48,701 matches
-
rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare târzie în care demult nu-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Pe ultima treaptă îngerul străveziu ocrotitor de-a lungul vieții a urcat treptele somnului cu aripile strânse făcându-se umbră pe ultima treaptă la picioarele domnului așteaptă să bată auzire fără de sunet ceasul de pe urmă
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
1,65 m. Mi-amintesc ce i-am spus:. Bebe, dacă e adevărat că măsura nasului reflectă sexul, eu o compătimesc pe viitoarea ta jumătate. Bebe, cu țumburucul acela crezi că vei contribui la Politica demografică a țarii? Ara a bătut din palme și a strigat: Țumburuc, țumburuc! Vrem să te vedem la cuc! Vezi să nu te plesnesc! Nu zău, a spus Ara. S-a făcut liniște. Erau de aceiași Înălțime. Nu crezi că și reciprocă e valabilă?a spus
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
de gardul nostru se vedea casa avocatului Ispas, cu o poartă galbenă, apoi a doamnei Dancu, care avea un băiat, Puiu, cu câțiva ani mai mare decât mine. După ei urma un teren viran și vreo două case, după care băteam la poarta fraților Terente , prietenii mei de bază la jocurile din stradă. Mămica lor era o grecoaică frumoasă și tare blândă, iar tatăl lor un vaporean solid și năbădăios care Își bătea nevasta când venea băut; parcă s-ar fi
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
teren viran și vreo două case, după care băteam la poarta fraților Terente , prietenii mei de bază la jocurile din stradă. Mămica lor era o grecoaică frumoasă și tare blândă, iar tatăl lor un vaporean solid și năbădăios care Își bătea nevasta când venea băut; parcă s-ar fi tras din neamul celebrului Terente-fură-fete din legendele Bălții Brăilei. După casa lor urma cea a familiei Beizadea, de sorginte turcească, cu doi băieți mai mari decât mine, iar următoarea era a familiei
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
a-și face prieteni. Din acest motiv singurele prietenii sincere și durabile rămân cele Înjghebate la copilărie și școală când nu există Încă interese de vreun fel. Școala vieții a fost pentru noi școala străzii pe care ne-am jucat, bătut și Împăcat fără a cere intervenția părinților sau vecinilor. Micile conflicte s-au rezolvat iute Între noi, după care ne continuam jocurile și alergătura ca și când nimic nu se Întâmplase. Genunchi zdrobiți, zbenghiuri pe nas sau cucuie pe frunte, zgârieturi peste
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
mai puțin tichia și rucsacul. Înainte de a pleca spre Mănăstirea Piatra Scrisă, așa cum i se sugerase în vis, a urcat înfrigurat la mansarda casei, moștenite de la bunicul Septimiu, pentru a închide un oblon pe care vântul iscat din senin îl bătuse cu putere toată noaptea, spre mirarea sa. Cu o zi înainte, Armand verificase chiar el, plin de zel gospodăresc, toată casa, începând cu podul din lemn masiv... Scara din trunchiuri de stejar ce ducea înspre mansarda pustie... de când Aristhu, tatăl
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
ea încerca să-si ascundă trupul gândurile firul de păianjen ce pornea din inimă și se înfășura pe bornele kilometrice toate acestea le ascundea ea cum o mănușă mâna infirmă. acum se ridicase în sfârșit și plecase. ani de zile bătuse la o poartă în spatele căreia erau doar hăul și pustia. - mașina frânase brusc spaima ei preț de-o clipă aceeași spaimă ani de-a rândul că avea să-l piardă - acum se ridicase în sfârșit și plecase ca un copil
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
În medievalitate, rămîne - cum bine l-a definit Marin Preda - „o voce obsedată de un singur sentiment”. În pofida figurii de „băiat rău” el s-a dovedit un generos, convins de necesară revizuire și reîntemeiere a valorilor. În numele acestei idei să bătut, În cărți „scandaloase”, Într-un stil frust, pentru moștenirea labisiană (poetul de la Malini circulînd sub o falsă icoana) sau pentru posteritatea lui Marin Preda, tîrÎt de roiul de admiratori Înspre un final neglorios, „comandat”. Evident, Cezar Ivănescu vede În poezie
