3,363 matches
-
de la Bruxelles nu aduce nici un prejudiciu acestuia din urmă, considerat drept un produs comunist, ceea ce nu a împiedicat absolut cu nimic participarea celui de-al doilea președinte al Partidului Laburist și secretar ILP, Brockway... "Le Peuple", organul central al social-democrației belgiene subliniază importanța istorică, mondială, a Congresului". Această voință a unuia dintre principalii responsabili ai Kominternului de a se apropia de socialiști contrastează pe deplin cu atitudinea de rezervă și de neîncredere adoptată de ISM în împrejurarea dată. Speranțele lui Münzenberg
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
la rîndul său, de organizația internațională. În Norvegia, desprinderea Partidului Muncitoresc Norvegian de Internațională s-a realizat încă din 1930. Legături mai există încă între acest curent internațional și tendința de stînga a lui P.-H. Spaak din cadrul Partidului Muncitoresc Belgian. Toate aceste grupări, aflate în contact, mai mult sau mai puțin informale după 1930, au adoptat ca program de bază textul ILP-ului, Socialism in our Time, care proclamă o politică socialistă mai ofensivă și revendică salarii permițînd un trai
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de către de Man nu este aceea de a distruge, ci mai degrabă de a "depăși" marxismul ortodox dominant din rîndul POB și ISM. El îl definește ca pe un determinism economic, criticînd credința sa în ineluctabilitatea Revoluției, ceea ce pentru teoreticianul belgian nu reprezintă decît o viziune prea optimistă a lucrurilor. După cum se vede, punctul de plecare este identic cu cel al lui Bernstein de acum trei decenii; este vorba despre o punere în discuție analogă discursului marxist, raționalist și pozitivist, încă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
subiective care o fac să adere la socialism: acest demers nu are nimic inevitabil, nu se bazează pe nici o certitudine, pe nici un determinism economic sau de altă natură, contrar a ceea ce pretinde, după părerea lui de Man, marxismul tradițional. Teoreticianul belgian îi reproșează acestuia economismul, schematismul generator al unui optimism mesianic care nu corespunde absolut deloc cu realitatea; asemenea fundamente lasă complet suspendată problema factorilor de mobilizare a maselor la socialism. Consecințele Primului Război mondial, forța naționalismului pe care acesta a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
capitalismului financiar și monopolist. Originalitatea sa rezidă în voința de a organiza lupta împotriva fascismului, nu adoptînd o poziție antifascistă, ci atacînd cauzele fascismului. Față de acesta din urmă, nu mai trebuie adoptată o atitudine defensivă, ci ofensivă. Spre deosebire de stînga socialistă belgiană și mai ales internațională, de Man nu se mulțumește numai să propună un pact politic între diferitele partide (ceea ce, într-o anumită măsură se va realiza în timpul Frontului Popular), ci va face o inovație, punînd bazele unei posibile alianțe sociale
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
amintim, în 1927.) Acest sprijin care, retrospectiv, poate fi surprinzător și chiar paradoxal, îi permite lui de Man să influențeze o fracțiune neglijabilă din opozanții ei mai activi din Partid. Această conjuncție și aceste convergențe arată ambiguitatea care agită socialismul belgian și dincolo de acest fapt, socialismul internațional în căutarea unor soluții noi. Liderii POB, cu Vandervelde în frunte, nu au cum să ofere perspective strategice originale și de aceea ei apelează la de Man, în ciuda faptului că acesta a pus în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de la Nantes, din mai 193959, SFIO se află pe marginea prăpastiei dintre aceste două curente. Avînd în vedere împrejurările, marile linii anterioare de separare reapar și se înmulțesc. Începînd din 1938, partidele socialiste din Europa de Nord beneficiază de întărirea Partidului Muncitoresc Belgian, aliniat la rîndul său, la politica de neutralitate: după moartea lui Vandervelde, în același an, H. de Man devine președintele acestei organizații. La 13 septembrie 1938, aceste partide, regrupate în "Pactul de la Oslo", anunță Societății Națiunilor voința lor de a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
rîndul ISM dintre "susținătorii" și "opozanții" acordurilor de la München sînt ireductibile: SFIO le aprobă, Laburiștii le condamnă, în timp ce scandinavii, belgienii, olandezii și elvețienii optează pentru neutralitate. O ultimă inițiativă a SFIO în vederea unei acțiuni coordonate între partidele francez, englez, olandez, belgian și elvețian va fi respinsă de secretarul ISM care se declară incapabil de a organiza vreo reuniune: nici în cadrul Internaționalei nu mai așteaptă nimeni vreun gest internaționalist 60. Aici, diferența este mare în comparație cu august 1914: iluziile profunde și larg răspîndite
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de asemenea răspîndite în Belgia prin puternica personalitate a lui H. de Man care, la 28 iunie 1940 îndeamnă pe militanții din POB să "intre în cadrul unei mișcări de resurecție națională...", să se adune "... într-un partid unic al poporului belgian unit prin fidelitatea față de regele său și prin voința de a realiza suveranitatea Muncii". Ca și alți intelectuali proveniți din socialism îl putem cita aici și pe francezul F. Delaisi H. de Man vede în căderea democrațiilor occidentale nașterea unei
