4,262 matches
-
variată: se reduce la autobiografie; precum în toate prozele românești reușite, de la pașoptism și pînă la Primul Război Mondial, memorialistica domină cu autoritate. Anghel selectează, aparent la întîmplare, episoade din propria sa viață, pentru a prelungi apoi în fantastic documentul biografic. Plecînd de la pretextul amintirii, el profită pentru a oferi, în fraze cadențate, sub formă de ficțiune pură, tabloul cît mai vag și cît mai brumos al unei lumi dispărute. Scenariul falselor amintiri rămîne același, indiferent de pretextul epic: vechiul Iași
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
de obicei, invocat cu consecvență tocmai pentru a fi, mai pe urmă, scos din scenă). Succesiunea nu se discută. A o încălca reprezintă cea mai sigură cale către falimentul interpretativ. Câteva situații. Secvențe întregi din poeme privesc un nefericit accident biografic petrecut în urmă cu câțiva ani. Asupra acestuia nu e indicat să insistăm, dar nici să-nchidem savant ochii, prefăcându- ne că vedem ca un celebru personaj, numai și numai idei. Or, cu greu se pot imagina ecorșee mai explicite
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
cu un șantier de schițe menite unor viitoare prelucrări, cu care autorul nu s-a mai canonit însă. Ce-l salvează e „mirosirea” sufletului lui Nae, adulmecarea halenei spirituale pe care a emanat-o în epoca interbelică. Altfel spus, apropierea biografică de Nae îl pune pe Băncilă în pielea unui martor asistînd la un spectacol de fascinație intelectuală, și cum acest spectacol are loc fără intermediari, autorul e comparabil cu Vulcănescu în privința a cît de plauzibil îi e testimoniul: Băncilă l-
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
2011, 279 pag. Lucrarea lui Pompiliu Crăciunescu, Transliteratură și realitate, se dorește a fi un studiu insolit al operei literare a lui Vintilă Horia, centrat asupra celor trei romane care alcătuiesc Trilogia exilului. Studiul se deschide cu prezentarea câtorva date biografice și evenimente relevante din viața scriitorului, fiind schițate aici, de asemenea, unele dintre temele centrale ale romanelor: exilul, căutarea omului indiviz, „triada tematică a viitorului mare romancier: iubirea, sacrul, cunoașterea” (p. 36). Ni se vorbește despre „adevărul pulverizat”, care trebuie
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
ansamblul ei” (p. 49) Capitolul acesta, foarte dens ideatic, se încheie cu un medalion surprinzător. Prin aceea că, în finalul paragrafului, estetul Mihai Zamfir pune pe plan secund tocmai argumentul estetic: „S-a desfășurat tot atunci în Moldova o traiectorie biografic poetică perfect asemănătoare celei a lui Cârlova. Cu doi ani mai tânăr decât poetul muntean, născut la Iași tot într-o familie boierească, bun cunoscător de greacă și franceză, Alexandru Hrisoverghi s-a făcut celebru plângând pe ruinele Cetății Neamțului
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
lichidat cu un glonț în ceafă în stilul NKVD-ului. Lăsând la o parte faptul că acest brigand seamănă destul de bine cu Stalin - zis Sosa în vremurile bune când se ocupa cu banditismul și terorismul -, nu neapărat la chip, cât biografic, povestea lui evidențiază caracterul noii puteri și asemănarea dintre cele două tabere. Numai că Benia nu dorește să răstoarne lumea, ci să trăiască în ea, pe când revoluționarul nu va ezita să utilizeze nicio metodă pentru a o schimba radical. Avem
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
de care a avut parte acest tip de literatură în perioada comunistă. Din păcate, se pare că resurecția formidabilă de după 1989 - când consemnăm și cele două sinteze ale lui Eugen Simion, Ficțiunea jurnalului intim (3 vol, 2003) și, respectiv, Genurile biograficului (2 vol., 2008) - nu a reușit să clatine convingerea foarte răspândită că scriitorul român nu e un mare producător de jurnale sau memorii. Ce e încă și mai grav, e că mari autori de asemenea scrieri, ca G. Sion, de
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
auzit de la alții, fără să aibă savoarea indicibilă a Scrisori-lor lui Ion Ghica, este o operă, după cum spune același Neagu Djuvara, „mai credibilă - chiar cu totul credibilă”. Ceea ce nu e deloc puțin, mai ales că memorialistica, asemeni tuturor speciilor genurilor biograficului, nu se definește în primul rând prin valoarea literară. Cantitatea de informație inedită și posibilitatea de a fi utilizată ca referință istoriografică sunt valori mai importante, în codul de gen al literaturii confesive. Se cuvine, prin urmare, să începem să
Memoria premodernității noastre by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5258_a_6583]
-
