1,166 matches
-
și picioare amputate. Corpul femeii umilite era uneori cuprins de convulsii și părea să se bucure că era nevoie să-și lase rușinea la o parte. Își Întorcea fundul În direcția mea, cambrându-se cât putea de mult, urla În timp ce era biciuită, era obligată cu forța să-și strângă sau să-și relaxeze anusul, cineva Îi vâra adânc o orhidee, bețe de chibrituri, stilou, sticlă de vin etc., apoi o obliga să le lingă după ce i le scotea din anus, era lovită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
El nu e în stare să fie la înălțimea tragediei pe care o trăiește și de aceea simte nevoia s-o ia în derâdere în fața spectatorilor. Din spatele gării se auzeau scâncetele arțarului. Vântul amenința să smulgă tabla de pe acoperiș și biciuia tufele de oțetari. Pădurea nu se mai zărea acum deloc. Mi-am adus aminte de vorba unuia din profesorii mei: Femeia este fizică, iar bărbatul metafizic". Și mi-a venit să râd. În ce măsură eram eu metafizic? Doar dacă acceptam că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
privirea pironită de ea. Uitasem de când nu mai știam să mă bucur de nimic, de când nu făceam altceva decât să-mi sporesc spaimele. Acum, holbîndu-mă la femeia aceea goală, totul îmi dispăruse din minte. Nu mai eram decât un trup biciuit de dorință. Îi vedeam pulpele strălucitoare, sexul și ochii provocatori. Nu scotea o vorbă, dar mă privea într-un fel care mă scotea din minți. Luase o floare și o mângâia, dar o mângâia obscen. Parcă îi simțeam mângâierile, iar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
muncitorul întinge muștarul și muscă; despre foamea această pe nespălate, un ziarist de provincie, zilnic trimite scrisori netimbrate lui Dumnezeu, ieri, în semn de protest, a scris pe gardul bisericii: "Face tumbe viața pe sub ziduri, se leagă de gratii, se biciuie, se linge de pe ascuțișul cuțitului, se culege de sub tălpile cizmelor, se abandonează prin toaletele publice, se strivește printre prosoape, își taie venele. Cucerită, oferită, cumpărată, împrumutată, dată la schimb, făcută poștă, amânată, mințită, lepădată, abuzată, compromisă, ucisă." La 20 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Sunt zile în care și-ar dori să se retragă Într-un bârlog mizer și numai al lui, Într-o pădure sau o peșteră murdară, Nimeni să nu știe cine este și al cui. Să-și lingă rănile de animal biciuit Printre scâncete și spasme necontrolate. C-ar putea plânge și el rămâne un mit, Dar obrajii sunt uzi din zi până-n noapte. Sunt zile când își vede-n apă reflexia pocită. Însuși el se sperie de arătarea ce-a văzut
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93427]
-
zece minute se scurseseră, își șterse fruntea umedă și insistă. - Ce crezi despre acuzațiile lui Jurig împotriva prezicătorilor? Ea ridică din umeri, indiferentă. - Cred că sunt exacte. Îmi amintesc că un servitor stupid mi-a răspuns obraznic și l-am biciuit. Îl măsură cu ochii ei mari și inocenți. - Ce altceva să faci oamenilor care nu stau în banca lor? Gosseyn aproape că uitase de bărbat, dar trebuia să-și aducă aminte de el. Se auzi un muget ofensat din cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de unde vine sau cum arată. Ce știu este că îi place să lege fedeleș școlărițe. — Multor bărbați le place să lege fete, zise Evona. Nu mă întreba ce le iese la asta. Sunt chiar și unii cărora le place să biciuiască fete, deși eu nu permit așa ceva. Un porc ca ăsta ar trebui să fie închis. — Ascultă, orice ar putea ajuta. În acest moment nu sunt prea multe date pentru a continua. Evona ridică din umeri și își stinse țigara: — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este locul preferat în care bea. Ar găsi repede vreun pretext să ne închidă, dacă l-am da afară vreodată. Poate chiar mai rău de atât, cine știe. Se zice că merge adesea la Palatul de Justiție pe Furtherstrasse și biciuiește băieți tineri în celulele de acolo. — Ei, nu mi-ar plăcea deloc să fiu evreu în orașul ăsta, zise Korsch. — Chiar așa, zise chelnerul. Luna trecută a convins o gloată să ardă din temelii o sinagogă. Streicher începu atunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