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fi destul de puternică pentru a submina privilegiile claselor avute și a înlocui șomajul prin muncă". Totuși, în ciuda personalității semnatarului său, acest Manifest nu suscită decît un număr limitat de ralieri, recunoscînd erorile comise de POB în anii precedenți; majoritatea socialiștilor belgieni precum și Tinerele Gărzi socialiste se angajează în lupta împotriva nazismului. Trebuie schimbată tactica și înlocuit fostul POB, desconsiderat de apelul președintelui său, din iunie 1940: la sfîrșitul aceluiași an se constituie, de asemenea, Mișcarea Socialistă Belgiană, transformată în 1942 în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
anii precedenți; majoritatea socialiștilor belgieni precum și Tinerele Gărzi socialiste se angajează în lupta împotriva nazismului. Trebuie schimbată tactica și înlocuit fostul POB, desconsiderat de apelul președintelui său, din iunie 1940: la sfîrșitul aceluiași an se constituie, de asemenea, Mișcarea Socialistă Belgiană, transformată în 1942 în Partidul Socialist Belgian* care, angajat în Rezistență, deja își face planuri de viitor. În Franța 4, tentativele de raliere la noua ordine, întreprinse de socialiști, vor merge cel mai departe. Cu multe nuanțe, numeroși socialiști vor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
despre Jean Texcier care publică clandestin Conseils à l'occupé sau despre fostul ministru al Muncii, Jean Lebas, care organizează o rețea în Nord, face să apară în octombrie 1940 "L'Homme libre" și leagă contacte cu cei din Rezistența belgiană. În același timp, Christian Pineau începe să pună pe picioare mișcarea Libération-Nord cu ajutorul lui Robert Lacoste și a numeroși militanți socialiști și sindicaliști. Grupări se formează, de asemenea, la Lyon și la Toulouse, îndeosebi plecînd de la foștii militanți, provenind dintr-
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
chiar dispariția sa de facto: în contextul războiului, sentimentele naționaliste sînt pe deplin dominante. Această stare de spirit i-a fost reproșată în 1945 de către anumiți socialiști germani lui Camille Huysmans pentru care acest ostracism "aproape de înțeles" din partea unui cetățean belgian era "inacceptabil" venind de la președintele ISM5. Această voință de control a întregii activități socialiste internaționale exprimată de Laburiști, această imposibilitate de menținere a unui internaționalism minimal apare la fel de clar cu ocazia unui alt episod. La inițiativa austriacului Braunthal este publicat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Federațiilor Socialiste reorganizate în Rezistență, organizat între 9-12 noiembrie 1944, aceasta s-a pronunțat pentru "reluarea relațiilor în cadrul Internaționalei a cărei activitate este indispensabilă în vederea organizării păcii prin unirea muncitorilor din toate țările". În lunile următoare, SFIO împreună cu Partidul Socialist Belgian, se află printre apărătorii cei mai înfocați ai reconstituirii Internaționalei. Angajat în lupta împotriva fascismului încă din 1922, Partidul Socialist Italian și-a păstrat cu ajutorul acestei experiențe și mai apoi datorită Rezistenței o relativă puritate doctrinală pe care o putere
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dezinvoltură față de teorie, crezînd că, printr-o politică de reforme economice și sociale, acestea pot să ducă la bun sfîrșit o adaptare a sistemului capitalist. În afara Partidului Laburist și a partidelor scandinave, la acest grup se mai alătură Partidul Socialist Belgian, noul nume luat de către socialiștii din această țară în timpul Rezistenței, ca urmare a disoluției în iunie 1940 a POB, realizată de H. de Man în scopul colaborării cu nazismul și cu socialiștii austrieci. Regăsim aici una din liniile de forță
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în rîndurile socialiștilor și în special asupra principalei probleme discutate la Anvers: chestiunea păcii și a reconstrucției economice care determină atitudinea ce trebuie adoptată față de Planul Marshall. Pentru o primă grupare constituită din social-democrații din Europa de Nord, (britanici, socialiștii Țărilor Scandinave, belgieni și olandezi) precum și pentru francezi, Planul este în măsură de a reprezenta "un pas către independența europeană, doar dacă S.U.A. nu impune condiții". Socialiștii de stînga (țările din Europa de Est și din Italia) sînt mult mai critici în legătură cu acest subiect, asociindu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Laburiștilor pentru teorie, pragmatismul lor ireductibil sînt puse în slujba politicii naționaliste și imperialiste. În perioada 1949-1950 marcată, așa cum a afirmat Jean Monnet*, de "o extraordinară efervescență intelectuală în jurul ideii europene", această atitudine vine în întîmpinarea dorințelor și iluziilor socialiștilor belgieni, francezi și olandezi. Partidul Laburist se pronunță în modul cel mai clar posibil față de planul Schuman: el respinge "orice formă