tot sufletul. — Băiatul nu te-a văzut de multă vreme. Arăți puțin cam obosită. Du-te și perie-ți părul. — Da, Mamă. Nene se retrase grăbită în camera ei. Se pieptănă, luă puțină apă din conducta de bambus pentru a se spăla pe față și-și aplică repede puțin machiaj. Toți samuraii și membrii personalului casei se aflau în fața porții, aliniați după vârstă și rang, ca să-l salute pe Hideyoshi. Chipuri de bătrâni ca și de tineri, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întuneric, ca valurile la mal. — Yahei! Unde ești? strigă Hideyoshi, în timp ce mergea de-a lungul șirului de ofițeri și soldați. Oamenii nu se distingeau clar în umbra copacilor, iar acum vedeau un militar scund care bătea cu un baston de bambus în pământ, pe când mergea urmat de șase-șapte soldați. Majoritatea ostașilor credeau, probabil, că era șeful unui grup al celor care pregăteau bagajele pentru drum, dar, când îl recunoscură pe Hideyoshi, deveniră și mai tăcuți, trăgându-și caii înapoi pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de încredere, ocolea, pe la miazănoapte, lacul Biwa, traversând, pe furiș, zona montană de pe granița dintre Omi și Echizen. În timp ce cutreierea satele alpine și podișurile, care încă erau îngropate sub un strat gros de zăpadă, Hideyoshi arăta cu un băț de bambus locurile strategice și dădea ordine din mers: — Ăla nu-i Muntele Tenjin? Construiți și acolo niște bastioane. Și înălțați unele chiar și pe muntele de-acolo. În ziua a șaptea din Luna a Doua, Hideyoshi trimise din Kyoto o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pleacă! — Unde se duce, așa, dintr-o dată? Războinicii care-l păzeau pe Hideyoshi îi observară pe pajii care se îndepărtau și o luară la goană după ei. Îl putură vedea pe Hideyoshi mergând vesel în frunte, cu un băț de bambus în mână, de parcă s-ar fi dus la o vânătoare cu șoimi. Aveți de gând să urcați pe munte, stăpâne? Hideyoshi arătă cu bastonul spre jumătatea pantei: — Da. Cam până acolo. După ce urcară cam o treime din înălțime, ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]