1,337 matches
-
temă, sau o combinație a celor două. Prima "mișcare" în sine este organizată în secțiuni: O introducere, care începe cu un pasaj -Presto- furtunos. Apoi citează pe scurt toate cele trei mișcări anterioare, în ordine, fiecare respinsă de violoncele și bas, care apoi cântă într-o prefigurare instrumentală a recitativului vocal. Cei mai mulți dirijori, în special Roger Norrington s-au folosit de tempo-ul recomandat de Beethoven pentru recnzii mixte. Benjamin Zander a făcut un caz pentru marcajele de pe metronomul lui Beethoven
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
Teatrului Kirov, din Marea Britanie, membrii ai Orchestrei Simfonice din Londra, din SUA, membri ai Filarmonicii din New York, și din Franța, membri ai Orchestre de Paris. Soliștii au fost June Anderson - soprana, Sarah Walker - mezzo-soprana, Klaus König - tenorul și Jan-Hendrik Rootering - bas. A fost ultima dată când Bernstein a mai dirijat o simfonie. A murit zece luni mai târziu. Bernstein a făcut prima sa înregistrare a simfoniei a IX-a în 1964 cu Filarmonica din New York, pentru Columbia Capodopere, cu soliști Martina Arroyo (soprană
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
o simfonie. A murit zece luni mai târziu. Bernstein a făcut prima sa înregistrare a simfoniei a IX-a în 1964 cu Filarmonica din New York, pentru Columbia Capodopere, cu soliști Martina Arroyo (soprană), Regina Safarty (mezzo-soprană), Nicholas di Virgilio (tenor), Norman Scott (bas), și Juilliard Chorus. Mai târziu a fost reeditată pe CD. Aceasta a fost prima din cele trei înregistrări complete ale Simfoniei a IX-a. El a făcut a doua sa înregistrare a piesei cu Filarmonica din Viena pentru Deutsche Grammophon
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
complete ale Simfoniei a IX-a. El a făcut a doua sa înregistrare a piesei cu Filarmonica din Viena pentru Deutsche Grammophon, în 1979. În această înregistrare au cântat Gwyneth Jones (soprană), Hanna Schwarz (mezzo-soprană), René Kollo, și Kurt Moll (bas), cu corul Operei de Stat din Viena. Sir Georg Solti a înregistrat simfonia a IX-a cu Orchestra Simfonică din Chicago de mai multe ori. Ultima lor de înregistrare a acestei simfonii în 1986 a câștigat premiul Grammy pentru cea
Simfonia nr. 9 (Beethoven) () [Corola-website/Science/309257_a_310586]
-
complexe, schimbări dinamice și metrice dramatice, o varietate de stiluri muzicale, aptitudini muzicale excepționale, armonii vocale și un stil liric unic. Din iunie 2015 formația este alcătuită din Jon Davison (solist vocal, chitară), Steve Howe (chitară, vocal), Billy Sherwood (chitară bas, vocal), Geoff Downes (claviaturi) și Alan White (tobe, percuție). este una dintre cele mai apreciate și celebre formații de rock progresiv, influențând formații precum Dream Theater și Rush. Nouă dintre albumele lor de studio au ajuns în Top 10 în
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
includea pe Levin, claviaturistul Julian Colbeck și chitaristul Milton McDonald ca muzicieni suplimentari. A fost înregistrat un album live care a fost lansat în 1993 sub titlul "An Evening of Yes Music Plus" care îl avea pe Jeff Berlin la bas din cauza problemelor de sănătate ale lui Levin. După finalizarea turneului grupul a revenit în studio pentru a înregistra al doilea album care trebuia să se numească "Dialogue". După ce a auzit melodiile Arista Records a refuzat să lanseze albumul deoarece considera
Yes () [Corola-website/Science/310434_a_311763]
-