de autoritate supranațională", amintind locul privilegiat pe care îl ocupă Commonwealth-ul în strategia generală a Marii Britanii. În curînd, izbucnirea războiului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fie că sînt inspirați de principii religioase sau umanitare, ei luptă pentru o cauză comună, un sistem de justiție socială, de viață mai bună, de libertate și pace"23. Această formulare, care de altfel nu satisface pe deplin pe socialiștii belgieni și francezi, mai definește și astăzi principiile fundamentale ale Internaționalei Socialiste. Ele se situează clar în lumina celor ale Internaționalei a II-a și ale ISM, care nu au încetat să pună accentul pe prioritatea democrației. Reafirmarea acestui mare principiu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
pentru această reflecție. Referitor la principiile noii organizații a fost găsit un compromis. În același timp, la acest început al anului 1951, dezbaterea referitoare la construcția europeană pare să fi pierdut oarecum din acuitate. După ce a obținut de la Partidul Socialist Belgian și de la SFIO promisiunea că vor renunța la concepțiile internaționaliste prea afirmate, Laburiștii acceptă, în sfîrșit, reconstrucția oficială a Internaționalei; reunindu-se la Frankfurt, între 30 iunie și 3 iulie 1951, socialiștii europeni deschid primul Congres al Internaționalei Socialiste 25
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
la înființarea sa26. El intră în vigoare din 26 mai 1952, provocînd imediat opoziția vehementă a SPD și în special ce a președintelui său, Kurt Schumacher, care vede în acesta o reluare "a politicii franceze de după 1918"27. Dimpotrivă, socialiștii belgieni, francezi și olandezi ratifică imediat acest acord. În acest climat, puțin internaționalist, primul Congres al Internaționalei Socialiste adoptă în unanimitate textul referitor la scopurile și sarcinile socialismului democratic; statutele sale o definesc ca fiind "asociația partidelor care luptă pentru realizarea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Proclamarea Internaționalei Socialiste, în iulie 1951, a fost precedată, cu două luni mai devreme, de un eveniment de rău augur: în timp ce socialiștii englezi și germani refuză să sprijine acordul din 18 aprilie 1951, instituind crearea CECA, socialiștii francezi, olandezi și belgieni sînt favorabili acestuia. Este semnificativ felul în care Carta de la Frankfurt rămîne tăcută în legătură cu CECA, în timp ce constituirea Internaționalei Socialiste o urmează atît de puțin pe aceasta din urmă. Această tăcere dovedește incapacitatea definirii unei poziții comune față de unitatea europeană: divergențele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
consacrate partidelor socialiste europene, in Histoire générale du socialisme, op. cit. 18 Cf. Recenta lucrare a lui M. Carrez, L'historiographie ouvrière en Finlande, "Le Mouvement social", nr. 133, octombrie-decembrie 1985, pp. 81-92. 19 Despre acest aspect particular al mișcării muncitorești belgiene, cf. M. Vermote, Santé. 75 ans d'Union nationale des mutualités socialistes, 1918-1988, Gand, Arhivele și Muzeul Mișcării Socialiste Muncitorești (AMSAB), 1988, 116 p. Bogat ilustrat, acest studiu retrasează de fapt istoria Societăților belgiene de ajutor reciproc, începînd cu 1789
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest aspect particular al mișcării muncitorești belgiene, cf. M. Vermote, Santé. 75 ans d'Union nationale des mutualités socialistes, 1918-1988, Gand, Arhivele și Muzeul Mișcării Socialiste Muncitorești (AMSAB), 1988, 116 p. Bogat ilustrat, acest studiu retrasează de fapt istoria Societăților belgiene de ajutor reciproc, începînd cu 1789. Mai general, în legătură cu istoria socialismului belgian, se pot consulta: R. Abs, Histoire du Parti socialiste belge de 1885 à 1978, Bruxelles, Fondation L. de Brouckère, 1979, 192 p. precum și M. Liebman, Les socialistes belges
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ans d'Union nationale des mutualités socialistes, 1918-1988, Gand, Arhivele și Muzeul Mișcării Socialiste Muncitorești (AMSAB), 1988, 116 p. Bogat ilustrat, acest studiu retrasează de fapt istoria Societăților belgiene de ajutor reciproc, începînd cu 1789. Mai general, în legătură cu istoria socialismului belgian, se pot consulta: R. Abs, Histoire du Parti socialiste belge de 1885 à 1978, Bruxelles, Fondation L. de Brouckère, 1979, 192 p. precum și M. Liebman, Les socialistes belges, 1885-1914. La révolte et l'organisation, Bruxelles, Vie ouvrière, 1979, 300 p.
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
identitate europeană" se definește cu toate aceste tradiții la un loc. Este prin urmare absurd să ne imaginăm că am putea face istoria acelui secol punînd între paranteze fenomenologia comunismului. Or, oricît ar părea de neverosimil, cartea istoricilor și politologilor belgieni reprezintă prima istorie completă a comunismului în varianta sa ideologică și instituțională din lumea occidentală. Bineînțeles că spațiul tratării diferă de la "partidele mari", precum cel francez, italian ori spaniol la cele mici ori minuscule, dar sînt tratate cu toatele. Acesta este
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]