1,527 matches
-
sădit un trecut religios cu o vechime milenară pentru unele planete. Pur și simplu au uitat calea umilinței și a smereniei pentru o vreme. Cum poate și Abația a uitat-o... Plătim cu toții tribut aceluiași păcat. - Vrei să spui că bestiile acelea care au distrus Abația, care au înrobit mii de planete și au masacrat familiile nobile, cred în Dumnezeu, fără voia și știința lor? - Sunt absolut convins de asta, acceptă Radoslav din toată inima. Am reflectat mai bine de șaptesprezece
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
amplifice puterea ansamblului, luptătorii de pe Kyrall forțau cu gândul materia să se transforme. Era greu însă să străpungi carcasa unui policorn doar gîndindu-te la ca. Când îți închipuiai însă că ești ochiul scăpărător al unui animal imens și invincibil, carapacea bestiei crăpa cu mult mai multă ușurință, deși omul depunea același efort. Imaginea aceea mentală conferea însă coeziune și coordonare față de ceea ce ar fi putut face fiecare dintre ei dacă își folosea mintea separat. Acum însă nu era vorba de animalele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
comentarii, pe care oamenii se temuseră să le rostească cu voce tare. - Vă amintiți ce v-am spus când l-am omorât pe predecesorul meu? Ei bine, a venit vremea să arătăm că putem fi și altfel decât speriați de bestiile care ne-au terorizat până acum. A venit vremea să încercăm să ne organizăm voința în așa fel încît, unindu-ne, să facem ca viața noastră să conteze și să le însenineze viitorul copiilor noștri, strigă Xtyn. Cine vrea să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ecologic, trebuie însă să aflați că nu am făcut acest lucru de bună voie. Am fost silit de un om al cărui nume nici nu merită să-mi amintesc, să pun întreaga mea știință în slujba realizării acelui ecosistem. Această bestie cu chip de om a recurs la șantaj pentru a mă determina să creez animalele de pe Kyrall și vreau să te asigur, privitorule, că nu am avut de ales. Îți pot spune însă că între nenorocirile și fiarele pe care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care acum li s-au întors împotrivă, nu are, de fapt, o armată. Și, ca să spun până la capăt, nu mi-ar părea rău - ba dimpotrivă - să încerce și romanii pe pielea lor ce înseamnă să ai de-a face cu bestiile alea. Vorbele sale fură primite cu un murmur de aprobare. Diaconul se pregăti să răspundă din nou, însă un bărbat înalt și suplu, pe la vreo cincizeci de ani, ce stătea lângă el, sări cu o mișcare elastică și îl împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndrepta chiar către părțile acestea ca să ajungă în Italia; și ce-o să facem atunci? Vă gândiți cumva să le lăsați cale liberă, trădând cuvântul pe care l-am dat, ca să ne târâm pe urmă pe lângă tronul lui Atila și pe lângă bestiile feroce care-l înconjoară? Dacă așa v-ați gândit, nu contați pe mine, fiindcă eu n-o să mă supun niciodată hunilor. Ați uitat în ce disperare trăiesc frații noștri rămași în robie dincolo de Rin? Vreți să ajungeți mâine ca ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Hunul privi printre pleoape, cu mâna streașină la ochi, după care încuviință cu o strâmbătură de satisfacție, fără să spună nimic. Audbert dădu din cap, înghițindu-și nemulțumirea și spunându-și că era fără nici un folos să aștepte de la acele bestii un cuvânt de apreciere. Resemnat, adăugă: — Curând, însă, va trebui să părăsim drumul: am văzut în câteva locuri urme de cai, iar dacă vreți să ne ferim și mai departe de întâlniri, e mai bine să o luăm pe drumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acopere coasta neapărată de scut a lui Waldomar, însă căpetenia burgundă fu iute zvârlită din șa de o lovitură de suliță. Waltan, după ce-și recuperă sabia, încercă să-i vină în ajutor, dar își văzu drumul barat de o bestie mai înaltă de șase picioare, din al cărui chip nu putea să vadă, în locul rămas liber între eșarfă și coif, decât ochii lucind de furia dorinței de a ucide. Războinicul izbea cu sabia cu forța unui baros, iar Waltan, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acela - absolut inutil, de vreme ce era înconjurat de cei care intenționau să-l omoare și, practic, îl considerau deja mort - reuși însă să-l facă să treacă bariera dintre resemnarea inertă și hotărârea de neclintit. Trebuia să fugă, să scape de bestiile acelea asasine! Din clipa aceea, cu inima bubuindu-i în piept, își adună toate simțurile, nădăjduind că soarta îi dădea o șansă la viață. 