despre el vor fi, și acest detaliu va fi îndeajuns ca să-i asigure posteritatea. E un privilegiu de rang providențial ca un povestitor rustic să aibă norocul de un critic al cărui condei să-l ridice pe muchia unei epopei biografice cu timbru irepetabil. În enumerarea amănunțită și riguroasă a opiniilor pe care succesivele generații de critici le-au rostit despre Creangă, Eugen Simion nu-și începe pledoaria cu Călinescu, ci cu junimiștii (care vedeau în Creangă un „autor poporal“, talentat
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
inspirat, ci ca un om de cultură; poetul a fost un erudit al timpului său. Într-o bună parte a poeziei, a urmărit doar evenimentul: acesta a luat forma impulsurilor erotice, dar și pe aceea de comemorare a unor evenimente biografice verificabile (vezi lăuda nesfîrșită și banală închinată lui Vodă Moruzi, plîngerea la moartea tatălui său, pentru a nu mai vorbi de poemele ce trasează istoria iubirii pentru Zulnia, muza și apoi soția lui Conachi). În rest, chiar dacă rămîn vizibil legate
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
arată cât se poate de clar că n-avem de-a face cu un oarecare artificiu teoretic la modă.) De altfel, dacă ne uităm puțin în urmă, la cărți cum este masiva Ficțiunea jurnalului intim (în trei volume) sau Genurile biograficului, putem vedea aisbergul în întregime, nu numai creștetul lui. Celelalte secțiuni ale cărții conțin și ele numeroase nuanțe fertile interpretativ. (E de-ajuns să mă refer, în treacăt, la ierarhia demonilor, invers proporțională cu coeficientul de inteligență al acestora.) Ce
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
retezîndu- i imboldul de a aluneca într-o enumerare de justificări inutile. Nimeni nu alege să creadă sau să nu creadă. Ateul e tot atît de dezarmat în privința intențiilor intime ca și credinciosul. Ca sentiment ivit în prelungirea unei traseu biografic, credința e o reacție finală în fața unor impresii acumulate pe drum. E o vibrație cu putere concluzivă, e tăria gustului pe care ți l-a lăsat viața. La unii gustul e amar și lucid, pătruns de scepticism față de semeni și
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
Ștefănescu. Ana (1883-1969) a ajuns la Constanța prin căsătoria, tot la Pârscov, la 20. I. 1907, cu funcționarul Leon I. Niculiu din Palazu. După cum se cunoaște, nașterea lui Vasile (Dile) a fost consemnată mai târziu (27. XI. 1884), generând dispute biografice. Costache Voiculescu a părăsit această lume pe 10 octombrie 1916, „orele 2 după amiază”, la vârsta de 80 de ani, iar Sultana, pe 27. I. 1911. Băcănia și cea mai mare parte a pământului din Pârscov au fost moștenite de
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
extrase dintre „intermitențele morții”. Am crezut întotdeauna că experiențe-limită precum boala, suferința, apropierea fizică a morții te pot aduce într-o anticameră a morții unde capeți alt glas, altă vedere. Este poate și cazul Medeei Iancu. Ea scrie o poezie biografică de o acuitate, intensitate și limpezime rar întâlnite, scrie despre moartea iminentă (în câteva rânduri este vorba despre o clinică de tratare a cancerului), cumva din moarte. Este greu de explicat, dar cred că în principal lipsa oricărui livresc, lipsa
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
despre „relectura fascinantă a operei crengiene“ întreprinse de Eugen Simion. Inițiativa cea mai plină de interes a lui Eugen Simion mi se pare și mie că este aceea de a-l fi legat pe naratorul Creangă, pe povestitor, de „provocările biograficului”, într-un spirit apropiat de acela în care criticul o făcuse mai demult, în studiul său masiv dedicat jurnalului și „autoficțiunii”. „În acest context - scrie în prefață Mihai Cimpoi - remarcăm observația judicioasă că Amintiri... este o autoficțiune; ficțiunea, aici, se
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
în prefață Mihai Cimpoi - remarcăm observația judicioasă că Amintiri... este o autoficțiune; ficțiunea, aici, se substituie autobiografiei, confesiunea își creează naratorul...” Acesta este, într-adevăr,unghiul din care îl analizează pe Creangă Eugen Simion, punând mereu în legătură invenția cu biograficul, fie că sunt în discuție scrierile în care invenția primează (basmele propriu-zise), fie scrierile databile istoricește (Moș Ion Roată, Popa Duhu etc.), fie, cu atât mai mult, Amintirile din copilărie. Plasarea discuției despre Creangă în sfera preocupărilor legate de genul
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
deopotrivă în Amintiri și în povești, marcând de fapt toate personajele și situațiile din operă. Reconstituirea lumii lui Creangă, astfel cum o înfăptuiește Eugen Simion, e trecută prin naratologie, prin Bahtin, prin toți autorii moderni și contemporani preocupați de problema biograficului și de relația autor-operă, făcând însă din studiul său nu doar o cercetare doctă, dar și una care se citește cu mare plăcere și cu sentimentul redescoperirii unui scriitor complex, meritând mai mult, desigur, decât statutul de obiect al predării
