2,247 matches
-
Ionică era să-l dea gata pe moș Ion. După ce și-a revenit, a strigat și el: Gol e-n capul tău, nenorocitule! Ieși afară la animale! Dar, ți-ai găsit! Ionică și-a văzut în continuare de meci, așa că ...bietul moș Ion, până noaptea târziu a orânduit orătăniile din curte. Ieri seara s-a trântit puțin în pat, că obosise. Nu l-a mai controlat pe Ionică...și nici astăzi dimineață, că s-a sculat mai târziu.Când s-a
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
strigă tot așa, mai ales la supărare. Iar el... râde. Doar moș Ion oftează și mai speră să-și revină: „De, mă, Ionică, eu tot mai cred că ești băiat deștept, dar te prefaci ca să nu te pun la treabă. Bietul tac-tu și mă-ta muncesc în disperare că le-a căzut pe cap tot pământul meu. D-aia vor să dea lovitura cu pepenii ca să pună pe alții să muncească-n locul lor. Dar...pe cine, mă? Toți fac
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
nimeni. Nu-s acasă, spuse moș Ion. Revenim diseară. Înceracă la unchi-tu Gheorghe, de la București. Uite aici. Paliul împunse tastele cu degetul mare, ținând strâns receptorul la ureche. Din receptor țâșni un „alo!” dur, răstit, care-l făcu pe bietul Ionică să se sperie și să scape din mâini receptorul, parcă l-ar fi ars. Cine-i acolo, mă? Răzbătea din receptor strigătul aspru. Cu receptorul departe de ureche, Ionică strigă și el: Noi suntem, bă, noi suntem! Care ”noi
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
-n vorbă cu ei, să-și ceară iertare dacă i-a supărat cu ceva și se-nciuda că nimeni nu-l bagă-n seamă, deși el voia să le spună că, totuși, trăiește, că-l va îndruma în continuare pe bietul Ionică să aibă grijă de orătănii până vine Mihai cu Gica de la Galați. Însă... nimeni nu-l asculta. Dimpotrivă, unii începură chiar să îi reproșeze. Ca ăsta lui Măcăială: Băă, moș Ioane, nu putuși, bă, să mai aștepți măcar o
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
și podeaua la nivelul trotuarului), ci fix la un metru, ca bietul călător să simtă efectul coborârii de pe... munte! Credeți că autobuzul/troleul, ce o ia imediat pe alt traseu, așteaptă celălalt autobuz, care tocmai vine din spate? Coboară gâfâind bietul călător și când să urce în celălalt i se închide ușa, cu satisfacție, în nas. Educație enkadevistă! Starea mijloacelor de transport. S-au făcut investiții serioase achiziționându-se masiv autobuze și troleibuze. De marcă. Fiabile. Primele loturi, fără aer condiționat
TABLETA DE WEEKEND (160): BUCUREŞTI – CAPITALĂ EUROPEANĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374187_a_375516]
-
care romanul acesta nu s-ar fi scris. În al doilea rând, în acest concurs s-au angajat să scrie romanul Delirul, vol. II, cred că peste o sută de scriitori, mulți consacrați. Dintre toți, Domnul l-a ales pe bietul Ștefan Dumitrescu să continue el romanul de unde l-a lăsat Marin Preda, asasinat fiind de inamicii României și ai acestui popor. Romanul este captivant, fiind scris în stilul lui Preda - juri că este scris de Marin Preda. Multora nu le-
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
greu de dat: cel ce adoptă în practică asemenea sisteme de gîndire, își declară în mod explicit propria superioritate absolută asupra oricărei legi morale sau spirituale: eul respectiv se declară mai presus de bine și de rău, așa cum le concep bieții muritori, nevoiți să trăiască "morala sclavilor"! Este limpede că unor astfel de sisteme de gîndire și de "religie" este greu să li se dea numele de religii: ele abandonează planul religios pentru cel al magiei [352]. * * * B. Un alt aspect
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a-l spune Hesiod (Opere și Zile, v. 96-99), și, după el, poetul latin Ovidius Naso, deși nu se înțelege prea bine dacă speranța, rămasă în fundul vasului Pandorei, de care am amintit mai înainte, trebuie considerată ca ultima consolare lăsată bieților muritori, căzuți pradă tuturor celorlalte rele, ce se găseau în vasul fatal, sau nu-i mai degrabă de reținut ca ultim rău (odată ce se găsea în tovărășia celorlalte), ce n-ar avut posibilitatea să se răspîndească în lume. Oricum, chiar dacă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ÎN ORICE CAZ URMAȘII NOȘTRI... În orice caz urmașii noștri cată să știe ce anume merite se recompensează în persoana d-lui C. A. Rosetti. Lăsați în voia lor să judece numai după cele zise de d. {EminescuOpXI 110} Giani bieții urmași ar fi încurcați, căci d-nul viceprezident de Cameră nu e în stare a ne spune decât următoarele de ex.: Considerând că nu pentru d. C. A., Rosetti personal, pe care acest Parlament îl are în capul sau și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Nastratin (Nasreddin) și dac-o fi cel din poveste, ceea ce nu putem ști cu siguranță, apoi are s-o ducă bine ambasadorul nostru acolo, mai ales pentru că guvernul țărei noastre seamănă mult cu lumea pe dos a filozofului hoge. Daca din bietul Pepelea nu s-ar fi ales de mult oale și ulcioare, ce frumos i-ar mai sta decorația, cu atâta generozitate împrăștiată de cătră d. ministru de esterne și ce demn reprezentant ar fi pe lângă acele "state cât de mici
