1,700 matches
-
anchetă În funcție de profilul și stilul casei, ziarul poate promova genuri hibride de investigație. Gestionate corect și dinamic, ele pot anima publicația, oferind o perspectivă inedită asupra unui eveniment sau altul. Ancheta de opinie. Îți trebuie multă inventivitate ca să salvezi de la banalitate o anchetă de opinie despre scumpirea benzinei, să zicem. Nu este suficient să pui cap la cap câteva păreri culese pe stradă. Reușita anchetei de opinie stă în alegerea corectă a întrebării, în formularea ei inedită și provocatoare. „Ce părere
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se regăsește ca element axial al gândirii teologice a celor trei iezuiți luați aici În discuție (De Lubac, Daniélou, Von Balthasar). A reaminti că Revelația are loc În cadrul istoriei, adică În cadrul unei temporalități sacre, Înseamnă, În fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, În contextul teologic al anilor 1930-1950. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal, dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de drastice
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
își regăsesc inocența prin felul năstrușnic de a vorbi și de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată, îndeosebi copiii, momente de nedefinită tristețe. Nu fără legătură cu literatura absurdului, prozatorul obține efecte din îngemănarea insolitului cu banalitatea. De pe acum se manifestă refuzul unui realism plat în declinarea de către narator a competenței auctoriale, în renunțarea la cronologia lineară, în compoziția ce pare a fi regizată de hazard, în indecizia asupra caracterului imaginar sau „adevărat” al întâmplărilor, mergând până la
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
lui Felix Amadeo și avea tot felul de conexiuni interlope. Prin acestea a reușit să-l pună pe unicul său fiu în cel mai prestigios liceu. Pardon, colegiu. Nu am fost interesat de conversația celor doi, crezând că va conține banalități cotidiene și școlare. Eram prea absorbit de discuția ce începea să se înfiripe între Filip și o colegă din banca din spatele nostru, Teodora. Deodată, atenția tuturor colegilor mei a fost atrasă către fața clasei, unde discuția dintre șeful nostru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
certe cei de acasă. Acum mă trezesc că aduce o mulțime de indivizi suspecți, dar puși la punct de surâsul ei egal, cu care nu știu ce să vorbesc și mă indignez că, dimpotrivă, Viky se simte foarte bine cu ei, înșiră banalitățile fără nici o dificultate, omoară timpul fără nici o părere de rău și fără să bănuiască plictiseala mea. Câte unul din companionii ei e și urât și imbecil, și totuși îl poartă după dânsa, îi vorbește cu același farmec și nu-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
quia absurdum este deja adusă între granițele logice ale corectitudinii. Ca și altădată, sunt destule minți care, „din milă pentru paradox, voiesc să l ajute să se lămurească“. Sau care, din venerație pentru rațiune, caută să-l arate în toată banalitatea sa, asemeni unui fapt de orice zi. Merg chiar mai departe și spun că paradoxul - cu întreg scandalul său - este până la urmă o invenție a gândirii, o iluzie sau un sofism. Mai precis, un artificiu, dacă nu cumva un defect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acest quia absurdum este deja adusă între granițele logice ale corectitudinii. Ca și altădată, sunt destule minți care, „din milă pentru paradox, voiesc să l ajute să se lămurească“. Sau care, din venerație pentru rațiune, caută săl arate în toată banalitatea sa, asemeni unui fapt de orice zi. Merg chiar mai departe și spun că paradoxul - cu întreg scandalul său - este până la urmă o invenție a gândirii, o iluzie sau un sofism. Mai precis, un artificiu, dacă nu cumva un defect
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
un ideal (pe care-l urmăresc) de a stârpi ceea ce cred ei că e rău și de a ajuta la triumful binelui. Aceștia sunt oameni "luptători"'. 3. "Multe dureri-s, puține plăceri", a zis marele nostru poet,repetînd o melancolică banalitate. Și încă mai puține sunt plăcerile pe care i le pricinuiește omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