12 Pornit în urmărirea calului, Waltan căuta să reziste durerii pe care i-o cauza rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă n-o lasă în pace, pun să fie jupuiți de vii. Și am mai adăugat câteva insulte groaznice, de-ale lor, și vreo două blesteme, ca să mă asigur că mă ascultă. — Cine e Mandzuk? — Stăpânul meu de acum: o bestie întunecată și tăcută. E omul cel mai de încredere al lui Shudian-gun, care i-a lăsat comanda taberei, în vreme ce el se duce încoace și încolo ca să fure și să ucidă, blestematul. — Shudian-gun? — Da. înseamnă „Cel-care-a-scăpat-de-trăsnet“. E porecla pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
căpetenia lor. El m-a dat lui Mandzuk, când a ajuns să nu mă mai suporte. — Așadar, tu ai fost sclava căpeteniei lor. — Un mare ticălos, te asigur. Un adevărat animal, un păgân. Mă prindea în orice moment, ca o bestie, apoi imediat mă gonea și noaptea punea să mă lege de gât de țărușii cortului lui. „Iapa tristă“, îmi spunea - fiindcă, după tot ce îmi făcuseră, eu trebuia să râd, înțelegi? Pe urmă, noaptea strigă și lovește din picioare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să clipească. Dar e oribil! Tu nu poți face asta. Porți la gât o cruce! Nu putem fi mai cruzi decât ei! Ea se răsti deodată: — Taci, romanule! Ai văzut bine de ce sunt ei în stare, nu? Ăștia sunt niște bestii și așa îi și tratăm! Sebastianus nu mai putu să se abțină; văzuse în război tot felul de orori, însă scena aceea îl întorsese pe dos. — Ptiu! izbucni cu dispreț. După câte văd, nu sunteți mai buni decât ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de lingură, dominată de un cap minuscul, spaima făcură ca unchiul meu să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
senzorial, tensiunea somației artistice?... Trăirea În obsesie, precum scrutarea insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare, Însăși „gena” bestiei creatoare. Este magia și mizeria artistului, miracolul, mistificarea, morbidul, măreția și monstruozitatea sa. Politețea poate deveni un ecran care deviază, dacă nu și obturează comunicarea. Dintr-un necesar răgaz al reintrării În real, cerut de ocrotirea timidității și Îmblânzirea dezgustului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ani, „Jenică”, cum i se spunea, nu avea Încă marcat pseudonimul său de poet, Andrei Savu, pe coperta vreunei cărți și nici eu nu publicasem vreo carte. Eram fiecare, el ca avocat, eu ca inginer, captivi Încă fragezi ai „Marii Bestii”, cum numește Simone Weil societatea. Puntea dintre noi se deschisese instantaneu, boltă de cărămizi imponderabile de hârtie tipărită. Carnea trupurilor noastre nu era Încă tristă, mai credeam că vom citi toate cărțile și vom izbuti, cine știe, să ne transcriem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Andrei Savu, cu acea intensitate esențială pe care ulterior, Eran Sela, dublul său ebraic, n-a făcut decât s-o reitereze, la alte vârste și pe alt meridian, cu harul sfidător al Poeziei, Înfruntând, nealterată de timp sau transhumanțe, Marea Bestie care Îi vânează trimișii: „Oh, comunitate de scandal!/ Furia e tot ce ne mai leagă...”. Modern, centrifug, lirismul său amar și lucid invocă intensitatea ca răscumpărare și revanșă, În cadența ruptă a solitudinii interogative, rareori aliniată de brizele scurte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să ne destăinuim sau să ne criticăm după pofta inimii. Contemplam, din nou, prudența și cumpătarea lui Sorescu, luciditatea cu care evalua specificul locului din care venea și dificultățile existenței scriitorului oriunde și oricând. Părea instruit de timpuriu de Marea Bestie, cum numea Simone Weil societatea, să-și păzească liniștea pentru neliniștita și neliniștitoarea aventură la care Îl chema talentul. Nu eram, din păcate, la fel de Înțelept, dar respectam codul său. La un moment dat, a mormăit, totuși, sorbind lent din cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
