2,601 matches
-
de exemplu, Ormisda, Vigiliu sau Grigorie cel Mare) și imperiu sau diversele episcopate de la Mediterana (din nou Grigorie), însă de un schimb cultural, așa cum avusese loc pînă în primele decenii ale secolului al V-lea (exact pînă în epoca invaziilor barbare), nu se mai poate vorbi. De aceea, așa cum mai procedat deja cînd am analizat literatura creștină din secolul al V-lea, vom împărți subiectele în funcție de zonele geografice, deoarece fiecare dintre ele ajunge să aibă o istorie proprie. Bibliografie. Fundamental pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
facilitarea participării cetățenilor romani la politica sa. Atenția acordată populației italice de către puterea ostrogotă dominantă a avut efecte benefice și în cultură, atît în cea profană, cît și în cea creștină. Totodată, relativa stabilitate instaurată în Italia de noul regat barbar, după aproape un secol de tulburări, uzurpări și invazii, a asigurat țării o prosperitate relativă, chiar dacă în operele lui Boetius găsim referiri la acte de samavolnicie comise de goți împotriva italicilor. Teodoric, educat la Constantinopol, s-a comportat ca un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acum în spațiul bizantin. Bibliografie. P. Courcelle, Les lettres grecques en Occident de Macrobe à Cassiodore, de Boccard, Paris, 1948; H.I. Marrou, Storia della educazione nell’antichità, trad. it. Studium, Roma, 1950; P. Riché, Education et culture dans l’Occident barbare. VIe-VIIIe siècle, Seuil, Paris, 1962; ***, La scuola nell’Occidente latino dell’Alto Medio Evo, Centro Ital. di Studi sull’Alto Medioevo, 19, Spoleto, 1972, I, pp. 147 și urm.; B. Luiselli, Storia culturale di rapporti..., cit. 1. Boetius Anicius Manlius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în legătură cu poporul nomad al geților, ce fusese plasat în cîmpiile din Rusia. Teodoric era lăudat peste măsură, era figura monarhului ideal. Dincolo de această atitudine encomiastică a autorului, nu putem să nu subliniem însă un nou mod de prezentare a popoarelor barbare, puse de-acum, din toate punctele de vedere, pe același plan cu celelalte popoare din vechime; și Isidor de Sevilia, în Spania dominată de vizigoți, va scrie o Istorie a poporului goților. Opera cea mai cunoscută a lui Cassiodor este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de diferite izvoare profane, precum Florus, Marcellinus Comes, Eutropius și alții. în viziunea lui Iordanes, istoria romanilor stă alături de cea a goților, în sensul că acestea au fost popoarele cele mai importante din Antichitate: Iordanes acordă deci mare atenție popoarelor barbare, atitudine pe care am întîlnit-o deja la Cassiodor. în ciuda conținutului în aparență „tehnic” al operei sale, Iordanes se bazează pe criterii de interpretare globală a istoriei vremurilor trecute și a celei a epocii sale. De aceea, adoptă cîteva concepții tipice
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vremurile creștine, acelea în care s-a răspîndit noua religie, nu sînt vremuri fericite, așa cum în mod simplist lăsase să se înțeleagă Orosius: Iordanes scrie avînd în spate o istorie de o sută cincizeci de ani de devastări și războaie barbare. Iordanes e un got care a învățat întîi limba greacă și apoi limba latină și scrie simplu, încercînd să evite înfloriturile retorice, iar această simplitate a facilitat, poate, răspîndirea operei sale. Dintre operele istorice, mai amintim Cronica ilirului Marcellinus Comes
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
grijă și patrimoniul Sfîntului Petru, constituit din cele mai întinse posesiuni din lumea latină; latifundiile Bisericii se găseau în Italia, Sicilia, Sardinia și Corsica, Gallia și Africa. Grigorie a înțeles că, ieșind de sub autoritatea împăratului, devenea, în consecință, păstorul Occidentului barbar. Din acest motiv, nu s-a mai orientat spre Orient și spre controversele dogmatice, așa cum făcuseră papii pînă atunci, ci spre Occident, fiind primul papă care a corespondat continuu cu conducătorii barbarilor, mai ales cu cei ai francilor. în mediul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Avito di Vienna”, în Orpheus nr. sp. 13 (1992), pp. 93-109. 2. Cezar de Arles Dacă Avitus se situa între două epoci, cea accentuat literară a secolului al V-lea și cea marcată de problemele și tulburările care ruinau regatele barbare, atît de instabile din punct de vedere politic și social, într-o perioadă complet diferită activează Cezar de Arles. Viața sa ne este povestită într-o biografie scrisă de cîțiva elevi și confidenți la puțini ani după moartea sa. Născut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