insuportabil de citit. Pentru că sunt mult, mult mai bune decât ar trebui să fie. Sunt o irosire, o irosire, o irosire. Îmi frâng de-a dreptul inima. În seara asta, bătrânul meu Buddy, nu cutez să-ți spun altceva decât banalități. Te rog, urmează-ți inima, fie că pierzi sau câștigi. Ai fost atât de furios pe mine când ne-am înrolat. șCu o săptămână în urmă, el și cu mine, împreună cu alte câteva milioane de tineri americani, ne dusesem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ar ajunge timpul. Totuși, dacă am venit să te văd, doresc să-ți comunic ceva Strict Confidențial. Vino afară...Mai zise. Cer scuze, promit să vi-l trimet repede Înapoi...!” Mingoti cu Tony Pavone la braț, făcură Înconjurul pieții discutând banalități când, Mingoti intră direct În subiect. „Timpuri grele, domnule inginer...! De patru luni de zile sunt șomer...! Am Încercat pe toate căile să fiu primit Înapoi Însă, ghinionul m’a urmărit...!! Îmi pare așa de rău... Am convingerea Întemeiată,voi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vârfuri, meditând la melancolia inerentă a naturii umane, În continuu travaliu, după cum spune Aristotel). Deoarece dimineți Întregi se puteau duce În vreme ce Margotte, În bunătatea ei, specula. Învățase lecția asta Într-o dimineață când ea dorea să analizeze sintagma Hannei Arendt, „banalitatea răului“, și-l ținuse În sufragerie pe o canapea (făcută din burete de cauciuc pus pe un placaj, așezat pe secțiuni de țeavă de câte doi țoli, cu spătarul acoperit de perne trapezoidale Îmbrăcate toate În denim gri-Închis). Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ființă umană. El era de modă veche. Curtoazia unei replici oarecare era necesară. — Ideea de a face marea crimă a secolului să pară trivială nu e banală. Din punct de vedere politic, psihologic, nemții au avut o idee de geniu. Banalitatea era doar un camuflaj. Ce mod mai bun de-a stoarce blestemul din crimă decât de-a o face să pară obișnuită, plictisitoare sau măruntă? Cu o oribilă intuiție politică au găsit o cale să ascundă acel lucru. Intelectualii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
veleități de savante) știu ce-i crima. Asta e cunoscut omului de foarte multă vreme. Cele mai bune și mai pure ființe umane, de la Începuturile timpului, au Înțeles că viața e sacră. A sfida Înțelegerea aceasta veche nu e o banalitate. A fost o conspirație Împotriva sacrului vieții. Banalitatea este deghizajul adoptat de o voință foarte puternică spre a aboli conștiința. Oare un asemenea proiect e trivial? Doar dacă viața omului e trivială. Inamicul acestei profesoare este civilizația modernă Însăși. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e cunoscut omului de foarte multă vreme. Cele mai bune și mai pure ființe umane, de la Începuturile timpului, au Înțeles că viața e sacră. A sfida Înțelegerea aceasta veche nu e o banalitate. A fost o conspirație Împotriva sacrului vieții. Banalitatea este deghizajul adoptat de o voință foarte puternică spre a aboli conștiința. Oare un asemenea proiect e trivial? Doar dacă viața omului e trivială. Inamicul acestei profesoare este civilizația modernă Însăși. Ea doar se folosește de germani pentru a ataca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fanatism estetic aparte. Acestea erau și ele ca mașinile - mașina estetică, mașina filosofică, mașina mitomană, mașina de cultură. Mașini În sensul de a fi sistematice. Sistemul cere mediocritate, nu măreție. Sistemul e bazat pe muncă. Munca conectată la artă este banalitate. De aici sensibilitatea nemților cultivați la tot ce e banal. Scoate la lumină regula, puterea Metodei și supunerea lor la Metodă. Sammler Își lămurise totul. Alert În ceea ce privește primejdia și dizgrația explicațiilor, el nu era nici pe departe un explicator de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sia, după cum se cântă Întrebarea la operă? Asta depinde. Depinde În parte de voința celui ce Întreabă de a vedea meritul. Depinde de talentul său și de cât e de dezinteresat. E bine să ne displacă individualitatea născocită, pastișa proastă, banalitatea și restul. Este respingătoare. Dar individualismul nu prezintă nici un fel de interes dacă nu extinde adevărul. Ca distincție personală, mărire, glorie, este pentru mine lipsit de interes. Îmi pasă de el doar ca instrument de obținere a adevărului, spuse Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a recăpătat-o însă, fiindcă farmecul ei persuasiv i-a făcut pe tinerei să vrea să facă studii românești. Uneori ajung mai devreme și încă o prind la curs. Mă lasă mască ce greu se învață conjugările și declinările la banalitatea care este propria ta limbă. Îi urmăresc cum se chinuie să învețe româna, fascinați de ochii ei verzi-strălucitori și foarte expresivi, incapabili să