privirea țintă spre scheleticul bărbat care stătea alături, În picioare, și pe care cei din jur Îl strigau „Profesorul”. Acesta ținea În mână și porția sa. Chinuit de „torționarul etern - foamea”, tânărul bolnav de pe brancardă nu izbutește totuși să stranguleze „bestia străină și furioasă, speranța, care cadența, În ciuda a toate, că mai există o șansă de supraviețuire”. Dintr-o dată, gălăgie, haos, confuzia numelor și numerelor strigate la apel, Îmbrânceli, strigăte. Tânărul bolnav se simte ridicat pe scândura-brancardă și depus În fața vagonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
emigrat În Statele Unite, și-ți trimitea de acolo ilustrate cu New York, tocmai acum, Kennedy a murit. În plus, Ady Zuckerman era și secretarul U.T.M pe liceu. Tocmai acum, când a Început lupta pentru coexistența pașnică a popoarelor, o bestie l-a asasinat pe Kennedy. Cuvântul „bestie” Îți șuieră În cap precum foreza dentistului. Nenorocirea se amestecă cu mirosul de cuișoare al pansamentului care Îți dezinfectează locul cariat și de câte ori de acum Încolo vei mânca plăcinte cu mere, aromată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
acolo ilustrate cu New York, tocmai acum, Kennedy a murit. În plus, Ady Zuckerman era și secretarul U.T.M pe liceu. Tocmai acum, când a Început lupta pentru coexistența pașnică a popoarelor, o bestie l-a asasinat pe Kennedy. Cuvântul „bestie” Îți șuieră În cap precum foreza dentistului. Nenorocirea se amestecă cu mirosul de cuișoare al pansamentului care Îți dezinfectează locul cariat și de câte ori de acum Încolo vei mânca plăcinte cu mere, aromată cu scorțișoare sau cuișoare, Îți vei aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dau în judecată pe Brenda în baza Trade Description Act2. Un asemenea cal ar trebui să poarte numele „Satan“ și numai pentru a avertiza călărețul inocent. —Ăsta nici măcar nu e cal, am subliniat cu vocea tremurândă. E un soi de bestie fioroasă hibridă uriașă de felul celor care-ți apar în coșmaruri. Probabil scoate flăcări pe nări și mănâncă bebeluși. În timp ce eu îi dădeam înainte cu protestele, Brenda mă ghida calmă către niște trepte. —Toffee e cel mai potrivit cal pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de ajuns să mi se ceară C.V.-ul, prin e-mail : pesemne, efortul era prea mare. Mai bine să se dea o știre eronată... În fine, În Monitorul de Bacău, vorbind despre premiera secției de animație a teatrului local Frumoasa și bestia, un cronicar ce credeți că descoperă? Că ar fi, recenta reprezentație, „o noutate absolută, actorii păpușari jucînd live Întreg spectacolul”. Deoarece eu Însumi am montat, În ultimul deceniu, aici, trei reprezentații live, am dreptul să mă-ndoiesc că spectacolul ar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să danseze. Unde am ajunge, bre ?! Am cunoscut, În Începuturile mele regizorale, un actor care juca În D-ale carnavalului și se plîngea că e silit să aibe haz ; ori el, credea nefericitul, e actor de dramă! Deci, sunt niște bestii ăi de-l forțează să intre-n contreemploi! De asemenea, am asistat, acum vreo cinci ani, la decernarea premiilor Galei UNITER, la cuvîntul de mulțu mire al unei tinere ...cronicărese ( pardon de expresie), către familia ei, care - culmea! - a lăsat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spiritual ! Îndoctrinare comunistă! Atacuri jalnice la capitalism...Oh! Nu credeți! Nouăzeciștii, spre exemplu, nu pot concepe că pe coperta revistei cu pricina apărea...graficul luptei pentru pace, iar pe coperta ultimă un negru dă cu un baros, În cap, unei bestii de colonialist, care țipă ”Văleu! Iar 1 Mai!”...Să mori de rîs, nu?! Și o țin tot așa : pe coperta a doua, Urzica se deplasează...printre colectiviști (aceștia, pesemne, arătîn du-se cotidian/interesați de zdrobirea hidrei capitaliste). La altă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
obligație. Doamnă, un ministru are numai obligații și îndatoriri. Nici un privilegiu. PATROANA: Zăăău? Și ce obligație aveai. MINISTRUL: Secret de stat. PATROANA: Hai, spune, că sînt curioasă. Hai, zău, știi că sînt o curioasă. MINISTRUL: Ești o curioasă? Ești o bestie, nu o curioasă. Vinzi tot la ziare. La reviste. La edituri. La... PATROANA: La tot ce scrie. Din ce să trăiesc? Plătești tu vreodată? MINISTRUL: Să trăiești cinstit. Nu să-i vinzi la ziare. Că oamenii au familie, neveste, bunici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]