1,501 matches
-
stăpînirea Austriei. În însemnările sale memorialistice, Ancuța Nandriș Cudla, din regiunea Cernăuți, care avea doar trei clase, observa că românii deportați în Siberia în 1940 se împărțeau în două: „Bucovinenii ne-am scris în toate documentele că sîntem români, dar basarabenii au fost scriși moldoveni“ <footnote Ancuța Nandriș Cudla, 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean, Editura Humanitas, București, 1991, p. 127. footnote> . E ușor de observat că voința moldovenilor nu era luată în seamă: ei au fost scriși moldoveni. II
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
aduceau, așa cum face și Petre P. Moldovan, argumente că moldovenii sînt altceva decît românii și că, deci, limba moldovenească e altceva decît limba română, evitîndu-se cu grijă orice text scris de moldoveni pînă în secolul al XVIII-lea și de basarabeni și după aceea în care se folosea sintagma limba română. Pentru ceea ce în spațiul românesc se numea uneori româno-moldovenesc sau moldo-român în limba rusă se folosea valaho-moldovenesc. Așa apare pe coperta cărții scrise de Iacob Hîncu Descrierea regulilor gramaticii valaho-moldovenești
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
cerea autorizație pentru tipărirea la Chișinău a unei publicații, „Românul“. Răspunsul a fost negativ. La 1864 un alt grup de boieri din Basarabia cerea guvernatorului autorizație pentru o altă publicație, al cărei titlu era, în proiect, „Basarabia“ sau „Glasul românilor basarabeni“. Răspunsul a fost negativ. Cuvîntul român, împreună cu derivatele lui, nu putea avea circulație liberă în Basarabia; după autoritățile rusești, avea coloratură propagandistică. Aceasta nu însemna însă lipsa conștiinței că moldovenii din Basarabia sînt de același neam și vorbesc aceeași
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Este mai mult decît evident că menținerea denumirii limba moldovenească pentru limba populației băștinașe, majoritare din teritoriul de la est de Prut, alta decît limba română, limba oficială a României, a avut la bază preocuparea Rusiei țariste de rusificare a românilor basarabeni. Iar renunțarea la limba maternă era cel mai important pas în această direcție, imposibil de realizat dacă nu se amputau rădăcinile. Politica pe care a dus-o guvernul sovietic după reocuparea Basarabiei, în 1944, s-a înscris pe aceleași coordonate
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
naște decît atunci cînd, plecînd din abisurile zoologice, se vor ridica fruntașii tuturor grupărilor naționale și, întrupînd fiecare sufletul lor colectiv, vor crea o obște, o unitate superioară, o conștiință generală a umanității“ (4, 359). Raportarea la situația concretă a basarabenilor, ale căror interese trebuie să le slujească, nu-i mai pare o trădare a idealului suprem, libertatea omenirii, ci, din contra, o etapă necesară, din moment ce se întreabă dacă „prin ruptura de sufletul colectiv care ne-a creat, mai putem servi
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
îmi inspiră groaza necunoscutului. [...] Sentimentul acesta, - nostalgia după o țară necunoscută [...] nu e decît o formă a setei de ideal, - setea de patria ideală“ (5, 264 - 265). Fie că acceptăm caracterul autobiografic al romanului, fie că nu, modul în care basarabeanul Constantin Stere a slujit cauza reintegrării Basarabiei în spațiul cultural românesc l-ar îndreptăți să afirme Vania și Ion Răutu sînt eu. ARON PUMNUL - PROFESOR LA CERNĂUȚI <footnote Apărut în „Revista română“, 2006, nr. 3. footnote> “Ne-a venit cînd
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
în clasă din Orgoia și pe care copiii din Varvara îl brutalizează pentru acest fapt, și îl întreabă ce vrea să devină în viață, acesta silabisește "printre ezitări și suspine cu greu înghițite: Var-va-ri-an". Fenomen atât de cunoscut copiilor de basarabeni care, până nu demult, visau să devină... ruși. În același Labirint Dimitrie Cristea observă că pentru a accede în sala tronului, unde sălășluiește Marele Duh, Rebega își face cruce nu cu trei, ci cu cinci degete, și nu în patru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceste lucruri, după ce am citit câteva cărți semnate de Th. Codreanu și, recent, Complexul Bacovia ("Litera Internațional", 2003). Acum câțiva ani, Theodor Codreanu m-a atenționat prin prezența sa masivă în paginile săptămânalului "Literatura și arta". Inițial, l-am crezut basarabean cunoștea prea bine fenomenul literar din stânga Prutului, precum și realitățile social-istorice de aici. Și, mai ales, era marcat de dragoste pentru Eminescu o boală nobilă a tuturor intelectualilor basarabeni. Mă mira un pic prenumele său aristocratic: Theodor. Nu Tudor oltenesc sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
