3,424 matches
-
fac caii nerăbdători, am executat doftoricirea superficială a avariilor din zona feței, și, după aceea, mi-am aprins un Snagov, fixându-l cu degetele între buzele tumefiate și, de data asta, și înghețate, ca urmare a aplicării ghețoiului învelit în batista parfumată. Am tras adânc fumul în foale, de l-am simțit până în rărunchi și m-a cuprins o dulce amețeală, cu un efect ciudat de amorțire temporară a sentimentelor de rău și de pericol, pe care mi le trâmbița prăpăstiosul
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353395_a_354724]
-
partea ei nevăzută și luna se făcea cât lunaiar îngerul nu se mai zărea de sub eapoate plecase sau poate a adormit cui îi pasă?de atunci în fața porții mele crește luna și toți mă ocolesc... îmi amintesc cum făceam noduri batistei să nu uităm că suntemcă am zburat cândva ținându-ne de mânălângă sobă bunica torcea fire de aur sau împletea aripi de îngerla fereastră maică-mea țesea ștergare de borangic pe care le împătureafrumos în lăzile de zestre aveam două
PETRE IOAN CREŢU [Corola-blog/BlogPost/353492_a_354821]
-
viori, coarde iar vibrănd. Iarna nu mai pleacă, trenul e în gară, Calatorii așteaptă, peronul e plin, Teii- înmuguriți nu plesnesc în floare, Sunt speriați de norii negrii - fumurii. Doamna supărată iși duce valiza, Trenul se urnește, șinele trosnesc, O batistă albă de brocart sărută Un obraz în lacrimi și la drum pornesc. Primăvara vine ca o domnișoară, Parfumată iarași cu miresme vii Lacrămioare albe, sunt brodate toate Pe veșmăntul verde, soare - păpădii. Maci incendiați cu raze de soare Gătesc iarași
VINE PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353517_a_354846]
-
în vechea sală de bal din aripa cealaltă, o privi misterios. - Și asta ce înseamnă? - Balurile de la conac erau renumite, când trăia mama lui Leon, abia șopti Annie. A iubit-o mult.. - Înțeleg, coborâ privirea, Alma, jucându-se încurcată cu batista. Îmi pare rău de cele întâmplate cu mamele copiilor. - Da, i-a fost greu lui Joseph și celor mici, dar viața merge mai departe. Tu ai adus o rază de lumina. Ești binevenită aici! îi strânse mâinile, mătușa. - Mulțumesc, Lady
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
spun. Zanvetor răbdase toate astea cu stoicism. Mă aplec spre el și-i suflu între urechi: - Numai tu ești de vină, fir-ar curul tău al dracu’! N-apuc să-i mai dau și alte explicații căci Trandafir apare cu batista în mână. - Am fost să mă calmez! Reluăm totul de la început. Ai grijă să nu mă enervezi iar, că-i pun pe ăștia toți să-ți ciuruie curul cu injecții. Stropitoare te fac! Mă îndrept din nou spre tava cu
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
și ruturi. Și din al meu suflet mângâiat cu mii de fluturi, A rămas doar amintirea închinată unor cânturi. Trec desculță peste zare, într-o mare de-așteptări, Când speranța e pierdută între cele patru zări... Nu strâng lacrimi în batistă, când iubirea nu există, Nu mai cad în agonie când de vise-s dezgolită... Mi-ai furat din anotimpuri și mi-ai dat durere-n schimb Dar vin clipele de mâine, tu nu poți să le înfrângi. Acum cine mai
ETERNUL DOR de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354283_a_355612]
-
peste întreaga sală. în clipele acelea de deruta, cel care s-a recomandat Conan Doyle, a dispărut, învăluit într-o ceață imprevizibilă. 8 Maestrul Uferini își continuă nestingherit numărul următor, fără nici o perturbare. Porumbeii albi zburau unul după altul din batistă roșie, ținută în cele două mâini. La ieșirea din Teatru, după spectacol, l-am văzut pe Conan Doyle la braț cu o tânără îmbrăcată în hainele modei de astăzi. Contrastul dintre îmbrăcămintea bărbatului și femeii era evident. - Uite-l pe
MATERIALIZARE ÎN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354354_a_355683]
-
nu are niciun avanțaj. Avantajate ar fi toate partidele, cu excepția PMP-ului domnișoarei Udrea. Cei din tabară băsistă, acoperiți sau descoperiți, declară ritos că nu mai are rost demiterea. Mai sunt doar două luni de mandat și să punem, creștinește, batista pe țambal! Așa o fi? Nimeni nu pune, însă, problema dacă Traian Băsescu merită, pentru „marile servicii” aduse României pe parcursul mandatelor sale, să beneficieze de avantajele de fost șef de stat? Nu cred că e vorba de câte zile mai
TABLETA DE WEEKEND (79): BĂSESCU MERITĂ SĂ FIE DEMIS de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353794_a_355123]
