1,239 matches
-
ceva pe ea!... Fă-o diferită»”. Martin s-a supus, uneori folosind tehnica pentru a-i modifica vocea. Cum era The Beatles s-a transformat în cariera solo a lui John Lennon, vocea lui a găsit o extindere a expresivității. Biograful Chris Gregory scrie ca Lennon era “tentat sa înceapă sa își expună insecuritatea într-un număr de balade confesionale”. David Stuart Ryan observa ceea ce livrează vocea artistului: vulnerabilitate extremă, sensibilitate și chiar naivitate. Istoricii muzicieni Schinder și Schwartz, scriind despre
John Lennon () [Corola-website/Science/297909_a_299238]
-
ca profesor de filozofie naturală la Marischal College, Aberdeen. Despre Katherine se știu puține, afară de faptul că era cu șapte ani mai mare ca Maxwell, că l-a ajutat în laboratorul său și că a lucrat la experimente de viscozitate. Biograful și prietenul lui Maxwell, Lewis Campbell, a adoptat o neobișnuită reticență cu privire la subiectul Katherine, deși descria viața lor de familie ca fiind „una de un neasemuit devotament”. În 1860, Marischal College fuzionat cu vecinul său , pentru a forma la . Nu
James Clerk Maxwell () [Corola-website/Science/298405_a_299734]
-
Anghel Demetriescu se prezintă în 1881 la concursul pentru catedra de istorie antică de la Facultatea de Filozofie și Litere a Universității București. Pierde însă concursul în favoarea lui Grigore Tocilescu. Anghel Demetriescu a fost extrem de dezamăgit de acest rezultat și toți biografii săi (Nicolae Iorga, Nicolae Petrașcu, V.D. Păun) sunt de acord că acest eșec a avut o influență negativă asupra evoluției sale ulterioare ca scriitor și ca om de știință. După concurs, Anghel Demetriescu publică în revista "România Liberă" un foileton
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
să le favorizeze, altele la care trebuie să se opună. Astfel, libertarianul se opune segregării obligatorii și brutalității poliției, dar se opune de asemenea, integrării obligatorie și absurdităților cum ar fi sistemele de cote etnice în privința locurilor de muncă. Potrivit biografului lui Rothbard, Justin Raimondo, Malcolm X era considerat de către Rothbard a fi un mare conducător negru și Martin Luther King era considerat ca fiind favorizat de albi, deoarece el a fost forța de restricție majoră asupra dezvoltării revoluției negrilor. Rothbard
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
lui Rothabrd și opinii sale cu privire la Războiul Rece. Spre sfârșitul anilor 1950, Rothbard a fost un asociat al lui Ayn Rand și al filozofiei sale, obiectivismul, împreună cu alți studenți ai lui Ludwig von Mises, cum ar fi George Reisman. Potrivit biografului lui Rand, Jennifer Burns, Rothbard a fost inițiat atât în epistemologia aristoteliană și întregul domeniu al drepturilor naturale, prin discuțiile sale cu Rand, și, la un moment dat, a descris romanul lui Rand, ”Atlas Shrugged” ca nu numai ca fiind
Murray Rothbard () [Corola-website/Science/308525_a_309854]
-
sau acceptă pot fi mântuiți de Dumnezeu. Aceasta îi includea pe romano-catolici, subliniind opinia lui Hooker că creștinii ar trebui să se concentreze mai mult pe ceea ce îi unește decât pe ceea ce îi desparte. Regele Iacob I e citat de biograful său, Izaak Walton, ca declarând: "Observ că la dl Hooker nu există limbaj afectat - ci o manifestare gravă, pricepută și limpede a rațiunii, și aceasta fundamentată cu autoritatea Scripturii, a Părinților și a învățaților, și cu toate legile, sfinte ca
Richard Hooker () [Corola-website/Science/308609_a_309938]
-
cianhidric ("cianură de hidrogen", care este în același timp substanța biologic activă din "Ziklon B", alt insecticid și el comercializat de industria chimică germană, și care a fost mai târziu folosit de către naziști ca mijloc de exterminare în lagăre). Unii biografi ai savantului (Thomas Hager) subliniază că nici azi, folosind chiar cele mai avansate metode agricole, întreaga suprafața cultivabilă a planetei nu poate hrăni mai mult de patru miliarde de oameni din cele aproximativ șapte cât numără în 2013 umanitatea, explicația
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]
-
Thoreau s-a dovedit a fi convingător: pentru început, mișcarea aboliționistă a început să-l privească pe Brown ca pe un martir, și pe vremea Războiului Civil American armatele Nordului au cântat ode lui Brown. După cum s-a exprimat un biograf contemporan al lui Brown : „"Dacă, așa cum Alfred Kazin sugerează, fără John Brown nu ar fi existat Războiul Civil, noi am adăuga că fără transcendentaliștii de la Concord, John Brown ar fi avut un impact cultural scăzut".” Thoreau a contractat tuberculoza pentru
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
