1,298 matches
-
șade lângă el plângând în hohote, cum Chevroletul verde ca mușchiul o ia spre intersecție și la stânga spre casa noastră ca să-l lase pe tata, cum se spune, la scară și pe urmă aprinde lumina de direcție în semn de batjocură aruncată la despărțire. Nu îmi mai amintesc cum și când am aflat, fratele meu și cu mine, că tata nu mai e asociat la turnătorie și la fabrica de mașini-unelte. El personal nu ne-a povestit și după ce Biblia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
toamna devreme până primăvara târziu, mai ales că, mai nou, concursurile se desfășurau pe gheață artificială. Hans Saner nu vedea mare lucru în sport, nici nu schia, nici nu practica alte sporturi, iar Onkel Ralph nu avea decât cuvinte de batjocură pentru „sticlele de pat“. Așa că la sfârșit de săptămână abia de ne mai întâlneam, nici noi nu mai plecam împreună în concediu. Mama își petrecea zilele de vacanță, de cele mai multe ori, singură sau se asocia cu soțiile altor jucători de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mine, matroana se ridicase din nou În picioare. M-am gândit că nu avusese dreptate să-l descrie pe Owens ca semănând cu o gazelă. Privindu-l pe negrul Înalt, plin de grație, cum accelera pe culoarul său, făcând de batjocură teoriile neghioabe privind superioritatea ariană, mi-am spus că Owens nu era nimic altceva decât un Om, cu majusculă, pentru care ceilalți oameni erau doar o jenă dureroasă. A alerga astfel reprezenta sensul vieții, iar dacă exista vreo rasă superioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fascistă afișa deja embleme tenebroase, sloganuri barbare. Invectivele se Îndreptau nu numai Împotriva așa-ziselor „rase inferioare”, ci Împotriva omului de oricând și oriunde care nu voia să devină „supra-om” sau „om nou”, ci să rămână om, pur și simplu. Batjocura se Îndrepta, desigur, mai ales Împotriva argumentelor de rezistență ale ființei umane: libertatea, adevărul, morala. Și, bineînțeles, cultura... ideile... arta. Stafii amenințătoare cutreierau nu doar haosul cazon totalitar, orânduirile concentraționare. În țările Încă fidele democrației, confuzia celor ce se voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
scrisul. Natura scrisului său nu-i pare altceva decât „săpatul continuu la groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp s-o termine, și fără măcar vreo diabolică batjocură, oh, nu, simplu, fără să le pese, fără măcar să se uite Împrejur, mi-au pus mie uneltele În mână, m-au lăsat să sfârșesc eu Însumi ceea ce știu, acum, că este opera lor”. Supraviețuitorul Încearcă, astfel, să cucerească „sensul” unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de lumina zilei, animalul șuieră la el când îl descoperi. Ieșind în larg pe Neck, lăsându-se purtat de flux, simțea cum vântul răsucește barca după bunul său plac. Își făcuse de râs soția și fiica în public. Devenise ținta batjocurii facile. Nu greșise cu nimic, nu comisese nici o înșelăciune conștientă și nici o greșeală gravă. Putea încă să se apere cu treizeci de ani de cercetare onorabilă, un cotlon mărunt al celui mai de seamă proiect al speciei. Doar că încercarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de sumbre, îmi ziceam că ar trebui să renunț și să mă întorc la țară. Știam că mama va fi cumplit de dezamăgită - ea, care își dorise mereu să devin preot sau ofițer - și că nu vom fi cruțați de batjocura satului. Dar, când noaptea coboară atât de repede și străzile se golesc atât de curând, când ești ud până la piele în costumul tău de stofă subțire și abia dacă ai din ce trăi, atunci îți vin și asemenea gânduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În clasa a doua și primește cadou, pe lângă mașinuța de tablă, o mașinuță care s-a tot așezat În mâinile lui În fiecare iarnă, până la sfârșitul copilăriei, mașinuța kaki cu roți de ebonită, aproape ca o obsesie, aproape ca o batjocură de cinci lei și șaptezeci și cinci de bani, primește deci cadou, adică premiu, cartea Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaș. Și citește despre Pisicuța aia. Ironia soartei, va primi ca premiu la școală timp de patru ani mereu aceeași carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alte nații preocupate de problemă, trebuie să amintim americanii: ei glisează În jurul umorului creind termeni uneori surprinzători, vag traductibili, ca banter (persiflare), clowning (mascaradă), drollery (comicărie), facetiousness (ton spiritual), hoax (păcăleală), horseplay (renghi), jest (șotie), taunting (mușcător), lark (poznă), mockery (batjocură), ribaldry (deocheat), tomfoolery (bufonerie) ș.a.m.d. Personal, am o expresie pentru rîsul profund, veselia-capcană, care se termină-n tragic (exemplificat În lume de Gogol, Cehov , Bulgakov, Capek, Hrabal, iar la noi Caragiale) : rîs În stop-cadru. Sunt și mari actori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