plimbându-se cu chelnerul cu mai puțin de douăzeci de minute înainte ca bărbatul să fie găsit înecat în heleșteu. Celălalt, o tânără actriță care îl cunoștea pe Streicher, al cărei trup gol a fost găsit în Luitpoldhain Park. Fusese biciuită până își dăduse sufletul cu un bici din piele. Știți, am văzut cadavrul. Nu mai rămăsese centimetru de piele pe ea. Se așeză din nou, vizibil satisfăcut de efectul pe care revelațiile sale îl avuseseră asupra mea și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se laudă că e cea mai mare din Nürnberg. Lăudatul este lucrul la care Streicher e cel mai bun: numărul copiilor nelegitimi pe care i-a avut, numărul viselor ude pe care le-a avut săptămâna asta, câți băieți a biciuit într-o zi. E chiar genul de detalii pe care le include în discursurile lui publice. Am clătinat din cap și m-am trezit oftând. Cum de se putuse ajunge atât de rău? Cum de putuse un monstru sadic ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lume, eliberați în sfârșit de oraș și de ciumă. Rieux s-a oprit cel dintâi și s-au întors alene, până într-un moment când au intrat într-un curent înghețat. Fără să zică nimic, și-au grăbit amândoi mișcările, biciuiți de această surpriză a mării. După ce s-au îmbrăcat, au pornit înapoi fără să fi rostit un cuvânt. Dar inimile lor băteau la fel și amintirea acestei nopți le era plăcută. Când au zărit de departe santinela ciumei, Rieux știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Îndrăznește să plângă: soție a hanului care triumfă, ea este, de asemenea, și mai presus de orice, fiică a sultanului Înjunghiat. Desigur, soțul a venit să-i prezinte condoleanțe, a poruncit Întregului harem să poarte doliu, a pus să fie biciuit În fața ei un eunuc care arăta prea multă bucurie. Dar, la Întoarcerea În divan-ul său, hanul n-a șovăit să repete În jurul său că „Dumnezeu a Împlinit rugăciunile oamenilor din Samarkand“. S-ar putea crede că, În vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mascați, niște dansatori somnambuli. Omar merge pe orbecăite, când la stânga, când la dreapta, se teme să nu cadă sau să nu-și piardă cunoștința. Pe neașteptate, dă peste o piațetă scăldată În lumină, adevărată poiană În junglă. Soarele viu Îl biciuiește; Își revine, respiră. Ce i se Întâmplă? I s-a propus paradisul Înlănțuit de infern, cum să spui da, cum să spui nu, cu ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
inferioară a lui Nostromo. Valurile de nori erau atât de dense încât abia puteau fi pătrunse. Împiedicându-l pe Dallas să obțină viziunea degajată pe care și-o dorea atât de mult. Fluxul luminos ricoșa pe masa întunecată și se-ntoarcea biciuind ecranele, luminând pasarela a giorno. Ambianța se amelioră, Lambert având impresia că nu mai naviga ca prin cerneală. Parker și Brett nu vedeau nimic din ceea ce se întâmpla afară, fiind închiși în compartimentul mașinilor, dar simțeau efectele bătăliei în curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să se consoleze repede. În esență, În aceasta constă toată ticăloșia lui și pentru aceasta l-au condamnat poeții. Pleacă fără să sufere, iată izbînda și crima lui. Între el și ceilalți se interpune setea sa de noutate, care Îl biciuie și-l cîrmuiește. N-are nici timp, nici chef să fie sentimental și tandru. Nu simte plăcere decît În miezul fierbinte al Întîmplărilor. Îndată ce se relaxează, freamătă În el un nou neastîmpăr, făcîndu-l să uite și să fie ingrat. Sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
fals ar fi să credem că În singurătate oricine nu moare sfîrșește prin a deveni singur. Desigur, a blama singurătatea În sine ar fi un gest la fel de stupid ca acela al perșilor de a Învinovăți marea și de a o biciui pentru Înfrîngerea lor. Aristotel avea dreptate, solitarul poate fi un zeu la fel de bine ca și o bestie. Dar pentru Întîia oară mi se pare imprudent să vorbesc despre orgoliul singurătății. Și tot ce simțurile mele Îmi descoperă zilnic mă Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