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
caritabil. Biata femeie este încărcată acum într-un chip absurd la foncieră. În zadar reclamă, căci, neavând noroc să se bucure de sprijinul vreunui democrat, glasul său nu are putere să pătrunză până la urechile protectorilor de odinioară, în teorie, ai bietului "popor suveran, redus la sapă de lemn", cum se cânta altădată la Circ. Ni se raportează textual apostrofa ce a întîmpinat-o reclamanta de la un democrat pe care-l supărase în fine cu stăruințele și lacrimile ei: "Vinde-ți cocioaba dacă
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
văd mașina, îi spun. E-un hîrb, zice; și nici n-am apucat măcar să-mi fac un garaj, cît am fost deputat; ce garaj, un șopron de tablă, acolo... Halal, zic pentru mine, între atîția boși mafioți, n-a reușit bietul Dionisos să-și încropească măcar un șopron pentru Dacia lui dezafectată. Și ce bun era, prin anii șaptezeci, în "Însemnările unui nebun"! Ce fețe fac cinstitele fețe pedeseriste cînd aud de Regele Mihai! De tot hazul. Pînă și "blînduțul" Meleșcanu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-un fel nefast, al iraționalei mediatizări, al imaginii care zboară într-o secundă la antipozi, derutînd prin pulverizare, nu e de neglijat. Dar, vai, așa o cere începutul de mileniu. Ne supunem. Artistul român acum? Se află, și el, bietul, sub vremi, între o Scillă a ocultei perpetuări a Cîntării României (de data asta fără achiziții de la Consiliul Culturii și Educației Socialiste) și o Caribdă a tuturor provocărilor internaționale, între nudul, peisajul și natura moartă tip consignație și ultimul cri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui extreme, "de dreapta", "de stînga") și-au consumat irevocabil destinul, iată-i reînviind din proprie cenușă. Motivul? Cel arătat de partid. Dar nu în gura mare. Pentru că partidul spune în gura mare numai ce le place urechilor naive ale bieților capitaliști (de la care așteaptă totuși (po)mană grasă). Dedesubt, în afundurile masei votante, discursul îmbracă altă haină. Haina subversivă a bunicilor kominterniști, aprigi dușmani ai yankeilor. Bine le-a făcut! Bine le-a făcut! continuă să sune răspicat constatarea satisfăcută
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în curentul globalizant al... formelor fără fond. Imposibil de categorisit, sintetizat, omologat. O va face (poate), cu mai aplicată detașare și exactitate, mintea care își va aroga nebănuita încă modificare somatică. Schimbarea! Schimbarea!, strigau amărîții din '96. Preluaseră și ei, bieții veșnic nehaliți, lozinca venită de undeva, de-acolo de unde forțele autentic democrate gîndeau la o cu totul altă schimbare, cea mentală, evident, și o pliaseră pe stomacul lor: păpică să fie, că muncă... Schimbarea! Schimbarea!, strigau. Și tot cu gîndul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
capace de cratiță... Dar asta, probabil, pînă la încălecarea/ descălecarea vreunui voievod de bronz, că tot se suferă încă aprig, ca-n vremea lui Pingelică, de voievodită. Dar, iarăși, nu-i vorba despre astea toate, ci de havuzul, așa cum e bietul de el acum, salvat totuși un timp de hidoșenii și stînd umil în vipia de 35 de grade de-afară. Ei bine, zilnic, pe la prînzul pîrjolit, se consumă aici una din cele mai ingenui reprezentații. Numai dacă o luăm, firește
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
O altă instalație industrială în această ramură era așa-numita „fabrică de pavele” din Iași, înființată în anii 1843-1844, la care erau angajați 9 lucrători salariați, dintre care unii munceau spre a-și „cîștiga hrana vieții pentru casă și a bieților sărmani copii”. Producerea de pavele pentru podirea ulițelor capitalei se făcea la acea instalație cu o „mașină”. Nu știm anume despre ce fel de mașină e vorba, însă ne este cunoscut, dintr-o stampă a vremii, că în primii ani
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