detaliate, în timp ce primele patru pot servi drept introducere. Așadar, fără să aibă o viziune organică asupra istoriei francilor, trece doar în revistă regii acestui popor, începînd cu momentul morții Sfîntului Martin și ajunge pînă în vremea sa; apoi menționează invaziile barbare (în cartea a doua), limitîndu-se la o serie de povestiri, rupte una de alta. Toate acestea se prelungesc pînă la cartea a patra, cele patru cărți au fost scrise probabil prin 575, chiar dacă au fost revizuite ulterior. Cu cartea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a scriitorului (sau poate tocmai din acest motiv), e un izvor de informații prețioase despre cultura religioasă, de nivel superior și inferior, din Franța secolului al VI-lea, care poate servi ca exemplu și paradigmă pentru toată creștinătatea din epoca barbară. Prima carte din Miraculorum libri, ultima în ordinea compoziției, datează din 590 și e scrisă „întru slava martirilor”: aceasta începe cu miracolele lui Cristos și continuă cu cele ale apostolilor și ale martirilor de mai tîrziu. A doua carte (scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Arles. în 572, conciliul de la Braga sublinia necesitatea de a combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului local, refractar la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei putem vorbi de un fel de păgînism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de atunci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale secolului al VI-lea, așteaptă o transformare, care se va produce datorită germenilor sădiți de Grigorie cel Mare și a ceea ce s-a păstrat cu grijă în mănăstiri ori prin strădania celor cîțiva reprezentanți ai culturii laice din regatele barbare. O dată cu Beda - nu întîmplător un creștin din neamul anglilor - și cu civilizația carolingiană va avea loc această renaștere. CAPITOLUL XVI PERIOADA CONCILIULUI DE LA EFES TEOFIL ȘI CHIRIL DIN ALEXANDRIA. NESTORIE 1. Teofil al Alexandriei a) Viața Știm foarte puține lucruri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai puțin accentuată în raport cu cea care se manifestă în Biserica occidentală): e vorba de interesul pentru misionarism, nu atît în interiorul imperiului, unde se mai găseau totuși întinse zone de păgînism, cît dincolo de granițele acestuia. Apare acum interesul pentru convertirea popoarelor barbare, cum sînt persanii, indienii, etiopienii etc.; chiar și în acele regiuni îndepărtate se găsesc sau ajung acum, în urma unor întîmplări stranii, oameni și femei cu credință în Dumnezeu. Publicul căruia i se adresează istoricii din această perioadă este format din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arhive, chiar și în cele particulare, oricît de anevoioasă ar putea fi reperarea lor: de altfel, istoricul s-a dus să caute izvoare locale atunci cînd a trebuit să se informeze în privința raporturilor dintre Biserică și persani ori alte popoare barbare. De fiecare dată cînd istoricul găsește un document de arhivă, trebuie să-l pună în lumină pentru a atinge un grad și mai ridicat de adevăr. „în mod semnificativ, această meritorie căutare de documente se traduce în cazul lui Sozomen
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este interesat de amănuntele legate de liturghie; sau de monahism, care este, cu siguranță, un fenomen central în secolul al IV-lea; ori, un lucru extrem de interesant pe care l-am amintit deja, e interesat de răspîndirea creștinismului în lumea barbară și persană. Ca atare, examinează împrejurările de ordin politic și economic care au facilitat contactele dintre creștini și barbari și, mai ales, convertirea acestora la dreapta credință. Bibliografie. Ediții: GCS 50, 1960 (J. Bidez, G.Chr. Hansen); SChr 306, 1983
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
formă de poluare. Deși, în anul 1986, ecologia, mai ales pe continentul euroasiatic, nu căpătase încă amploarea pe care o are astăzi în lume. Primejdia era ca insula întinsă din mijlocul lacului să fi fost modernizată, canalizată, bîntuită de cetele barbare de turiști mondiali sau autohtoni, iar toată puritatea locului să se fi dus de rîpă... Dezvolt ce am mai scris mai demult despre călătoria făcută la Ircuțk. Iar de aici, prin stepa buriată, vreo șase sute și ceva de kilometri, spre
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
facem? Re-acționăm la acțiuni ce ne iau mai tot timpul pe nepregătite. Doar protestăm. Cui îi pasă de protestul P.D.S.R.-ului în Franța profundă? Bretonul de la Mânecă sau magrebianul din Paris rămân cu imaginea sadicului securist Brucan, indignându-i de barbara cruzime a ceea ce a fost reprezentat în film ca populație "românească". Ce știu ei de limbajul de lemn al protestului diplomatic, protest sortit să strălucească printr-o remarcabilă confidențialitate? Însă cine e de vină pentru asta? Bineînțeles, e, străinii, răii
