1,569 matches
-
intensitate sonoră. Se plimbau alene, afabili și prietenoși, salutându-se reciproc și schimbând cuvinte plăcute, simțindu-se Întru totul acasă În micuțul lor sat american de acolo, din Italia. Zece minute mai târziu, șoferul opri În fața lui. Brunetti urcă pe bancheta din spate. — Ați vrea să mergeți acum la adresa aceea, domnule? Întrebă șoferul. — Da, zise Brunetti puțin sătul de America. Conducând mai repede ca mașinile celelalte din bază, se Îndreptară spre poarta principală și trecură prin ea. Afară, cotiră la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai bine să vă verificați vehiculul, domnule. Părăsiră Împreună apartamentul, soldatul având grijă să Încuie ușa În urma sa. Când coborau cu liftul, Brunetti ajunse la concluzia că ar fi o coincidență mult prea mare să găsească Într-adevăr carnețelul În spatele banchetei din mașină. Prin urmare, când ieșiră din clădire, Îi mulțumi soldatului pentru ajutor și se Întoarse la mașina sa. Fără să fie sigur că americanul se afla În raza auditivă și că Înțelegea italiana, Își jucă rolul până la capăt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că americanul se afla În raza auditivă și că Înțelegea italiana, Își jucă rolul până la capăt și-l Întrebă pe șofer dacă nu găsise un carnețel În mașină. Evident, nu găsise. Brunetti deschise portiera din spate, Își vârî mâna În spatele banchetei și pipăi prin spațiul gol. Deloc spre surprinderea lui, nu găsi nimic. Se trase afară din mașină și se Întoarse spre jeep. Deschise palma Într-un gest gol, semnificativ, apoi urcă pe banchetă și-l rugă pe șofer să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
portiera din spate, Își vârî mâna În spatele banchetei și pipăi prin spațiul gol. Deloc spre surprinderea lui, nu găsi nimic. Se trase afară din mașină și se Întoarse spre jeep. Deschise palma Într-un gest gol, semnificativ, apoi urcă pe banchetă și-l rugă pe șofer să-l ducă la gară. 12 Singurul tren care pleca din Vicenza la ora aceea era un personal care oprea În toate gările dintre Vicenza și Veneția, dar, dat fiind că intercityul de Milano nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
îmi traversa coloana. Am zâmbit. Doamne, du -mă înapoi în timp. Atunci când vreau să pot schimba ce s -a întâmplat atunci. Am închis ochii, întunericul cuprinzându mi privirea, când o lumină puternică mă făcuse să tresar. Eram în mașină, pe banchetă din spate, stăteam exact lângă sora mea. Un zâmbet larg îmi apăruse pe față, am luat -o în brațe, strângând-o puternic. Ana, îmi spuse luându-mă în brațe. Trebuie să îți spun ceva. Mi-am mutat privirea, fixând-o
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
să uite ce urmase. Călătoria până la Spitalul de Vest în microbuzul muncitorilor care-i montau bucătăria. Era destul că-i rugase s-o ducă la spital imediat după ce-i acuzase de incompetență și fraudă. Însă călătoria plină de zdruncinături, pe bancheta jegoasă a microbuzului, reprezenta a nouă dimensiune a noțiunii de disconfort. Nici nu se putea compara cu descinderea din limuzină pe care și-o imaginase ea. Și pe care o și plătise. Fir-ar al dracului! Au!!! a țipat Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui. Ce e putoarea asta groaznică? Vine de la țevi sau ce? — Așa se pare, a spus Hugo ieșind în grabă. În locul tău, aș chema pe cineva să se uite la ele. În timp ce-i schimba, cu greutate, scutecul lui Theo pe bancheta din spate a mașinii, Hugo a rezistat tentației să trântească scutecul plin de caca pe scaunul din față al Audi-ului decapotabil al Shaunei. Aceasta conducea mașina cu capota coborâtă indiferent de vreme. Hugo se gândea că asta era explicația pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a lui Theo. — Fir-ar să fie! a exclamat Hugo când, cu o smucire plină de forță a trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul gol se rostogolea triumfător pe bancheta murdară a mașinii, taică-său s-a întins după el, izbutind să-i prindă unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară a venit plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decât cele pe care le avea el față de Jake și viceversa. Cuprins