n-o ducea deloc bine, mai ales de când aproape că au dispărut mecanismele cu arc și au apărut ceasurile electronice atât de ieftine, ca să nu mai vorbim despre telefoanele mobile. În schimb, în același timp, chiriile au crescut exponențial. Așa că bietul Willy n-a mai avut cu ce să-și plătească chiria nici pentru atelier și nici măcar pentru cămăruța din spate. Însă, ținându-se cont că Sancez este singurul om din tot ținutul care se mai pricepea la reparat ceasuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
a fost întâmpinat doar cu zâmbete ironice. Pe măsură ce spiritele se încingeau acasă la Ștefan Scalar, acesta era tot mai convins că a dat lovitura, iar după mai multe pahare de vin, l-a apucat chiar un sentiment duios referitor la bietul Flink: Robert era cu zece ani mai bătrân decât el (de fapt, doar cu opt și jumătate), așa că aștepta de mult mai multă vreme avansarea, dar, pe lângă că e destul de antipatic (și, deci nimeni n-ar fi încântat să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
național-comunismul În Letonia, 1953-1959”, „industrializarea și colonizarea ț...rîi, 1959-1985”, În sfîrșit, „spre renașterea național... și independent..., 1985-1991”. Dintre miile de documente adunate, cele mai tulbur...toare sînt cele referitoare la Gulagul sovietic. Nimic nu a fost neglijat pentru evocarea bietului „zek”, de la vagonul care Îl transporta și pîn... la baraca ce-l aștepta În Kazahstan sau În Siberia. Au fost colectate obiecte m...runte din viața de zi cu zi: num...rul matricol cusut pe haine, mască de tifon confecționat
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
o crimă pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată potriveală a sorții, tocmai acum în sat, nefericitul - care se sinucide - va fi unealta inocentă a răzbunării. Anca îl va învinui pe Dragomir de moartea bietului Ion, învinuire nedreaptă și nemiloasă, dar care îi oferă prilejul de a glăsui patetic, înaintea ultimei căderi de cortină: „pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă”. Drama este concepută sub imperiul unor rigori clasicizante, convocând puține personaje și respectând cu
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Revista de istorie și teorie literară”, „Lettre internationale” (ediția română) etc. Studiile publicate aici (Despre problemele periodizării literaturii române, Literatura română a anilor ‘70, Literatura română de după 1944), postfețele semnate la traducerile unor romane precum Creanga de aur (M. Sadoveanu), Bietul Ioanide și Scrinul negru (G. Călinescu), Delirul (Marin Preda) și, nu în ultimul rând, medalioanele despre scriitorii români redactate în cadrul unor prestigioase lexicoane (Lexicon fremdsprachiger Schriftsteller, Leipzig, 1977- 1980; Lexicon ost und südosteuropäischer Literaturen, Leipzig, 1990; Kindlers Neues Literaturlexicon, München
BEHRING. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285675_a_287004]
-
Varșovia, 1956; Ion Creangă, Wspomnienia z dzieciństwa [Amintiri din copilărie], Varșovia, 1960, Zloty most [Povestea porcului], Varșovia, 1973; Eugen Barbu, Szosa pólnocna [Șoseaua Nordului], Varșovia, 1961, Książę [Princepele], Varșovia, 1979; G. Călinescu, Czarna komoda [Scrinul negru], Varșovia, 1962, Biedny Ioanide [Bietul Ioanide], Varșovia, 1973, Poeta milości [Viața lui Mihai Eminescu], Varșovia, 1977; Al. I. Ștefănescu, Nie biegaj samotnie po deszczu [Să nu alergi singur prin ploaie], Varșovia, 1963; Mateiu I. Caragiale, Fanfaroni ze Starego Dworu [Craii de Curtea-Veche], Varșovia, 1968; Cezar
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
și, când începeam să-mi depăn poveștile franțuzești, mă fixa cu un aer neîncrezător. Într-o zi, îmbulzeala din jurul meu a fost mai mare ca de obicei. Probabil că istorisirea mea îi interesa în mod deosebit. Am vorbit (rezumând romanul bietului Spivalski, acuzat de toate păcatele capitale și ucis la Paris) despre cei doi îndrăgostiți care petrecuseră o noapte lungă într-un tren aproape gol, fugind prin imperiul muribund al țarilor. A doua zi, se despărțeau pentru totdeauna... Auditorii mei aparțineau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
e pe ceealaltă lume... Mort cum mor la noi vitejii, fără drept și judecată! Ei, erau mai bune vremuri, în Moldova, altădată. - Astăzi este Lăpușneanu, turcul șade la Hotin, Iar[ă] cine se ridică împrotivă... e hain... - Da, hain ca bietul Gruie... Cel viteaz e azi mișel... Arbore, să nu-ți uiți vorba... Dar ce s-a-ntîmplat cu el? - Dar de ce? Dar cum? - Cum, Doamne, nu i-a dat atât de furcă Cu împărăția? Vodă a simțit cumcă-l încurcă... - Ei, ce s-a-ntîmplat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]