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
pentru a cerși o lacrimă. Nu e durerea împlinirea fericirii? O fericire abia acum înțeleasă, Când ai ajuns acolo unde Nimic nu mai doare. * Sunt oamenii ca fiare ce își înfig în suflet dinții. Totuși o inimă de sus (Hölderlin) Bate încă pentru ei, chinuită de bunătate. Și poezia le dă porunci de har în necunoașterea ce îi bântuie. Așa seacă șuvoiul Produs de dorințele de moarte. Un fast de încoronare înghite vrăjitor muritorii. 7 decembrie 2006 * Nimeni din cei ce
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/9179_a_10504]
-
rămîn dator muzei cînd sub voluptoase eșarfe ea zilnic e gata de decizii și crede că-n afara eului totu-i calp totu-i străin. Că-n zadar cu o sfoară mai trag capul unui cadavru ilustru după mine cînd bat tobele din piele de capră: că mintea lui angajată de Dumnezeu la treburi urgente nu mai are vreme să se uite după culcușul părăsit la poarta căruia deja se zbat să intre alți înlocuitori fără să știe ce-i așteaptă
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
nămol c-au pierdut ei împărăția visului c-au rămas oameni de umplutură și sub frunte steaua de mult li s-a stins). Vinul roșu din pahar stă pe marginea mesei și nu cutează să mă întrebe: Inima ta mai bate? Dar creierul ce face el? Ce ocolește? Pune nerv lîngă nerv înnodînd o punte pe care dincolo să te strecoare? Vinul roșu din pahar înaintează spre mine să-i regleze energia din trup s-o egaleze pe cea a cioburilor
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
Cârțan, visând la Întregirea neamului său”. <endnotelist> 1. „Mama trăiește, tata e mort de trei ani, Însurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am păzit pe Bărăgan câte 3-4 sate de oi. În ’77 mă uitam cum se bat romanii pe malurile Dunării. Acolo, pe câmpurile Bărăganului, am citit „Istoria romanilor” și alte cărți. În ’78, am venit acasa, am tras sorț și am jurat. Am cătanit În Bosnia. În ’81, m-am liberat. Era tocmai conferință la Sibiu
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
avionul. Cum avionul a ajuns la timp, am ajuns și eu cu numai 10 minute Întârziere la Întâlnirea cu Stell, lângă impresionanta statuie ecvestră a regelui Carol I al României din fața Palatului «Republicii». Am aflat acolo un fapt Îmbucurător: CULTURA BATE CRIZA! Oare chiar așa să fie? Metaforic, sună bine. Oricum, seria de conferințe inițiate de Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București (pe vremea când trăiam În România se numea Biblioteca Academiei) se desfășoară sub acest generic dătător de speranțe
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
Întrebarea mea inițială: Ce caută un canadian În România? Răspunsul ar fi cultură, dacă este avid după așa ceva. V-am convins? Referitor la Întrebarea a doua - Încă nu mă pot pronunța. Se poate spera că (nu știu cum să evit cacofonia) „CULTURA BATE CRIZA”. Sperare humanum est! <endnotelist>* Când am scris rândurile de mai sus, profesorul Claudiu Mătasa era În viață. S-a ridicat spre Ceruri pe 24 Aprilie a.c. Să-i fie Îngerii aproape! </endnotelist>
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
lumea În care trăim. 938. Tinerețea ar trebui să fie adevărata senectute a sufletului iar bătrânețea copilăria lui. 939. Iubirea este Lumina Divină a morții pentru care ne-am născut. 940. Ascultă-ți vocea inimii și Întreabă-te de ce Îți bate fiecare clipă a Destinului tău ce ar fi trebuit să devină propria ta eternitate? 941. Care dintre vise este mai adevărat? Cel al ierarhiei lumii sau al mântuirii ei? 942. Ești o petală de timp, ruptă din floarea cu nume
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
ca printre plopi, printre frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu peticele de carne sângerânde. Marea își clătina nisipul aurifer. Profesorul și moartea Haideți, domnule profesor, să bem, e
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