ascundă ceva. 27 septembrie Surprise, surprise! Ieri pe la 11 p.m., cum zic ei, au venit Adina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asemănătoare. La noi, prima supărare a devenit publică în 1994, prin cartea Ancăi Manolache Problematica femenină în Biserica lui Hristos (Mitropolia Banatului. Timișoara). Prin necuviință, ele vor înțelege ceea ce au văzut cu ochii lor la Oxford. Adică ceva de o banalitate cumințică foc, pentru culturile noastre. A fost doar o speranță. Nu, nu a fost cu putință să sparg zidul tăcerii despre acest subiect. Și în comunism era tot o imensă rușine. Formal, oamenii nu trebuiau să facă dragoste și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chiar gunoaie, produc o puternică scindare între pregătirea clasică a actului de creație și spontaneitatea ce-i ia locul. Realitatea nu mai e reprodusă cu ajutorul pensulei și a culorii ci direct în tridimensionalitatea sa, iar parafrazarea ei capătă alte dimensiuni. Banalitatea realității cotidiene este ridicată prin cel mai simplu act (aducerea în fața publicului) la rangul de realitate estetica. Acest lucru însă îl facea mai ales Marcel Duchamp cu ready-made urile sale (începand din 1917 cu Fântâna), rupte din cadrul lor funcțional și
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
contemporane. Artiștii lucrează cu interacțiunea, spectacolul, limitele sau lipsa lor, instalațiile fiind un laborator al structurilor și metodelor de gestionare și implicare a publicului. Observăm cum atât spiritul dada cât și alte mișcări de natura neodada, fac posibil jocul cu banalitatea, calcule cu hazardul, creația fără constrângeri și exprimarea fluidă a vieții sau a artei. Gramatica procesului creativității devine una dominată de șansă și mediu, înțeles ca ambient al desfășurării unei interacțiuni constante între artist și privitor. Schimbări și atribuiri de
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
Numărând banii, deja se derulau în mine, ca proiectate într-o viteză amețitoare, detaliile cinei. O voi invita la „Cișmigiu“, restaurantul de lângă „Spicul“. Va fi o masă rezervată. Ne va conduce maître d’hôtel, vom alege, vom comanda, vom discuta banalități, voi încerca să-i evoc toți anii împreună, va refuza să vorbim despre asta, va prelua ea inițiativa discuției, ducând-o pe tărâmul neutru al bârfelor, mai întâi literare, apoi mondenități, va vorbi mult de Nicu Ceaușescu, încă îl admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Textul, ci smulge hălci din el. Trăirea vieții cu acea detașare „cinematografică“ despre care vorbeam este singurul mod de a hrăni organismul textual. De aici și permanenta pendulare între cele două spații sacre. Sunt sigur că va suna ca o banalitate, însă acesta este adevărul ascuns și în textul de față: nu există ratare, doar răscruci. Orice cale ai alege, drumul va ascunde bucurii pe care trebuie să le descoperi. Chiar nedescoperite, ele rămân acolo, în pliurile Textului. Romanul lui Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și umezea cu palmele obrajii. Apoi Noimann intră În cabina rezervată ambelor sexe, unde se aflau mâzgălite tot felul de obscenități, pe care le citi din plictiseală. „Nimic nou”, gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu-și păteze pantalonii fini, deschiși la culoare. Încheindu-și prohabul, se Întrebă: „În general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
adus câteva scrisori pe care Ana le trimisese de la Cluj pe adresa dumneavoastră și erați Însoțit de un tovarăș sobru, coleg de la facultate, nu-mi amintesc numele, unul pe care dumneavoastră tot Încercați să-l menajați când scotea pe nas banalități În loc de argumente. Acum sper că vă amintiți de cine e vorba pentru că tipii atât de Îngâmfați și fără nimic În cap cum era ăla sunt totuși rari. De altfel, atunci când dumneavoastră orbecăiați pe scări, eu eram Într-o discuție foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
i le arătase. Acele scheme bizare: păsări, insecte, arabescuri, chipuri negre, proiectate pe fonduri sărăcăcioase, pe vreun cer albastru acuarelat, pueril ca al "pozelor", sau pe ape cu valuri mici din virgule crețe, moarate de un verde litografic; amestec de banalitate școlărească și de excentricitate, ce da acelor schițe o împreunare descumpănitoare de sărăcie și de artificiu. - Nu se simte gabrioleta! mormăi moșul pe capră. Nu m-aș mira să fi cotit, dracu știe unde! Atunci Lina începu să dea drumul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]