imperiului moscovit și o decodifică, primește artefactele teoretice despre "națiunea moldoveană" reieșite de la Chișinăul politic și iarăși le decodifică, le limpezește zările oferind spațiul de gândire și reflecție al opțiunii libere în locul celui carceral al sfâșierii (forțate). Înțeleasă astfel, chestiunea basarabenilor este una de creștere și dezvoltare. Moldova, în general, dacă rămâne așa cum am numit-o Dimitrie Cantemir, "mater parens", mama născătoare a neamului românesc, va da izvoare de intelectuali care se vor alege către o arheitate sau alta. Așa cum Ardealul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
val vine o dată cu postmodernismul. Dar postmodernismul românesc "a apărut doar ca paradox pur estetic, fără suportul postmodernității, care presupune o societate intrată în al treilea val civilizațional. De aceea, până la un punct, postmodernismul autohton este un fenomen mimetic, iar cel basarabean o umbră a umbrei, dat fiind că se dorește o "sincronizare" cu optzecismul din țară". Basarabia sau drama sfâșierii stă sub semnul lui Eminescu. Însuși Cioran, ignorându-și apartenența la un spațiu anume, recunoaște în Eminescu unul dintre marii scriitori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celor din Basarabia, de a te rușina să fii român, de a prefera să fii minoritar în propria țară. Iar guvernarea comunistă din Basarabia, politicieni aserviți actualei puteri imperiale a Rusiei până la abjecție, a adâncit fisura conștiinței naționale a unor basarabeni până la niște cote ce țin de absurd, românii fiind considerați recent în Republica Moldova o... minoritate națională. În același timp, capetele pătrate ale conducătorilor statului dintre Nistru și Prut excelează într-o altă absurditate, în cea a moldovenismului, teză stalinistă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un proiect de deznaționalizare și de creare a unei noi națiuni ar putea avea mari șanse de reușită. Proiectul moldovenesc nu s-a născut în secolul de dominație rusească în Basarabia, deoarece atunci a existat proiectul rusesc de deznaționalizare a basarabenilor. Acesta avea ca temei politica de colonizare masivă cu diverse etnii precum bulgarii, ucrainenii, găgăuzii, evreii, germanii, francezii și alte neamuri, proiect care, parțial, a suferit eșec. Cu un acut spirit de observație autorul sesizează esența și rădăcinile proiectului moldovenesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apoi a acesteia în Republica Moldova și a intrat în faza lui activă cu refacerea RASSM sub denumirea de Republica Moldovenească Nistreană. Acest proiect a devenit motivul esențial în perpetuarea "complexului sfâșierii", în adâncirea fisurii ce deteriorase serios conștiința identitară a basarabenilor, amplificând profunda contradicție dintre independența statală și dependența identică și culturală de neamul românesc, de acel spațiu spiritual și cultural din care fusese ruptă Basarabia. Unii exegeți în problema dată, în special Charles King, consideră că reunirea Basarabiei cu spațiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Asemănarea duce la aspectele contrastive: Întâietatea în timp fiind de partea lui Bacovia, vom conveni, din acest punct de vedere că Vieru este negativul din oglindă al băcăuanului, iar fiindcă Bacovia este, prin excelență, poetul negativului stilistic, vom constata că basarabeanul este poetul pozitivului stilistic". Paradisul copilăriei lui Bacovia, alintat de maică-sa, cunoaște o inversare, în cazul lui Vieru, la a cărei copilărie infernală se toarnă în tipare materne paradisiace, prezența mamei umplând golurile. Atât Vieru, cât și Bacovia se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
îndrăgostiți ai verbului vierean plin de vrajă. Duminica Mare a lui Grigore Vieru a criticului și istoricului literar Theodor Codreanu din Huși (România) se numără printre cele mai reprezentative și incitante lucrări care propun cititorului o imagine critică asupra poetului basarabean pe cât de multiaspectuală, pe atât și de substanțializată. Autorul surprinde și sistematizează diferite atitudini critice cu privire la opera lui Vieru, operând cu categorii ontologice și estetice largi. Încercările sale hermeneutice îl apropie de estetica și aparatul critic al lui Mihail Dolgan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
înmormântare, încât se poate spune, vorba cronicarului, că l-au îngropat țara" (op. cit., p. 121). Reproducem aici și cel de-al șaselea argument, în care Th. Codreanu, pe linia inaugurată de M. Dolgan, vorbește despre conștiința estetică a Cărții poetului basarabean: "Simțul canonic al lui Grigore Vieru, ca supremă conștiință estetică, s-a reflectat în uriașa trudă a Cărții. Știa că un mare poet nu poate să scrie decât o singură Carte, la care el a trudit întreaga viață: o singură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
firea acestui bărbat și, deodată, s-a produs acea ieșire-din-ascundere pe care grecii de felul lui Platon o numeau alétheia. A ieșit din ascundere, prin Grigore Vieru, inconștientul colectiv, cum îl numea C. G. Jung, iar meritul de căpătâi al basarabeanului e că s-a lăsat invadat, personant (cum ar zice Blaga) de acesta și, astfel, poetul a fost hărăzit să devină reprezentativ nu pentru o modă, nu pentru cine știe ce experimente poetice, nu pentru jonglerii de vorbe, ci pentru destinul neamului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