-
-se cu o pătură adusă de-acasă, nu înainte însă de a-și număra banii strânși din vânzarea cartofilor. Făcuse aproape 500 de lei, bani pe care, după ce i-a mai numărat încă o dată, i-a legat bine într-o batistă mare și i-a băgat în sân. A doua zi, la ora 5 fix, era în picioare. Vânzarea nu a mai mers la fel de bine ca în ziua precedentă, veniseră mulți negustori cu cartofi, i-a vândut greu cu 1 leu
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
se ducă și la internat să-l vadă pe Marinică. A pus într-un sac gol ceilalți saci goi, pătura și alte haine groase cu care venise de acasă, apoi traista cu actele și - mare greșeală! - cu banii legați în batistă, după ce a luat 50 de lei din ei pentru cumpărături și pentru copil. A mai luat cu ea, într-o plasă, niște nuci legate într-un batic vechi și două borcane de câte „opt sute” învelite în ziare, unul - cu pește
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
tine? - De, nea Dine, oi ști eu ceva, da’ te las măi bine pă tale să-m’ zâci! - Fă, Oară, eu am să-ț’ dau țâie niște bani . - Dă-i încoa’, nea Dine! Omul i-a întins banii legați în batistă, fără să-și ridice privirea de la podea. Oara i-a luat și a vârât legătura în bozânaru’ șurțulii. - Păi, nu-i numeri?, a întrebat-o Îngerașu. - Nu, nu e nevoie, nea Dine! Au tăcut amândoi stingheri câteva clipe lungi și
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
vrednic de respect, s-a îmbolnăvit de pântece. L-am dus deci, în bolnița din Ierusalim a patriarhului. Într-o zi pe când eram lângă patul lui, avva Conon starețul lavrei celui intru sfinți părintele nostru Sava, i-a trimis o batistă cu o prescura și șase monezi trimitandu-I vorba: - Iarta-ma , că n-am venit, dar nu mă lasă boală mea să vin și să te îmbrățișez. Bătrânul a păstrat prescura, dar i-a trimis înapoi monezile, trimitandu-i vorba
LIVADA DUHOVNICEASCA (14) de ION UNTARU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352628_a_353957]
-
dădea câte o ciorbă și găseam câte un os, îl sugeam de câteva ori eu, pe urmă îi dădeam și celui de-alături, cel de-alături îl dădea în continuare“, sau „sfărâmam felia de pâine pe-o cârpă, pe-o batistă, și adunam fărâmițele alea și toți făceau același lucru și-i dădeau celui care era prăpădit“. Ca mucenic al suferinței, părintele ne dezvăluie sensul acesteia și lucrarea lui Dumnezeu asupra noastră prin ea: „Rămânând la egoism și neajungând la milă
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
Doamne, te rog din toată ființă mea, fă-l să vadă, Dumnezeule! Trebuia să vadă ceva până acum. Sunt eu prea grăbita? Am lucrat perfect...”. Iuliana se făcuse mică înapoiă tuturor, voit, din cauza emoțiilor puternice ce o marcau. Își dusese batistă la gură să înăbușe orice pornire necontrolată. Rostea fără întrerupere o rugăciune pentru fratele său, simțind că se sufocă. Aproape că îi venea să fugă din sală. Se temea de un atac de panică. Și ea și Lăură au răsuflat
UN ALT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354065_a_355394]
-
de iarbă și păpădii galbene. Iubirea părinților și bucuria jocului zugrăvesc tablouri de amintiri ale regizoarei, ca acel despre ceata de copii pe care ea o organiza și care, într-o zi a vrut să zboare de pe casă folosind o batistă drept „parașută”! Fiind cu toții urcați pe coama casei, „șefa” a exclamat: „toți după mine!”. Noroc de tatăl ei care i-a văzut și a strigat: „stați acolo să vin la voi și zburăm cu toții!”. Părintele născocitoarei de jocuri teribile a
ELISABETA BOSTAN. CORIFEU BUHUŞEAN AL CINEMATOGRAFIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354128_a_355457]
-
venit''. Autocarul avea fotolii comode și cum eram după câteva ore pe drumuri, în legănatul plăcut era cât pe ce să adorm. Vocea îndrumătorului care povestea despre m-ții Rodnei mi-a atras atenția. Așa dar, mi-am șters cu batista umedă pleoapele apoi, fruntea și am ciulit urechile. ,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar
CROAZIERĂ PE BISTRIŢA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354545_a_355874]
-
Îi cunoștea stilul ... îi simțea parfumul în încăpere. Inspiră profund dar îngrijorarea nu-i dădea pace. Ușa s-a deschis și timpul a zăbovit o clipă. Lordul se uita încordat la femeia care stătea în fața lui, cu privirea înrourată, frământând batista între degetele fine. Era neschimbată. Cu excepția faptului că se împlinise odată cu vârsta și maternitatea îi îndulcise rotunjimile trupului, accentuându-i frumusețea. Femeia vieții lui avea nevoie de sprijin. Nu o uitase niciodată, era permanent în gândurile lui. Se îndreptă spre