New York, mi-o iau mereu la labă ca disperatul? Doctore, cum se cheamă boala asta, de care sufăr eu? E cumva suferința evreiască de care am auzit vorbindu-se atât de mult? Să fie influența pogromurilor și a persecuției? A batjocurii și insultelor cu care ne-au dăruit goimii în aceste două milenii minunate? Vai de capul meu, cu secretele, rușinea și palpitațiile mele, cu căldurile și transpirațiile mele! Așa reacționez eu la vicisitudinile vieții omenești! Doctore, nu mai suport să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
decât să mă plâng toată ziua, am adunat în mine un sictir monumental și-nceput să mă-ntreb dacă nu s-a revărsat paharul. Mă aud cum mă complac în cârtelile astea ritualizate care-i fac pe pacienții psihanaliștilor de batjocura lumii. Oare să-mi fi detestat copilăria și să le fi purtat pică amărâților ăstora de părinți și-atunci cu aceeași înverșunare cu care îmi pare că o fac acum, privindu-mă retrospectiv, din perspectiva actuală - păi, nu? Oare spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
legat de mâini și de picioare, prizonier al unui trecut și al unui viitor pe care nu se mai îndura să le recunoască și să creadă că ar face parte din viața lui. 12. Mirela îi auzise numele, porecla de batjocură parcă, printre glumele proaste și râsul ălora, pe când Velicu se achita de datoria de soț gelos, stâlcind-o-n bătaie. Cică Vandam. Ți-a dat să mănânci prăjituri, Vandame, strigase cineva. Adevărul e că se lipise ca disperata de Vandam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
persoană. Se blestemă amarnic pentru prostia de a nu verifica atent balconul. Își aduce aminte cuvintele țigăncii care-i ghicise în bobi de Bobotează, că nu va trece anul și va fi în fața morții din cauza lăcomiei. O luase atunci în batjocură, socotind vorbele ei simple năluciri. Dar acum este prea târziu. În silă, se execută. La fel și șeful lui. Armele cad cu zgomot înfundat pe podea, la picioarele lor. Vă întoarceți încet și trimiteți pușcoacele către noi! Și fără figuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Fierarul a scos pălăria de pe cap și aplecându-se, îi spuse tatei: - Am onoarea, nene Iancule! - Am, Turcule, când mai dorești o papară, poftește, țio dau cu plăcere. - Mi-ajunge, mi-ajunge..., mormăia Turcu. Toți mușterii din crâșmă, râdeau în batjocură de Turcu. Acum nu le mai era frică de el. Fierarul trecea cu capul în jos spre tejghea, cerea un țoi cu rachiu, îl dădea pe gât și părăsea crâșma, uitându-se în treacăt, cu spăsenie, la tata și prietenii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ca la nu știu ce balaur. Prietenie Când am scris acest titlu mi-a tremurat mâna, știind cât de sfânt este acest cuvânt: prietenie. Sau cât de mult îl iau unii în derâdere, sau, pur și simplu, îl ignoră prin trădare, invidie, batjocură, sfidare, minciună. Apoi m-am gândit că în noțiunea de prietenie poate intra o ființă dragă, pe care o prețuiești și o iubești până la sacrificiul de sine, pe care, dacă e o ființă plăpândă, gingașă, o protejezi, o aperi într-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
forma unei luminițe albe care se ridica la cer. După o vreme a renunțat la rochia albă, probabil a constatat că nu e practică pentru praful și băltoacele din București sau pur și simplu s-a săturat să fie ținta batjocurei puradeilor care se jucau în stradă și s-a mulțumit numai cu cărțuliile pe care le primea mereu prin poștă din America. După un timp s-au terminat și cărțuli ile, și i-au rămas doar chelia și porecla. Nu știu cum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și Capitolul Unsprezece, ca să scape de Încorporare. În timp ce-mi contemplam viața de fugar, am aruncat o privire peste marginea patului ca să văd ce face Jerome. Stătea Întins pe spate, cu ochii Închiși. Și zâmbea. Zâmbea? Cum zâmbea? În batjocură? Nu. Șocat? Greșit din nou. Atunci cum? Zâmbea satisfăcut. Pe buzele lui Jerome era zâmbetul unui băiat care Într-o noapte de vară mersese până la capăt. Era zâmbetul unui tip care de-abia aștepta să le spună prietenilor. Cititorule, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
