16,448 matches
-
braț era aruncat peste capul siluetei. Se arcuia la cot în trei șosele, iar mâna ajungea la Acton. Spatele ei lung se curba încoace și încolo peste Notting Hill, înainte să coboare către șezutul delimitat de un tunel bifurcat de beton; unul dintre picioare atârna, pregătindu-se parcă pentru o lovitură, înspre Paddington, iar celălalt era ușor oblic, cu laba piciorului pusă ferm peste Marylebone Road. În momentul acela, mașina lui Alan ataca, asemenea unui vibrator, chiar perineul podului suspendat. Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât până atunci. Ca și cum, în limitele sexualității sale noi și imposibil de sondat, putea discerne adevăruri mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de magazine, Bull cedă nervos. Era îmbrăcat de serviciu, cu o jachetă sport, o cămașă curată, pantaloni călcați la dungă și pantofi eleganți. Singura concesie făcută vaginului fusese toaleta minuțioasă și șoseta până la genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe de beton placate pe fundalul munților Gutâiului - în ele nu locuiește nimeni! Dincolo de porțile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau în căsuțele lor vechi, aflate în spatele vilei sau, cel mult, se bagă în bucătărie. Nici măcar nu le închiriază unor turiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
nu poate fi decât în cărți sau că nu are importanță pe ce e scrisă literatura. Arta poate lua naștere oriunde în spațiu și timp. O pungă de plastic, albă, dansând cu vântul toamnei, pe fundalul unui zid cenușiu de beton (American Beautyă, poate să-mi stârnească aceeași emoție ca o mare balerină în Lacul lebedelor. Arta a început pe pereții peșterilor, la primele sunete articulate scoase în jurul focului, și va ajunge la imense holograme proiectate pe vârfurile munților sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scrie toate astea acum), ca să-ți apară din nou Coșuță. Doar cu ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe scăunelul unde l-a trimis tovarășa, ci cocoțat pe ceea ce noi numeam atunci cazemată (un garaj de beton, lăsat de izbeliște), bălăngănindu-și picioarele în gol și privindu-mă mustrător pentru prima oară. Nu, nu ai dreptul să dai în Cristos. El nu știa nimic pe-atunci de zborurile lui din înserare, nu știa nici măcar de Bau-Bau sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
antene rotunde orientate către Ruse și Vidin, în bucătăria noastră începeau să se audă pârâieli, țiuituri, sâsâieli și bâzâituri. Știam precis că nu vin din pereți, fiindcă D 13 era un bloc solid (deși igrasios), construit din plăci prefabricate de beton. Și mai aveam un motiv să nu-mi pun întrebări în legătură cu proveniența acelor sunete bizare: chiar eu eram cel care deschidea radioul. Pe unde scurte. Roteam ușor butonul, urmăream cum liniuța verde se mișcă încet pe scală, treceam peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mama - se adăpostise În subsolul unui magazin de pe strada Cornhill. Înnebunită de spaimă, reușișe, doar ea știa cum, să se strecoare În capătul cel mai Îndepărtat al unei fante foarte Înguste dintre un cilindru imens de metal și peretele din beton al pivniței, și se făcuse ghem acolo, tremurînd de frică și de frig. Auzea de sus, de pe stradă, strigătele și rîsetele ce veneau dinspre piață. Fuseseră cît p-aci s-o prindă de data asta - cinci bărbați În uniforme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Am Început Încetișor, azi mestecînd un pic, mîine un pic, dar la scurt timp devenisem deja total dependent și, În doar cîteva zile, reușisem să bag la ghiozdan atît de mult din patul comun că ici și colo se vedea betonul peretelui din spate. Asta a provocat niște fricțiuni deloc neglijabile Între mine și ceilalți și a făcut chiar să fiu zvîntat rău În bătaie de vreo cîteva ori, Însă n-am lăsat acest lucru să mă oprească. Pot să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acopere cu ciment. Ziarul Globe publica niște schițe despre cum o să arate Bostonul atunci cînd vor termina și acesta va străluci ca Miami peste apele cenușii ale portului. Intenționau să Înlocuiască Piața Scollay cu o bucată mare și turtită de beton, deasupra căreia, pentru a Înfricoșa lumea, aveau de gînd să ridice niște clădiri guvernamentale, ca niște fortărețe. Norman se uita la imaginile cu clădiri din ziar și dădea absent din cap. Iar deasupra lui, În Balon, dădeam din cap la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
după care m-am strecurat sub niște tufișuri și m-am culcat. CÎnd m-am trezit, soarele strălucea și am văzut copacii. Nu mai văzusem niciodată copaci, În realitate. Tufișul sub care mă ascundeam se afla lîngă o alee de beton ce Înconjura Întreaga Grădină Publică. M-am uitat afară și am văzut lume care se plimba, Îmbrăcată În haine frumoase. Clopotele bisericilor sunau. Aveam un sentiment ciudat, parcă nu mai aparțineam acestui trup, de parcă m-aș fi văzut de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