de Jesús García Lorca". Tatăl său a fost Don Federico García Rodríguez, un moșier, iar mama sa, Doña Vicenta Lorca, profesoară, a fost cea care i-a stimulat lui Federico gustul pentru literatură. Încă de la vârsta de doi ani, conform biografului Edwin Honig, și-a demonstrat abilitatea de a învăța cântece populare și tot la o vârstă a început să organizeze mici reprezentații de slujbe religioase. Sănătatea lui era șubredă și a început să meargă de-abia la patru ani. Mai
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
pentru "Blumine", iubita lui Teufelsdrökch din „"Sartor Resartus"”. Carlyle s-a căsătorit cu Jane Welsh în 1826, dar mariajul nu a fost fericit. Conform scrisorilor celor doi, certurile între ei erau frecvente. A existat un incident sexual îndelung discutat de biografi. Dacă a fost vorba de impotență, sau de nevroză psihosexuală, nimeni nu poate ști sigur, dar cuplul se pare că era celibatar. Carlyle s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de soția sa. Deși ea era invalidă de o perioadă, moartea ei
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
moartea ei în 1866, a venit pe neașteptate și l-a cufundat în disperare. În această perioadă, Carlyle a scris „"Reminiscences of Jane Welsh Carlyle"”, operă de un pronunțat caracter autocritic. Lucrarea a fost publicată după moartea lui Carlyle de biograful său James Anthony Froude, care a făcut publică credința sa că mariajul a fost nedesăvârșit. Acest tip de franchețe era nemaiauzit între biografiile respectate ale acelei perioade. Viziunea lui Froude a fost atacată de către familia lui , în special de nepotul
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
vărul său Thomas Medwin, intitulat "Jidovul rătăcitor" ("The Wondering Jew"). În 10 aprilie 1810, se înscrie la Universitatea din Oxford - unde învățase și tatăl său. Se împrietenește încă din primele zile, cu studentul Thomas Jefferson Hogg, unul dintre viitorii săi biografi. Legenda spune că a participat doar la un singur curs, preferând în schimb să citească 16 ore pe zi. Lecturile sale din această perioadă opere sunt "Istoria naturală" a lui Pliniu, "Despre natura lururilor" a lui Lucrețiu, "Încercare asupra intelectului
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
morală a societății". Shelley e pus sub urmărirea poliției, din ordinul ministrului de interne. Pe la sfârșitul lui februarie 1813, Shelley pleacă brusc din orășelul Tremadoc (unde se stabilise pe la începutul lui septembrie 1812) în urma unui incident misterios, asupra căruia părerile biografilor lui sunt împărțite: în noaptea din ajunul plecării, poetul a fost victima unei halucinații sau a unei tentative reale de asasinat, din partea unui individ strecurat în locuința lui. După o scurtă călătorie în Irlanda, soții Shelley se reîntorc în Anglia
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
copil al lui Shelley. Harriet începe să se înstrăineze de soțul ei, refuzând chiar să-și crească fetița, pe care o lasă în grija Elizei Westbrook. Shelley face cunoștință cu poetul Thomas Love Peacock, care avea să devină unul din biografii săi (publicând în 1855 - 1860 "Amintiri despre Shelley"). Sub îndrumarea lui Peacock, care este un bun cunoscător al literaturii clasice greco-latine, Shelley începe să studieze temeinic greaca veche, pentru ai citi în original pe Homer, Platon, etc. La 23 martie
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
2000; - Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ‘80-’90. Dicționar bio-bibliografi, Editura Paralela 45, 2001; - Henri Zalis, O istorie condensată a literaturii române (1880-2000), Editura Bibliotheca, 2005; - Dicționarul general al literaturii române, Editura Univers Enciclopedic, 2006; - Aurel Sasu, Dicționarul biografi c al literaturii române, Editura Paralela 45, 2006; - Ion Ianoși, Marile jocuri, postfață, Editura Ideea Europeană, 2007; - Irina Petraș, Marile jocuri, postfață, Editura Ideea Europeană, 2007; - Irina Petraș, Cărți de ieri și de azi, Casa Cărții de Știință, 2007; - Irina
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Arabia centrală, sub conducerea unui profet concurent, numit Musailima Ibn-Habib și despre alt focar de contestare, de data asta în sud, în Yemen, sub conducerea lui 'Aihala al-'Ansi, poreclit "negrul". Tradiția păstrează memoria acestei realități în diverse scrieri ale biografilor si istoricilor musulmani (de ex. visul lui Mahomed, si scrierile lui Balad-huri). Biografiile lui Muhammad care toate sunt produse de istoria oficială islamică, sunt 'istorii sfinte', apologetice ('hagiografii'). Ele subliniază atât umanitatea sa, cât și natura lui fantastică, relatată de
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