nevăstuică nu stătea o clipă locului? Cum l-a un moment dat a Început să strige, arătând cu mâna În moalele capului; Uite-aici! Uite-aici! Uite-aici! Uitea-aici! Arăta cu mâna locul unde vroia să spună că a fost bătut. Și nu putea ieși din spaima vecină cu moartea, deși trecuseră câțiva ani de când fusese eliberat. Nu de acești vinovați fără vină vorbesc. Toți ceilalți au făcut cariere strălucite. Din Întâmplare (fericită Întâmplare) nici-unul dintre noi nu a fost”demn
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
și științific eram numai 17 elevi În clasă și cum băncile erau pe două rânduri nu era departe fundul clasei, așa că nu era o problemă să rupă prăjina pe spinarea vinovatului. Să nu fiu Înțeles greșit, În liceu nu se bătea. Deși mulți profesori abia se abțineau să o facă. Drept este că și noi Întindeam prea mult coarda și am fi meritat-o, dar ce mici glume par”rebeliunile”noastre de atunci care nu depășeau regulile jocului În comparație cu agresiunile huliganice
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
dar la asta nu. L-a privit lung pe fiu-său și nu putea Înțelege că și el Îi poate face una ca asta. Bej Pal... Bej Pal... Inimă Bej Pal... Păi futu-ți bej palul mătii, și tu Îți bați joc de mine, mă? Și a rupt două prăjini pe el... De altfel această scenă am trecut-o În revista ”Bonsoir Lahovary”. Vă mai aduceți aminte? Revista la care ne-a ajutat Mircea Herford actorul care se pripășise În Râmnic
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
Hades visează, Persefona mă-ngână! Ninsoare pe gură, pe gură, pe gură și floarea tot albă, tot albă de nea. Fluture negru și crudă arsură, aici, mai aproape de inima mea! Câtă Înțelepciune, Îmi spui, are corbul! Troiene de păsări Îmi bat la fereastră, În flacăra vieții zăpada seascunde, călită ispită sub briză albastră. Uneori mă ascund și eu În nimb de-ntristare, viclean de tine sorii amuțind, mă voi preface cu siguranță Într-un roi de albine, am martor ispita și-
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
găsi în miezul pământului tău Poezia albă Nu știu pe ce perne să mă odihnesc pernele-s umplute cu vise litere din care mănâncă fantezia mea este flămândă este roșul dimineții mă vinde se vâră între mine și poezia albă bate în cuie ceea ce scriu creierul meu este o lumânare, arde până spre orele dimineții când arde sunt mulțumită cu răsuflarea tăiată îi ies în întâmpinare număr de cincizecișicinci de ori arsurile într-o lumină orbitoare le posed le aștern pe
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
friguri Și-o trăsurică-ți va purta Trupul bătut mărunt cu flori De păducel o sora mea Deasupra căreia trec nori Cînd păpădii se sparg și cad De ce de ce vrei să mă-nvingi La tine între sîni e cald Adio bate ora cinci Mai lasă-mă puțin s-ascult Lumina picurînd din scînduri Ne vom iubi atît de mult Vom fi atît de triști și singuri
Tamaretă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9375_a_10700]
-
rochia de vară prin ea se vede trupul tău învălurit de aburii purtători ai tuturor formelor tale dând năvală spre mine ca o rupere de nouri în plină vară delfinul ce amândoi l-am visat azi-noapte în brațele noastre ne bate în geam e semn de iminente migrații chiar în timpul scrierii acestui poem un nesfârșit deal de semințe ca o pedeapsă cu ferestrele scufundate se apropie de noi urmat de un pustiu mânat de adâncuri cu toate acestea zi de zi
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
adiere de jos așteptarea se face ochi nesfârșit dincolo de orbirea oglinzilor Pasărea din așteptare privirile prinse în capcana oglinzii preschimbă neîncetat culorile lumii și adâncesc lumina tresărită haosul generează întrebări și întoarceri dintr-un cuib de aer adânc zboruri ciudate bat aripi de necitit o așteptare nesfârșită ascunde pasărea rostuitoare dezlegătoare de semne Bufnița polară alba trece patima strâmtorilor negre jinduind vibrarea și umbrele aurorei boreale pe urmele albe zăpezile aspre despart adânc ochiul și depărtările prin care zboară bufnița polară
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]