REGĂSIRE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347040_a_348369]
-
încălzea la soare pe pământul cald, să nu ne țâșnească printre picioare. Mamaie, cu jarul aprins, pe care îl plimbase de la un capăt la altul al satului într-o cutie veche înnegrită de conservă, o dată ajunsă în fața mormintelor scutura din batistă câteva bucăți de tămâie, trecând repede cutia deasupra mormintelor. Era tot timpul grăbită, de teamă să nu facă vreun rău cârciumăreselor. O dată tămâiate mormintele, cu un aer ușurat, punea cutia jos, în fața crucilor mici din piatră. Atunci respiram ușurată. Știam
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
-mă și, impresionată, am început să mă las împinsă de celelate până când am ajuns lângă ea. Plângea fără zgomot și din când în când își ștergea numai barba, unde se întâlneau cele două șiroaie, care se prelingeau de pe obraji. -Ai batistă? m-a întrebat când nu mă așteptam să o aud vorbind. -Este în rucsac, i-am răspuns încurcată în fața îndrăznelii ei de a-mi cere o batistă, când nici nu ne cunoșteam. Dacă plângi te vor crede mică, i-am
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
barba, unde se întâlneau cele două șiroaie, care se prelingeau de pe obraji. -Ai batistă? m-a întrebat când nu mă așteptam să o aud vorbind. -Este în rucsac, i-am răspuns încurcată în fața îndrăznelii ei de a-mi cere o batistă, când nici nu ne cunoșteam. Dacă plângi te vor crede mică, i-am spus mai mult de teamă că ar putea să-și facă o altă prietenă și să rămân singură cu “vocea” care părea că avea ochi numai pentru
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
așezat în prima bancă pe rândul din mijloc, cu un băiat durduliu, cu obrajii roșii ca două mere ionatane și care, poate de emoție, sau poate că alergase în curte, era ud de transpirație și își ștergea fața cu o batistă pe care întâi o folosise pentru nas. L-am privit cu coada ochiului și m-am strâmbat. Am simțit că mirosea la fel de urât ca și Cartuș, când avea blană muiată de ploaie. -Vreau să văd dacă aveți toți abecedarul învelit
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
așa de mare vacarmul, că nu am reușit să-l zăresc decât atunci când alerga grăbit să se așeze în rând. Dacă în curte se alerga și se țipa, o dată recreația terminată, fiecare își aranja părul, hainele, își ștergea pantofii cu batista sau cu mâna și cu frica în sân, alergă să se așeze în rând. Pe scările școlii apărea “Zmeul”, cum îl numeau cei mari pe profesorul de matematică, tovarășul Cristescu. Pe vremea aceea avea în jur de cincizeci de ani
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
și așa au dormit toată noaptea. Când s-a trezit fata, miracol, pe fusta ei a găsit o petală de trandafir roz, fără să fie prin apropiere trandafiri. Mirosea frumos, iar prințesa a înfășurat-o cu mare grijă, într-o batistă de borangic. A doua seară oboseala drumului a răpus-o la poalele unor munți plini de brazi falnici. S-a așezat sub un copac iar în vis a venit un pui de vultur, care degeaba își aștepta toată ziua părinții
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
mătase albă să îndepărteze țânțarii, explorând garderoba din dulapurile pline de haine, s-a îmbrăcat cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. În momentul acesta și-a amintit de petala dăruită de vultur, a scos-o din batista de borangic și a mirosit-o, petala încă avea parfum de brad. Ținând-o în palmă a ieșit pe balcon să privească marea și ce a văzut? Silueta unui pescar care zăcea pe mal, iar lângă el valurile îi legănau
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
Nu vreau să moțăi în zloată, pe sub cerul înghețat, Să îmi torturez secunda cu-ale tale terțe fapte. Doresc să respir puternic, să respir aer curat, Să privesc cerul cu stele, fără teamă, peste noapte. Nu vreau să-mi aștern batista pe un maldăr de gunoaie, Să plătesc aspiratorul pentru a-mi curăța norii. Vreau să las lacrimi să curgă, să mă scald în a lor ploaie Când mă arde-n suflet dorul, nu doar de dragul ninsorii. N-am de ce să
SETE DE ADEVĂR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357241_a_358570]