alte surse importante de inspirație au fost reprezentate de către cinematografie (Stockhausen 1996b) și de către artiști vizuali, cum ar fi Piet Mondrian (Stockhausen 1996a, 94; Texte 3, 92-93; Toop 1998) și Paul Klee (Maconie 2005, 187). 1951 Kreuzspiel (pentru oboi, clarinet bas, pian și trei percuționiști) 1952 Klavierstücke I - IV (pian) 1953 Kontra - Punkte 1955 Klavierstücke V - VIII (pian) 1956 Gesang der Jünglinge im Feuerofen (muzică electronică) 1956 Klavierstück XI (pian) 1957 Gruppen (pentru 3 orchestre) 1959 Zyklus (pentru un percuționist) 1960
Karlheinz Stockhausen () [Corola-website/Science/310692_a_312021]
-
rocksteady în anii 1960 în Jamaica. Muzică ska prima dată a apărut în studiourile din Jamaica între anii 1959 și 1961. Aproape de anii '60, multi muzicieni au început să folosească un tempou mai lent al ska, în timp ce experimentau offbeaturile și basul lent. Sound-ul lent a fost numit rocksteady, după un single de către Alton Ellis. Această fază a muzicii jamaicane a durat doar până în 1968, cănd muzicienii au început să încetinească tempo-ul muzicii din nou, si adăugând mai multe efecte. Acestea
Reggae () [Corola-website/Science/310763_a_312092]
-
tipic Madonnei, conține un aranjament muzical alcătuit din tobă mare, sintetizator și un ritm zornăitor, ceea ce conferă o senzație de remix. Cântecul eponim are o instrumentație formată dintr-o chitară ritmică, un sintetizator, instrumente cu clape și tobe pentru linia basului, precum și o gradare a notelor muzicale folosite de obicei în doo wop. Tobe cubaneze, chitări spaniole, maraca și muzicuțe sunt folosite în "La Isla Bonita". În "Jimmy Jimmy" se simte influența muzicii pop a anilor 1960, versurile fiind un tribut
True Blue (album) () [Corola-website/Science/310760_a_312089]
-
Formația Compact a luat ființă în 1977, în Cluj-Napoca, avându-i ca membri pe: Marius 'Bubu' Luca - chitară, voce; Cornel Moldovan - chitară, voce; Ladislau Balazs - tobe; Constantin Cămărășan - chitară; Teo Peter - bas. Debutează pe scena Clubului Universității. În decembrie 1977, participă la Galele 'Săptmâna' din București, unde lansează piesa ' Spații', semnată de Cornel Moldovan. În 1979, Luca, Moldovan și Balazs părăsesc trupa, fiind înlocuiți de Radu Marpozan - tobe, Guzu Pap - chitară, Nelu
Compact (formație) () [Corola-website/Science/310811_a_312140]
-
este o formație americană de muzică pop-rock originară din Los Angeles, statul California. Componența ei actuală îi include pe: Adam Levine (voce, chitară), James Valentine (voce secundară, chitară), PJ Morton (keyboardist si vocalist secundar), Mickey Madden (chitară bas) și Matt Flynn (baterie). Formația este recunoscută pentru piese precum: „Harder to Breathe”, „This Love”,„She Will Be Loved”, „Sunday Morning”, „Makes Me Wonder”, „Wake Up Call” ș.a. a câștigat numeroase premii pentru albumul lor de debut, intitulat „Songs about
Maroon 5 () [Corola-website/Science/309763_a_311092]
-
fost o formație post-punk din Anglia. Formația, care s-a numit inițial Warsaw, și-a început activitatea în 1976 în orașul Salford, de lîngă Manchester, Marea Britanie. Componența era: Ian Curtis, vocalist/chitară ritmică, Bernard Sumner, chitară/clape, Peter Hook, chitară bas/vocalist de fundal, și Stephen Morris la tobe. După sinuciderea lui Ian Curtis formația a continuat sub numele "New Order". A fost lansat în iunie 1979. Single-ul "Transmission", cântec care nu apare pe album, a fost lansat pe piață
Joy Division () [Corola-website/Science/309806_a_311135]
-
formeze Humble Pie cu Peter Frampton (ex The Herd) și Greg Ridley (ex Spooky Tooth). Ron Wood la (chitară) și Rod Stewart (vocal) (ambii de la The Jeff Beck Group) s-au alăturat foștilor membrii ai formației Small Faces Ronnie Lane (bas), Ian McLagan (clape) și Kenney Jones, (tobe). După câțiva ani Stewart a început o carieră solo iar Wood s-a dus la The Rolling Stones în 1975.