de un val de furie, Hugo și-a amintit de ultima lor întâlnire petrecută în timp ce el se afla în plină sesiune de schimbare a scutecului lui Theo pe bancheta din spate a mașinii. Chiar și așa, dorința ca el și Alice să devină prieteni creștea în el cu rapiditate. Motivul din spatele acestei dorințe a lui Hugo nu era mila pe care i-o treziseră lacrimile ei și nici măcar faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înspre el ochii machiați cu mult sclipici. —Ei, haide, l-a îndemnat ea. Hai să stabilim o întâlnire. Hugo s-a tras mai în spate, căutând o scuză. —Ăăă, ideea e... A făcut o pauză și s-a aplecat spre bancheta din spate a mașinii. Cerându-și scuze, în tăcere, de la Theo, a ciupit copilul de pulpă. — Îmi pare rău, a gâfâit el când băiatul a emis un urlet de protest. Dar e foarte obosit. Chiar trebuie să-l duc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
doi. Tu și cu mine. Amândoi suntem căsătoriți. Și avem copii. —Ăăă, da. Așa e. Voiam să discutăm despre asta. —Foarte bine. Chiar trebuie să discutăm. Ce naiba ne facem? Cina le-a fost servită într-un restaurant mare, cu o banchetă albastră care se întindea de-a lungul unui întreg zid. În fața acesteia, la intervale regulate, fără spații prea mari între ele, se găseau niște mese micuțe și pătrate, cu lumânări, sticluțe de sos de soia și un alt scaun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fie bine. Ce dac-o să iasă totul la lumină? S-ar putea să fie mai bine așa. O să grăbească lucrurile. Hugo și-a dat seama, din cauza chipului alb și nefericit al lui Alice, care se proiecta pe fondul întunecat al banchetei de pluș din mașină, că ea nu-i împărtășea optimismul. Nici el nu era sigur ce simțea. În timp ce se lupta cu Theo pe masa de schimbat scutece, Hugo s-a gândit că, la drept vorbind, momentan viața lui era cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sperase - ca, la auzul acestor vorbe, Laura să plece vexată. Își coborâse din nou capul, numai că pantofii maro și fără toc din fața lui nu s-au pus în mișcare. În loc de asta, s-au întors și Hugo a simțit cum bancheta pe care stătea se lasă sub greutatea femeii care se așezase la rândul ei. —Hugo, a spus Laura cu voce scăzută. Ascultă-mă. Hugo a ridicat imediat garda. În mintea lui obosită și nervoasă s-a strecurat ideea că indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și te invită la dans, făcându-ți inima să o ia razna, nu-i dădea pace. Simți din nou și strângerea sigură a unei pânze de păianjen. Strigă: - Taci! Taci! Se așeză în fața laptopului... 6 „Omul cu Tatuaj stătea pe bancheta din dreapta a Land Roverului și fuma un Camel fără filtru pe care tocmai îl aprinsese cu o brichetă Zippo de aur”... Privi cuvintele. - Pot să îmi exprim o umilă părere? Firesc, pot, ești conștient de asta. Comercial. Hollywoodian. De doi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ocupat cu agenți imobiliari norocoși peste care pică geamantane cu bani. Am auzit destule prostii, dar asta chiar trebuie povestită la birou. Le întrece pe toate. Ieși din casă și înjură ploaia fără menajamente. Deschise portiera mașinii, se așeză pe banchetă, introduse cheia în contact și dădu cu spatele până ajunse în stradă. Porni radioul și demară către secție. Rămasă singură, femeia ridică degetul mijlociu în aer, apoi intră în baie. În timp ce se privea în oglindă își spuse că dacă va
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
printre norii de deasupra orășelului, iar Detectivul se întrebă înciudat ce s-ar fi întâmplat dacă ar mai fi întârziat o vreme alături de acel moșulică antipatic. Nu-și răspunse. Doar trase pe dreapta și coborî din mașină... În urma sa, pe bancheta din dreapta, Magicianul mișcă oglinda retrovizoare către el și zâmbi condescendent. Zâmbetul din oglindă aducea a rânjet, gingiile păreau stropite cu sânge, însă nu era nimeni care să vadă imaginea de coșmar și să se sperie corespunzător. În timp ce Detectivul se îndrepta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cineva, ca și cum nimeni nu l-ar fi văzut sau nu l-ar fi luat în seamă, Detectivul ascunse în buzunarul interior al impermeabilului carnețelul pe care notase ultimele informații, apoi reveni la mașină. Deschise portiera, aruncă haina de ploaie pe bancheta din spate, se așeză pe scaun și trase centura de siguranță peste piept. Apoi desfăcu încă o lamă de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