acum munți de moloz. O mașină galbenă uriașă, murdară de noroi și mugind asurzitor, Înainta ca un dinozaur prin canioane. Numele ei era Caterpillar. Sub privirea mea, și-a căscat gura imensă și a Început să ronțăie un stîlp de beton care făcuse pînă de curînd parte din zidul din spate al cîrciumii Dawson’s Beer and Ale, În timp ce din maxilarele puternice Îi cădeau bucățele și fărîmițe, cum cade orezul din gura unui bebeluș. O fereastră către sfîrșitul lumii. CÎteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nou sete. Am coborît În pivniță, de data asta pe trepte, ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la toți amendă, jur, la toți care se bagă vă dau amendă! E împotriva legii! Și tu închide groapa! Mă auzi!? Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
grămada de pământ peste cablurile fierbinți. Apoi turnă beton, îl netezi cu un aparat sofisticat, japonez, și îl uscă cu un foen. Vișină privi aceste acțiuni cu ură și dușmănie. - Mama voastră de străini, zise când Takamura termină de uscat betonul, vă băgați cu toții nasul în țara noastră... de parcă nu ne-am descurca și singuri, așa cum ne-am descurcat până acum... Mâhnit, Takamura porni cu buldozerul înspre sediul firmei de la care îl închiriase. Vișină rânji triumfător și își aprinse un Carpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făcea parte din viața mea. Și acum mă aflam în mijlocul unui cerc format din ființe vesele și triste, venite să asiste la execuția mea, față în față cu Alexandru Gheorghe, care era cât un munte, cât o mare, uriaș, de beton, de oțel inoxidabil. Când băiatul care făcea pe arbitrul zise „start“, m-am pomenit cu o palmă noduroasă peste față. Am făcut un pas în spate, destul de zadarnic, căci o altă palmă mi-a zguduit creierul. Moment în care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la care merseră era în centrul orașului, dar Shuke găsi un loc de parcare fără plată la 30 de metri de intrare. Avea un noroc aproape proverbial în privința locurilor de parcare. Cinematograful era, de fapt, un Multi-Cine-Movie-Plex, un colos de beton și sticlă cu 34 de săli. Hotărâră să meargă la un film de groază japonez despre un puști de doisprezece ani care este violat de un grup de zece adolescente. Zece ani mai târziu, puștiul a devenit un psihopat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ai azvârli-o prin geam; dacă geamurile sunt incasabile, cu atât mai bine; ai azvârli cartea, redusă la fotoni, vibrații ondulatorii, spectre polarizate; ai azvârli-o prin zid, ca să se fărâmițeze în molecule și atomi, trecând prin fiecare atom de beton armat, descompunându-se în electroni, neutroni, neutrini, particule elementare mereu mai mici; ai azvârli-o prin firele de telefon, ca să se reducă la impulsuri electronice, la fluxul de informație, zguduită de redundanțe și zgomote, ca să se transforme într-o entropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
niște iepuri cu urechile tăiate, pe sub geamuri, femeile noastre-și poartă ovarele la vedere, scâncesc fetușii plutind în lichide, pe străzi paltoane uzate conduc camioane... trec și mă-ntorc cu borcane, bine legate...” - E tare, mă! E tare de tot! Beton! Scrie-o, să n-o uiți... Zi și tu, Sclivi, dacă nu-i așa... se întoarce Anatol, în vreme ce-și desface cureaua de la pantaloni, să mai dea ceva spațiu scriiturii. Bă Bulă, ascultă aici... ai geniu... să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de tartru, năpădit de broboane de sudoare, de la prea multă concentrare, Tavi o umple pe burtă și pe coapsa stângă de scrieri poetice. - Gata, nu e chiar ce-am vrut io, da’... Tu ce zici, Sclivi? - E... cool... ăăă... și beton... dă-i bătaie! Da’ acolo nu-s doi de „n”? - La ce se uită ăsta! Ce vede ăsta! Să nu mori? Ei, spune, să nu mori? Ce-a zis... ăla, fără sintaxă și fără ortografie, muzica e totul, să simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pânze din centru până-n Copou. Dar asta mai încolo, pentru că e nevoie de multă pregătire, trebuie gândit totul... - Aha... ăla... o fac pe cunoscătorul. Ei, da... da... - A luat acum vreo două luni și-un premiu european c-o chestie beton de beton, țeapănă. Era îmbrăcat într-o salopetă cu petece, fiecare de altă culoare, își răsese jumătate de cap, pe partea cealaltă avea un soi de creastă, avea un scripete și s-a agățat de tavan cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
centru până-n Copou. Dar asta mai încolo, pentru că e nevoie de multă pregătire, trebuie gândit totul... - Aha... ăla... o fac pe cunoscătorul. Ei, da... da... - A luat acum vreo două luni și-un premiu european c-o chestie beton de beton, țeapănă. Era îmbrăcat într-o salopetă cu petece, fiecare de altă culoare, își răsese jumătate de cap, pe partea cealaltă avea un soi de creastă, avea un scripete și s-a agățat de tavan cu capul în jos, asta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la vedere și cutia cu trabuce. - Marfă adevărată, nu din alea de pe vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni pe stradă, plecau pe jos, în coloană, ca la demonstrație sau agățați de uși, mulțumiți c-au mai scos vreun cupon ascuns în cracii pantalonilor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aflate în zone umede, adusese de la București cîteva fotografii pentru documentare, le luase de la Aeroclubul din Băneasa, șanțurile cu pricina nu trebuie să fie mai late de trei centimetri, oricît de adînci, dar nu mai largi și neapărat întărite cu beton pe muchii ori chiar cu blăni de lemn. Mai erau cîteva șiretlicuri, unul era acela că semănase tufe de scaieți, dintre cei mai încâlciți, mai vineți cu putință, pe tot cuprinsul terenului, făcînd ceea ce nu se face, scaieții sînt semănați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]