structurat, fără a se hazarda asupra vreunei situații estetice, cu privire la temele pe care, deja, le-am recunoscut și în aria de interes a altor critici. Totuși, există în abordarea lui Th. Codreanu o puternică influență venită în special din partea criticilor basarabeni Mihai Cimpoi și Mihail Dolgan, cu precădere în folosirea tehnicilor hermenutico-filosofice (cum adesea întâlnim la M. Cimpoi), precum și a analizelor semiotic-estetice (cum adesea întâlnim la M. Dolgan). Mai e la mijloc ceva, capacitatea criticului de a se desprinde, la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totalitate întregime; satisfacție împlinire; producție creație; schimbare transformare), în acestea din urmă "tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include". Aplicațiile pot fi surprinzătoare pentru obișnuințele (prejudecățile) noastre (Nichita Stănescu, Cezar Ivănescu "un poet transmodernist prin excelență", basarabeanul Victor Teleucă, Milan Kundera), dar demonstrația este fără de cusur, parcurgând devenirea creatorului, trecerea lui de pe o treaptă pe alta, mai înaltă ori, dacă vreți, mai profundă, mai apropiată de transparență. Ele încheie un volum neindicat unui lector comod, fără creion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetica rupturii un transmodernism avant la lettre. Credem că Nichita merita o demonstrație mai amplă (care, probabil, va veni). Și C.D. Zeletin e fixat în zarea transmodernismului, glorificat pentru poetica transparenței și simplitatea dificilă. De un interes special se bucură basarabeanul Victor Teleucă, la care exegetul descoperă un transmodernism intuitiv, un fenomen de latență (p. 246). Oricum, lirosofia lui Teleucă (termenul aparține lui M. Cimpoi) face din "cel mai nichitastănescian poet basarabean" o mare surpriză. Ultimul Teleucă, prin scrierile postume (Ninge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că Svetlana Paleologu-Matta și Theodor Codreanu aparțin aceleiași familii de spirite ce se opune postmodernismului și neopragmatismului amenințând cu "o expansiune planetară tehnico-științifică" în afara sacrului și a credinței. În sfârșit, e firesc să ne rețină atenția un capitol dedicat poetului basarabean Victor Teleucă (1933-2002), autor a 14 volume, incluzând aici și volumele antologice antume și postume, poet asupra căruia Theodor Codreanu a mai atras atenția în cartea sa Basarabia sau drama sfâșierii, ce a cunoscut trei ediții succesive în anii 2003
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
citit, cum se zice, pe nerăsuflate, cele două cărți ale Dlui Theodor Codreanu, Transmodernismul și A doua schimbare la față, și am rămas pe gânduri. Un "critic literar total" în opinia, foarte competentă, de altfel, a istoricului și criticului literar basarabean (și nu numai) Mihai Cimpoi; noi am riscat să-l numim, pentru vremurile în care astfel de cărți sunt scrise (și cât de necesare sunt ele), un profet. Profetul de la Huși. Pentru că Dl. Theodor Codreanu, cu tot statutul său de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pozitiv (după formula impusă de G. Călinescu). Venind vorba de Kogălniceanu, un mare spirit întemeietor, apărând "duhul național", să reamintim că fiul agăi Elie îndemna la moderație. Voia reforme "blânde și graduale" și o "bună orânduială", nicidecum înnoirea "prichită" (vorba basarabeanului Stihescu, personajul său din Tainele inimei). Adică acele "sărituri fără orânduială", cum scria îngrijorat Eminescu. Față de spiritele exaltate, cețoase, proclamând sentimentul adamic, confiscate de felurite manii (romanomania, de pildă, în vremea aceluiași Kogălniceanu), temperanța ar fi soluția de urmat, refuzând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
națiune cu numele de "popor sovietic", limba și cultura rusă substituind tot ce gândea și simțea altfel. E bine să înțeleagă și dl Manolescu, s-o știe și alți resentimentari, că doar prezența canonului național românesc în conștiința și memoria basarabenilor i-a salvat de asimilare, adică de dispariție. Oricum, deși solidar cu "generația" care a "descoperit" că Eminescu este "nul" ca poet și gânditor, N. Manolescu îi recunoaște o canonicitate, e adevărat că doar de rangul al doilea, subminându-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vitrege ale istoriei doar grație centralității canonice a lui Eminescu. Nu întâmplător îi irită pe unii postmoderniști celebrul vers al lui Gr. Vieru " De avem sau nu dreptate / Eminescu să ne judece". Atitudinea lui N. Manolescu, însă, de respingere a basarabenilor pare să fie alimentată și de niște surse și concepte ideologizate. După cum observă Th. Codreanu în eseul său (capitolul Deconstrucția canonului, p. 51) "reacția de respingere a specificului național este cea mai trainică sechelă moștenită de N. Manolescu din anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]