încă o lamă de gumă și răsuci cheia în contact, iar motorul începu să toarcă. Ștergătoarele dansară legănat, dintr-o parte în alta, tună deasupra urașului, iar alte gheare de foc brăzdară celul. Și tună din nou. În spatele Detectivului, pe banchetă, lângă impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu obișnuitele vagoane pentru călători. Vagonul-dubă era Împărțit În Încăperi mai mari sau mai mici, adevărate celule de Închisoare puse pe roți. Celula, În care am fost Înghesuite Împreună cu deținute de drept comun, era lungă și Îngustă. Avea doar o banchetă de lemn așezată pe latura lungă și deasupra ei o plasă pentru bagaje. La capătul opus ușii avea un capac care se ridica pentru nevoile fiziologice. Geamul era mic și prevăzut cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aveau dreptul să trimită acasă una pe lună). Aflând că noi suntem «politice» s-au oferit să ne cedeze cărțile lor poștale ca să comunicăm acasă ce se Întâmplă cu noi. Ele ne-au Învățat să aruncăm scrisorile prin gaura din banchetă, dar nu chiar În gară. Sigur, În gară aveau șanse mai mari să fie găsite de călători binevoitori, dar și de agenți ai Siguranței Statului. Locul cel mai indicat era la macazuri, ceferiștii fiind oameni curajoși și obișnuiți cu astfel
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bine bagajul. Nu puteam nici măcar să clipesc și Încetasem să mai respir și chiar să exist. Cumpărasem un bilet. E foarte simplu : cumperi bilet, te urci În tren și dispari. Devii altcineva. În tren e un miros urât, rău-prevestitor, de banchetă murdară, de speranță disperată În existența vreunui sens, În altă parte, nu aici, desigur, poate acolo, departe, unde te va duce trenul. mirosul acela grețos mi se Însinuase, În ultimele trei luni, În haine, În păr și printre dinți. Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nasc Într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei Îmi devenise Îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fărĂ nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau În piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi care circulă În zona Pieței Bucur obor. Eu Însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de lacrimi și rotocoale de fum. Pentru că, odată ajunse afară, cuvintele se propagă sub formă de unde, rezonând cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mama focului. Am crezut inițial că o făcea ca să-mi arate, În felul său primitiv, simpatia față de ce pățisem, Însă nu era asta. Șaman 111 — PĂi, de ce nu mi-ai spus așa de la Început ? se rățoi el. Îmi murdărești toată bancheta de sânge ! Trase imediat pe dreapta, nervos, și se duse la portbagaj. Apăru imediat cu niște pungi de plastic În mână, pe care le dispuse pe banchetă ca să nu i-o murdăresc, atrâgându-mi atenția să le țin cu mâna la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu mi-ai spus așa de la Început ? se rățoi el. Îmi murdărești toată bancheta de sânge ! Trase imediat pe dreapta, nervos, și se duse la portbagaj. Apăru imediat cu niște pungi de plastic În mână, pe care le dispuse pe banchetă ca să nu i-o murdăresc, atrâgându-mi atenția să le țin cu mâna la spate, ca să nu alunece. Am oftat, abținându-mă să-l Înjur și să cobor, cum aș fi făcut În mod normal. Eram la mâna lui. la Spitalul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bine bagajul. Nu puteam nici măcar să clipesc și încetasem să mai respir și chiar să exist. Cumpărasem un bilet. E foarte simplu : cumperi bilet, te urci în tren și dispari. Devii altcineva. În tren e un miros urât, rău-prevestitor, de banchetă murdară, de speranță disperată în existența vreunui sens, în altă parte, nu aici, desigur, poate acolo, departe, unde te va duce trenul. Mirosul acela grețos mi se însinuase, în ultimele trei luni, în haine, în păr și printre dinți. Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]