estetic la ștreang. Obsesia artei mari a fost atât de constrângătoare, încît aproape că nu s-a putut dezvolta decât o poezie "mare", destinată câtorva intelectuali. Divertismentul, care este de fapt adevărata vocație a oricărei arte, a fost acoperit de batjocură. Prea puțini oameni au și azi curajul să mărturisească bucuria cu care-i citesc pe Topîrceanu sau pe Minulescu. Terorismul modernist a fost, într-adevăr, mai eficient decât poezia modernistă. Oamenii sânt intimidați azi de ideea de poezie. Au impresia
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
helas!) Victor Hugo. Probabil că sânt căci nu-mi închipui că belferii de acolo sânt mai grozavi decât dascălii autohtoni. La noi însă și mulți universitari sau academicieni îmbracă odăjdiile de mari preoți, întinînd și batjocorind cu cea mai perfidă batjocură: adulația (opusul admirației), paginile albe pe care bieții oameni, poeți mai buni sau mai răi, și-au scris versurile. Pe cadavrele lor 114 se celebrează liturghii pe dos, în care un poet ca Nichita Stănescu nu mai este un om
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în lume, nu doar în cercul strimt al vieții naționale. Timp de decenii au fost luați peste picior puținii noștri autori traduși peste hotare, ca Breban sau Sorescu, așa cum în satul lui Moromete cei care mai călătoreau erau numiți în batjocură Parizianu sau mai știu eu cum. Nu asta e problema ridicată de Crăciun. A publica o carte mai întîi la Paris e absolut legitim și lăudabil și nu înseamnă nici o ofensă la adresa publicului românesc. întrebarea care rămâne cu adevărat este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
curgătoare? 15. Totuși, poporul Meu M-a uitat și aduce tămîie idolilor; s-a abătut din căile lui, a părăsit vechile cărări, și a apucat pe cărări și drumuri nebătute, 16. făcînd astfel din țara lor o pustietate, o veșnică batjocură; toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap. 17. Ca vîntul de la răsărit, îi voi risipi înaintea vrăjmașului; iar în ziua necazului lor, le voi întoarce spatele și nu Mă voi uita la ei!" 18. "Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
să cadă uciși de sabie înaintea vrăjmașilor lor, și de mîna celor ce vor să le ia viața. Trupurile lor moarte le voi da hrană păsărilor cerului și fiarelor pămîntului. 8. Voi face din cetatea aceasta o groază și o batjocură, așa că toți cei ce vor trece pe lîngă ea, se vor îngrozi și vor șuiera, cînd vor vedea toate rănile ei. 9. Îi voi face să mănînce carnea fiilor și fiicelor lor, așa că își vor mînca unii carnea altora, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
tare decît mine și m-ai biruit! În fiecare zi sunt o pricină de rîs, toată lumea își bate joc de mine. 8. Căci oridecîteori vorbesc, trebuie să strig: "Silnicie și apăsare!", așa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua. 9. Dacă zic: Nu voi mai pomeni de El, și nu voi mai vorbi în Numele Lui!" iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui, și rămășița Ierusalimului, cei ce au rămas în țara aceasta și cei ce locuiesc în țara Egiptului. 9. Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărățiile pămîntului, de ocară, de batjocură, de rîs și de blestem, în toate locurile unde îi voi izgoni. 10. Voi trimite în ei sabia, foametea și ciuma, pînă vor pieri din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor." $25 1. Cuvîntul, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
la robul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei țări și împotriva locuitorilor ei, și împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvîrșire și să facă din ele un pustiu și o pricină de batjocură, niște dărîmături veșnice. 10. Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cîntecele mirelui și cîntecele miresei, uruitul morii și lumina lămpii. 11. Toată țara aceasta va fi o paragină, un pustiu, și neamurile acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]