a da o certitudine. E ca și cum m-aș amuza recitind din Sofocle cum Aiax, căruia Atena i-a tulburat mințile ca să nu se răzbune, masacrează o turmă de vite crezînd că masacrează căpeteniile ahee; rîde demențial acoperind cu invective și biciuind pînă la moarte un berbec pe care-l ia drept Ulise; a doua zi Își recapătă luciditatea și, umilit de rușinea nebuniei sale care-l făcuse de rîsul adversarilor, Își străpunge trupul cu sabia. Pentru o zi el a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
impuls senil, un biet punct abia vizibil, revenind, revenind. Iluminare, orbire, da, da, un ac fosforescent al neantului, noaptea perfect limpede, morții absenți, ca și viii, da, da. Zgomote. Gureșe groase gingașe. Auzea, undeva, departe, spectacolul lumii. Camioanele, tramvaiele, roțile biciuind vâj-vâj asfaltul, vocile rebele, fluierul agentului de circulație, cutia de conserve, rostogolită, sirena Salvării, surdina istericelor cozi la ziare și cartofi și hârtie igienică și aspirine. Deschise ochii: un convoi de copii de grădiniță se alinia în dreptul traversării spre parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noroc că mai miroase din cafelele boierilor, altfel nici că s-ar putea mișca. — La ce oră ai venit azi? Al dracului, nu se lăsa, pocitul. O ține, la o adică, așa, cu tava în mână, în mijlocul camerei, s-o biciuiască. Iar ăștialalți, nimic, mutulache, nu aud, nu vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
văzute se pierd în vălătucii năzăririlor, când privești toropit ceea ce niciodată nu vei mai veda, când îl vezi gonind pe cel care nu va mai sosi niciodată, când venirea lui viitoare învolbură aerul, despică lumina, sfâșie straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de veșminte și în fata preșcolarilor se masturbă schimonosită de plăcere cu mâna unui copil. Un medic pensionar, care-și făcea zilnic rondul cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor. Un politician, însoțit de polițiștii de proximitate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
motociclist sau o mașină-super își deschide portiera și însuși Primarul te invită să urci, cum ai folosi limbajul, ce reacție ai avea, pentru că eu eram împietrită și uitasem că am glas. Oare în ce limbă vorbeau, dacă acele cuvinte mă biciuiau, mă pătrundeau precum cuiele palmele lui Iisus, acum înțeleg, mă răstigneau, Iisus a fost răstignit pe cruce cu piroane-cuvinte, iar pe creștet cununa de cuvinte-spini, a fost colocviul miilor de cuvinte-țintă, cuiele de Φ8, de Φ12, de Φ24, de Φ38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
surprins să fie tratat cu respect. Îi dădu indicații să se întoarcă în Ieșiron și, pe acel peron bântuit de geruri năprasnice și de rafale de zăpadă, au luat decizia de a se descurca singuri de acum înainte. Vântul îi biciuia, dar rămaseră câteva secunde pe peron ca să se orienteze. În jurul lor nu se vedeau decât patru clădiri. Era gara cu peronul scurt pe care stăteau ei, o clădire administrativă, o magazie și un cămin cu două etaje. Totul era părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând-o zdrențe, spărgând urechile galeriei care, în cea mai mare parte, nu-i bună pentru altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru gălăgie: aș pune să-l biciuiască pe un asemenea ins... rogu-te, ferește-te de așa ceva*... — Era, și pentru mine, o bună lecție de actorie ce zicea Shakespeare, nu înțelegeam chiar tot, dar esența era ca și a mea: nu grăbi... Când nu mă mulțumea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ben. Cu gesturi repezi i-a descheiat șlițul pantalonilor. Ben i-a Îndepărtat calm mâinile, Încheindu-l la loc. A aprins becul din interiorul mașinii și micul comutator a făcut un zgomot de blitz. Fata tremura ca și când ar fi fost biciuită. Ben i-a sărutat buzele care i s-au părut reci ca gheața, i-a șters câteva broboane de sudoare de pe frunte, i-a spus că o iubește și că trebuie să plece cu el. Să părăsească locul ăsta cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]