The Faces () [Corola-website/Science/309831_a_311160]
-
vocea cerută trebuie să se potrivească și ca timbralitate. Denumirile vocilor de canto clasic se dau prin menționarea tipului de ambitus (registru) pe care-l are artistul, împreună cu timbrul. De exemplu soprană, soprană de coloratură, mezzo-soprană, altistă, tenor, bariton dramatic, bas ș.a. Studierea ambitusului unei lucrări, a unei înregistrări (în interes folcloric sau muzicologic), poate ajuta la formularea unor concluzii privitoare la gradul de evoluție al unei muzici sau al unor aspecte ale muzicii (caracteristicile unui instrument de epocă, îmbătrânirea unei
Ambitus () [Corola-website/Science/309848_a_311177]
-
se află poarta spre Iad. În peste 20 de ani de existență formația a lansat 8 albume de studio, 4 EP-uri și 3 single-uri. În 1993, la scurt timp după înființare, s-au alăturat formației Brynjard Tristan (chitară bas) și Stian Aarstad (sintetizator). Inspirați de formații ca Bathory sau Emperor și de compozitori ca Richard Wagner sau Antonín Dvořák, a lansat în 1994 EP-ul Inn i evighetens mørke; acest EP a fost vândut în totalitate în doar câteva
Dimmu Borgir () [Corola-website/Science/309276_a_310605]
-
este o formație pop-rock românească, înființată în 1974 la Brașov. Membrii fondatori Sandu Albiter (chitară, voce), Nicu Stanescu (chitară, voce), Paul Panait (chitară bas), Daniil Proca (saxofon, voce), Mircea Vanca (flaut), Dan Gheorghe (baterie), Romeo Radoi (baterie), Dan Brucher (clape). Debutul formației are loc la Casa de Cultură a Studenților din Brașov, după care urmează apariții la cele mai importante festivauri de gen din
Grup '74 () [Corola-website/Science/309378_a_310707]
-
un disc single al formației, „Studiu II - Lako / Infinity drive”, scos în Germania. În 1990 formația înregistrează la „Electrecord” albumul „Răsărit”, alături de Sandu Albiter și Puiu Delioran cântând Ion (Leo) Leonard (chitară), Adrian (Adi) Vălușescu (clape) și Stelian Pavel (chitară bas). Urmează o nouă schimbare de componență și un nou album. Sandu Albiter (chitară), Mircea Crișan (voce, baterie), Nicușor Matei (clape) și Bob Coleșiu (chitară bas) lansează în 1994 „Călugărul Tibetan”, un disc cu 10 piese. După un album-remember în 1997
Grup '74 () [Corola-website/Science/309378_a_310707]
-
Puiu Delioran cântând Ion (Leo) Leonard (chitară), Adrian (Adi) Vălușescu (clape) și Stelian Pavel (chitară bas). Urmează o nouă schimbare de componență și un nou album. Sandu Albiter (chitară), Mircea Crișan (voce, baterie), Nicușor Matei (clape) și Bob Coleșiu (chitară bas) lansează în 1994 „Călugărul Tibetan”, un disc cu 10 piese. După un album-remember în 1997, urmează o schimbare de nume și componență, astfel încât formația - de acum - Albiter Blues Company scoate în 1999 un album omonim, cu înregistrări live, făcute în timpul
Grup '74 () [Corola-website/Science/309378_a_310707]
-
Blues Company scoate în 1999 un album omonim, cu înregistrări live, făcute în timpul Festivalului de Jazz și Blues din Brașov, în 1995. În această formulă (Sandu Albiter - chitară, voce, Gheorghe (Mâțu) Draga - saxofon, Cristi Cigolea - trompetă, Gabriel (Baștanu) Isac - chitară bas, Mircea Crișan - voce, percuție, George Iordache - tobe și Victor Solomon - chitară, Cristian Oprea - muzicuță) sunt realizate recitaluri în cluburile de jazz din București și din România. mai activează încă la Brașov.