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
lumea în descompunere. Și în locul femeii amazoane, în locul triumfului senzual pe care-l vom reîntîlni dacă citim cartea de la coadă la cap, aici, în aceste inedite de final, femeia se transformă "aidoma unei călugărițe lipsite/ de nesăbuitele pofte din țara barbară" într-o entitate la care amintirile au luat locul dorințelor. E o bătrînețe construită și nu una firească, o afereză pe care boala a tăiat-o într-un psihic altfel tînăr. Postura e cea a unei bătrîne care-și bea
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
de clocotul „tulbure” al sângelui; într-o Metempsicoză, poeta se vede „Hero, Gretchen, Julieta”, altădată o spaniolă care „dansează sfidător pe masă” ori sultana de o feroce lascivitate: „Și când deodată tâmplele mi-ar strânge/ În viu-i clește patima barbară / Și trupu-n mii de mlădieri mi-ar frânge/ Aș fi pantera cu priviri de pară,/ Cu Orientul tot trezit în sânge/ Care-și așteaptă prada legendară”. S. izbutește să transpună în acest limbaj compozit o viață interioară proprie, cu prezumția
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
descoperitoare mai târziu a „sfintelor leamne” și binefăcătoare la Locurile Sfinte - l-a întâlnit în hanul tatălui ei (originea umilă a sfintei este un loc comun în textele despre ea; nu lipsește în această literatură nici referirea la un „rege barbar” nenumit, care i-ar fi fost tată184) pe Constanțiu Chlorus, un funcționar roman care se întorcea dintr-o misiune în Persia. Frumoasa hangiță îi devine concubină (Eusebius din Cesareea Palestinei crede că acest lucru s-a petrecut în anul 272
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost trimiși, Însoțiți de un localnic, serdarul Kan Singh, la Multan pentru a fi informați de către Mulraj cu privire la situația existentă, precum și pentru a-și lua În primire posturile de guvernatori ai acelui district. Ambii ofițeri au fost uciși În mod barbar, iar localnicii, ca la un semnal, s-au revoltat Împotriva englezilor. Trupele provinciilor Banu-Tank, Hazareh și Peshawar s-au alăturat și ele mișcării ostile, iar la Lahore a fost descoperită o conspirație În care, așa cum s-a menționat mai devreme
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
religioasă, a născocit un plan, Să-l țină departe de sikhși; a interzis Acea buruiană otrăvitoare, prin asta națiunea Păstrându-i interdicția; chiar ca remediu pentru dureri, Orice efort de a administra ierburile e-n van. VI Așa-numitul sikh barbar Își ține departe rasa De planta toxică; În timp ce lăudăroasa Europă Încearcă Să sporească folosirea ei murdară; Guvernele par, În pofida sănătății, să formeze monopoluri Asupra acestei ierbi, cea mai dăunătoare - ce dizgrație! Chiar Conducătorii Angliei bunul-simț jignesc Făcând troc (prin Acte
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
purtătorilor de uniformă fascistă. La rândul său, „relegatul” Ovidiu din Bucuria de a fi îndurerat la Tomis (piesă apărută inițial cu titlul Ovidiu la Tomis) descoperă în lumea cosmopolită și coruptă a cetății pontice un modus vivendi al geților deloc barbar, așa cum și-l imaginase el până atunci, dând curs prejudecăților care circulau în imperiu. Dar totul pare tratat parodic, poetul roman vădește o maiestate găunoasă, semnele tragicului se șterg sub presiunea degradării și a deriziunii. În Jocul de dincolo de ploaie
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
lui Eminescu, Sihleanu ar fi adus, de trăia mai mult, un temperament sangvin, furtunos, de fiu de boier cult trăind între salon și sălbăticia de la moșie, biciuit de turburea ereditate pe jumătate aristocratică, pe jumătate câmpenească. Complexitatea bărbatului rafinat și barbar totdeodată, pe care se va încerca s-o înfăptuiască Macedonski mai târziu, o găsim la Sihleanu nefabricată. Instinctul războinic, literar la romantici, la el născut în tradiția unui trecut frământat și crunt, este autentic”. SCRIERI: Armonii intime, București, 1857; ed.
SIHLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289667_a_290996]
-
Desigur, nu putem admite eugenia în sfera igienei mintale. Progresele medicinei și ale psihiatriei în ceea ce privește posibilitățile de tratament și recuperare ale bolnavilor mintal sunt considerabile. În plus, schimbarea mentalității psihosociale și morale a eliminat aceste aspecte considerate pe drept antiumane, barbare și neștiințifice. Rămâne, însă, riscul transmiterii ereditare a bolilor psihice în societate. Evident, nu măsurile de „selecție socială” pot rezolva problema. Se impun în acest sens măsuri de igienă mintală, dar cu un caracter umanist, deschis posibilităților de afirmare a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]