că: „A avut o viață lungă, a făcut puțin bine și mult rău”. Doar 6 îndoliați au fost prezenți la înmormântarea să, dintre care doi de culoare, cel mai probabil foști sclavi. Oratorul și scriitorul Rober G.Ingersoll a scris: Biograful Eric Foner observa o temă utopica în gândirea lui Pâine, afirmând că "prin acest limbaj inovativ construiește o nouă viziune - imaginea utopica a unei societăți republicane, egalitariste". Utopismul lui Pâine constă din principii republicane, credința că societatea și știința vor
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
mai multe ori de către Cleon, sub acuzația de defăimare a Atenei în prezența străinilor; cât din aceste afirmații este adevărat nu putem ști cu exactitate. „"Broaștele"” a primit onoarea fără precedent de a fi reprezentată a doua oară. Conform unui biograf care a trăit posterior evenimentelor, Aristofan a primit de asemenea coroana civică pentru piesa sa. Conform lui Vitruviu (vii., introducere) Aristofan a ajuns pentru prima oară în centrul atenției publice atunci când a fost al șaptelea membru al juriului într-un
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
gesta la început). Poemul se întemeiază pe un incident istoric mărunt, bătălia de la Roncesvalles din 15 august 778, când ariergarda francilor lui Carol cel Mare, aflat în retragere, a fost atacată de basci și nimicită. În această luptă, descrisă de biograful Éginhard în "Viața lui Carol cel Mare" (scrisă în jurul anului 830), se spune că oștenii din ariergardă, traversând niște trecători primejdioase, au fost prinși de basci în ambuscadă, împingându-i într-o vale și ucigându-i pe toți pentru jaf
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
de instrumentiști și, cu toate obligațiile ce decurgeau din funcția avută, se bucura de suficientă libertate să experimenteze cu orchestra, să-și dezvolte și să-și perfecționeze propriul său stil, așa cum mărturisește el însuși într-o convorbire cu primul său biograf, Georg August Griesinger. În această izolare creatoare, Haydn pune bazele a două genuri importante ale muzicii clasice, "simfonia" și "cvartetul de coarde", și compune un mare număr de piese muzicale simfonice, opere și muzică de cameră. După moartea prințului Nikolaus
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
asupra unei mari părți a Angliei de nord. În 1505, la vârsta de douăzeci și șapte de ani, Morus s-a căsătorit pentru prima dată, cu Jane Colt, mai mică decât el cu zece ani. Conform ginerelui și primului său biograf, William Roper, Morus ar fi vrut să se însoare cu a doua fiică a lui John Colt, dar a crezut că Jane s-ar fi simțit umilită dacă una dintre surorile sale mai mici s-ar fi căsătorit înaintea ei
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
Sud. Istoricii sunt de acord că este imposibil să se estimeze ce ar fi făcut Lincoln, dacă ar fi trăit, în ce privește Reconstrucția, dar s-au efectuat unele proiecții pe baza pozițiilor sale politice cunoscute și pe baza abilităților sale politice. Biografii lui Lincoln și , conform lui David Lincove, susțin că: Reunificarea reușită a statelor a avut consecințe și asupra numelui țării. Termenul „Statele Unite” fusese folosit și anterior, uneori la plural („aceste State Unite”), și alte ori ca denumire la singular, fără să
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
de mii de oameni, trecând prin fața altora care s-au adunat pe marginea căii ferate cu orchestre, focuri de tabără și coruri sau doar oprindu-se cu capul descoperit la trecerea procesiunii. În tinerețe, Lincoln fusese , sau, după cum spune un biograf, un . Mai târziu, utilizarea frecventă de către Lincoln a limbajului și a imaginilor religioase ar putea fie să fi afectat credințele lui personale, fie să fi fost doar un mijloc de a face apel la audiența sa, formată mai ales din
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
fost în mare parte pozitive, dar Rând consideră chiar și recenziile pozitive ca fiind jenante din cauza schimbărilor semnificative efectuate în scenariul ei de către producător. Rând credea că primul ei român, "Noi, cei vii", nu a fost recenzat prea mult, dar biograful lui Rând, Michael S. Berliner, spunea că „a fost cel mai recenzat din oricare dintre operele ei”, cu aproximativ 125 de recenzii diferite publicate în peste 200 de publicații. Per ansamblu, aceste comentarii au fost mai pozitive decât recenziile primite
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
lucrările consacrate conducătorilor acestei revoluții, cu predilecție lui Avram Iancu, despre care au scris memorabile pagini mai mulți istorici, a căror listă începe, fără nici o îndoială, cu Silviu Dragomir (53) și cu Iosif Sterca Șuluțiu de Cărpiniș, unul dintre primii biografi a lui Avram Iancu (54). Lista acestor autori continuă cu I. Georgescu (55), I. Lupaș (56), Gabriel Bălănescu (57), Al. Hodoș (58), Horia I. Urs (59), Ștefan Pascu (60), Teodor Pompiliu (61), M. Badea și Gh.I. Bodea (62), marin Mihalache
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]