Grup '74 () [Corola-website/Science/309378_a_310707]
-
este una dintre cele mai de succes formații black metal. În peste 20 de ani de existență formația a lansat 8 albume de studio, 3 EP-uri și 4 single-uri. Formația a fost înființată în 1990 de către Wargod (chitară bas) și Exhurtum (baterie); Lemarchand (chitară) s-a alăturat formației la scurt timp după înființarea acesteia. Inițial formația s-a numit Eczema, genul muzical adoptat fiind death metal. În 1991 formația își schimbă numele în Satyricon, schimbându-și de asemenea și
Satyricon (formație) () [Corola-website/Science/309510_a_310839]
-
să îmbine într-un mod armonios agresivitatea black metal-ului cu melodicitatea pasajelor acustice. În septembrie 1994 a fost lansat cel de-al doilea album, The Shadowthrone. La realizarea acestui album și-au adus contribuția Samoth de la Emperor (chitară, chitară bas) ca membru permanent și Steinar "Sverd" Johnsen de la Arcturus (sintetizator) ca membru temporar. În 1996 Samoth părăsește formația, iar în locul lui vine Nocturno Culto de la Darkthrone (sub pseudonimul "Kveldulv"). În aprilie 1996 a fost lansat cel de-al treilea album
Satyricon (formație) () [Corola-website/Science/309510_a_310839]
-
care apare vocea Simone Simons sunt de fapt versiuni alternative ale cântecelor incluse pe "Consign to Oblivion", care a fost lansat în același an. Mark Jansen a descris albumul fiind o parte din Epica, însă „fără cântat, fără chitare, fără bas, fără tobe.” De-a lungul anilor 2005 și 2006, Epica a pornit în primul turneu de amploare de-a lungul Americii de Nord, cântând alături de formația Kamelot. După încheierea turneului, bateristul formației, Jeroen Simons a părăsit grupul, dorind să experimenteze și alte
Epica () [Corola-website/Science/305020_a_306349]
-
pe discul single „Tuareg/Mr. G's Promises”, sub numele de „Tuareg”, și în același an pe discul maxi-single „Tuareg”, alături de o versiune „Tuareg-extended version”. Înregistrările s-au făcut în Germania, în componența N. Covaci - chitară solo, Josef Kappl - chitară bas, keyboards, programming & samples. A fost reînregistrată, sub numele original, în 2000, pe albumul „În umbra marelui U.R.S.S.” (greșit tipărit „În umbra marelui urs”; reeditat cu numele corect în 2003), în componența N. Covaci - chitară solo, voce, Volker Vaessen (sau
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
A fost reînregistrată, sub numele original, în 2000, pe albumul „În umbra marelui U.R.S.S.” (greșit tipărit „În umbra marelui urs”; reeditat cu numele corect în 2003), în componența N. Covaci - chitară solo, voce, Volker Vaessen (sau V. Hildermann ?) - chitară bas, C. Brylankowski - claviaturi, și probabil Erlend Krauser, S. Dankelmann sau F. Tienemann la chitară electrică. Compusă prin 1973 de Mircea Baniciu, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A apărut în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999 pe CD
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
Compusă prin 1973 de Mircea Baniciu, pe versurile lui Vasile Alecsandri. A apărut în 1974 pe albumul „Mugur de fluier” (reeditat în 1999 pe CD). Înregistrare formula N. Covaci - double-six, voce, M. Baniciu - solist vocal, chitară acustică, J. Kappl - chitara bas, voce, Costin Petrescu - baterie, Valeriu Sepi - percuție. A beneficiat și de un videoclip, filmat în anii '70 de TVR, în studiourile „Buftea”, unde mai apare în plus și Günther Reininger și sunetistul Corneliu (Schwartz) Calboreanu. A mai fost înregistrată și
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]