Alt Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5301_a_6626]
-
de a doua fază a romantismului francez. Originalitatea lui Bolintineanu constă tocmai în unirea neașteptată a celor două orizonturi opuse, într-unul singur, ambivalent: pe de o parte, Sudul de basm oriental și splendoare factice a Imperiului Otoman în decadență (biografic, Bolintineanu descindea din orizont sudic, iar sugestia hugoliană din volumul Les Orientales trebuie să fi jucat și ea un rol); pe de altă parte, contactul cu romanticii germani și cu Byron a lăsat urme directe în poezia lui Bolintineanu, venind
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ale primei planșe - „Ce, tu ești numai pentru privit/ Ce, tu crezi că moartea e numai pentru murit!” - se prelungesc într-un ingambament grafic în bulă, care le amplifică expresivitatea), dar și un eveniment cultural de elită și o poveste biografică de mare interes public. Din această perspectivă socio-estetică, singurul lucru pe care criticii și cititorii obișnuiți l-ar putea pretinde după încheierea expoziției-lansare de la Muzeul Benzii Desenate ar fi editarea volumului într-un tiraj adecvat și cu o difuzare pe
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
de acuitatea nervului său etic, dar nu de gravitatea delictelor în sine. De aceea, în aplecarea de a-și mărunți slăbiciunile se simte mai curînd un pretext menit a declanșa narațiunea, decît o pornire irepresibilă de a-și ușura cugetul. Biografic vorbind, privilegiul autorului e că a știut să-și preschimbe suferința într-o sursă de încăpățînare, imaginea cu care rămîi în urma lecturii fiind cea a unui munte de tenacitate: „Culeg din grădina amintirilor ce îmi iese în cale. Nu trec
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
aluziv și voalat, ca într-un joc de umbre în care autorul, preocupat de a nu isca susceptibilități tardive, își îndepărtează cititorul printr-o tehnică a ambiguităților politicoase. În loc să descrie franc și direct, dar cu lux de amănunte, fiecare rană biografică, Nicolae Radu ocolește detaliile, evită numele și precizările cronologice, așteptînd în schimb ca cititorul să guste estetic întîmplările. În realitate, nu vezi decît niște personaje cărora li se ia concretețea biografică, de aici aerul de poveste încifrată al volumului. Cartea
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
și direct, dar cu lux de amănunte, fiecare rană biografică, Nicolae Radu ocolește detaliile, evită numele și precizările cronologice, așteptînd în schimb ca cititorul să guste estetic întîmplările. În realitate, nu vezi decît niște personaje cărora li se ia concretețea biografică, de aici aerul de poveste încifrată al volumului. Cartea pare scrisă pentru sine însuși de un autor care își găsește în actul scrisului consolări secrete. Dar pentru cititor, efectul e de sațietate provocată de niște oameni care sunt scheme, nu
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
și Freud...” ș.a.m.d. (v. idem). Așadar, e limpede că nu-i cazul să forțăm notă în folosul apropierii dintre cei doi artiști, lucrurile petrecânduse de la sine (astral?!) în această direcție. Mai semnalez doar „coincidență” (termen antipatic ambilor protagoniști) biografica în privința orbirii: premonițiile care l-au purtat pe Victor Brauner către pierderea unui ochi se potrivesc în mod ciudat cu preocuparea lui Ernesto Sábato față de acelasi fenomen, terminată și pentru el cu pierderea acuității vederii începând cam de la vârsta de
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
unghiul veleităților sporadice, autorul a fost atras, în succesiune cronologică, de poezie, filozofie, religie și tradiție ancestrală, căutînd în fiecare din cele patru ipostaze o pîrghie de împlinire. Pe fiecare le-a atins pentru a le abandona, în timp ce, sub unghi biografic, Dab Iacob a absolvit Politehnica bucureșteană în 1985, supliciul de a îndura o atmosferă neumanistă insuflîndu-i o repulsie cronică față de domeniul ingineresc. Fastidiul față de pustiul tehnic și l-a domolit mergînd în 1984 la Noica, Păltinișul prilejuindu-i scrierea unui
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
pune tulburările din pavilionul numărul trei pe seama gazetelor pe care le citesc pacienții. Toxicologia sau Dincolo de bine și dincoace de rău (1983), ultimul volum al tetralogiei, transcrie, la început, în spirit ludic și parodic, câteva „date și coincidențe” de aspect biografic, fiind structurat sub forma unei confesiuni cu caracter filosofic, contrapunctată de diverse linii narative secundare, de digresiuni și fapte relatate cu mai multă sau mai puțină obiectivitate. Se contopesc, în textura romanului, evenimente din vremea copilăriei și adolescenței, cu situații
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]