1,252 matches
-
s-a folosit țiglă. Edificiul a fost construit în anul 1876, în timpul păstoririi preotului unit Ștefan Sora. Reparat în 1996 și 2005, lăcașul a fost împodobit iconografic în anul 2005 de ieromonahul Porfirie Cuciuc din Petroșani. Predecesoarea sa fusese o bisericuță de lemn, înălțată în jurul anului 1770; harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și conscripția din 1829-1831 îi menționează existența. La rându-i, și aceasta succedase altei ctitorii de bârne, înscrisă în tabelele recensămintelor ecleziastice ale anilor 1733, 1750 și 1761-1762.
Hobița, Hunedoara () [Corola-website/Science/300550_a_301879]
-
Ioan, Lazăr Ioan, Crișan Toma, Crișan Mihai apar pe spatele monumentului fiind adăugați la lista de pierderi omenești a satului survenită în urma celui de-al doilea război mondial. În satul Frunzeni, până în anul 1940 slujbele se oficiau într-o fostă bisericuță din lemn, care data încă înainte de 1768, căci la aceea dată erau în biserică un Penticostar și un Tripod tipărite la 1768 la Blaj. În secolul XIV este menționat ca preot slujitor, cu numele de Paulus, preot de rit creștin
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
căci la aceea dată erau în biserică un Penticostar și un Tripod tipărite la 1768 la Blaj. În secolul XIV este menționat ca preot slujitor, cu numele de Paulus, preot de rit creștin ortodox, care oficia slujbele în Hrastăs. Vechea bisericuță demolându-se din cimitir, s-au construit un fel de trapeză (paraclis), în curtea bisericii, iar în cimitir s-a construit o clopotniță, pereții fiind pictați pe pânză, azi refăcută în totalitate sub păstorirea preotului Iacob Sandu Iustin. Actuala biserică
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
al XIV-lea-al XV-lea, cu refaceri în secolul al XVIII-lea și la 1814) din Jgheaburi, ansamblu monument istoric de arhitectură de interes național, alcătuit din biserica rupestră „Sfinții Apostoli”, ruinele chiliilor rupestre, stânca schitului „Sfinții Apostoli”, o bisericuță de lemn (secolul al XIX-lea) și un cimitir (secolele al XIV-lea-al XV-lea). Tot de interes național sunt și situl arheologic de la Coasta Frumoasă-Cârstienești, aflat la 400 m nord de satul Corbșori și la 500 m est
Comuna Corbi, Argeș () [Corola-website/Science/300618_a_301947]
-
configurația bisericii vechi, având lungimea de 40 m, lățimea de 13 m și înălțimea navei de 10 m, iar a turnului de 27 m. Biserica poartă hramul: "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" (8 septembrie). În cimitirul satului, sectorul Buchila, este o bisericuță despre care tradiția populară susține că este tot atât de veche ca și cea din cimitirul de la Faraoani, "extat cappella Portiunculae suae Sanctae Mariae Angelorum Reginae an 1839 aedificato". Bisericuța este construită din bârne de stejar, lungă de 15 m, lată de
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Sfintei Fecioare Maria" (8 septembrie). În cimitirul satului, sectorul Buchila, este o bisericuță despre care tradiția populară susține că este tot atât de veche ca și cea din cimitirul de la Faraoani, "extat cappella Portiunculae suae Sanctae Mariae Angelorum Reginae an 1839 aedificato". Bisericuța este construită din bârne de stejar, lungă de 15 m, lată de 6 m și înaltă de 5 m. Tot în raza satului Valea Seacă mai sunt două capele: una pe dealul Bozdos, închinată sfinților "Constantin și Elena", construită în
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
marginea de apus a satului, șade umbrită in desișul copacilor biserica cu hramul „Sfinții Voievozi”. Intrând pe valea lăturalnică a Curiței, regăsim un sat frumos organizat de-a lungul șoselei. Acesta cuprinde o școală primară, un cămin cultural și o bisericuță având hramul „Sfântul Nicolae”. Comuna Cașin beneficia în anul 2012 de următoarele facilități: Înca de mai bine de 3000 de ani, pe teritoriul Cașinului de azi se găseau așezări omenești primitive. Acestea constituie stratul autohton. Din cauza ploilor, înghețurilor, dezghețurilor și
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
stâlpi despărțiți prin arcade ogivale. Alți stâlpi ca aceștia arată asemeni unei perdele între naos și pronaos. Pereții sunt sprijiniți de contraforturi solizi. Astăzi, preotul paroh care slujește la această biserică este Daniel Iordan. În cadrul acestei parohii face parte și bisericuța „Sfântul Nicolae” din Curița. Această Sfântă biserică a început a se zidi în anul 1840 cu cheltuiala Egumenului Mănăstirii Cașinului - Isaiia Țarigrădeanul - care a zidit-o până la ferestre, iar de aici și până la terminare, în 1843, a fost zidită prin
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
1843, a fost zidită prin stăruința și contribuția preotului I. Smărăndoiu și a Ieromonahului N. Velniceru, ajutați și de alți binefăcători. Clopotnița este făcută de I. Smărăndoiu, fiul preotului Smărăndoiu, în 1862. În locul acestei Sfinte biserici a fost înainte altă bisericuță de lemn tot cu hramul Sfântul Dumitru. La marele cutremur din 1977, clopotnița a fost avariată fiind ulterior reparată. Preotul paroh ce slujește astăzi la această Sfântă biserică este Marius Cojocaru. Acestei parohii i se mai adaugă și biserica de
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
1911 când este sfințită actuala biserică, construită cu ajutorul Primăriei Darabani, a enoriașilor din satul Bajura, dar prin osteneala preotului Gheorghe Hadârcă venit din Basarabia, cel care a fost și primul învățător din sat titularizat, din anul 1893. Pitorească era fosta bisericuță din bârne de pe Vale. Din descrierile contemporanilor, aceasta era construită într-un pâlc de stejari retezați și care au ținut loc de furci, masa altarului fiind construită dintr-un stejar foarte gros, retezat la înălțimea de un metru, iar podeala
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
comuna Hilișeu-Horia din județul Botoșani, Moldova, România. Biserica din satul Corjăuți, parohia Hilișeu-Crișan a fost construită în anul 1813 în următoarele împrejurări: între anii 1811-1813, Ioniță Bașotă ridică în satul Pomîrla, unde își avea conacul, o biserică nouă din zid. Bisericuța din lemn, ctitorită de C. Bașotă, este cerută de locuitorii satelor Corjăuți și Hliboca, ambele situație pe moșia Bașotă. Iscându-se ceartă între aceste două sate cu privire la biserica de lemn, proprietarul de atunci Ioniță Bașotă, are cuvânt hotărâtor și poruncește
Corjăuți, Botoșani () [Corola-website/Science/300904_a_302233]
-
Alexandru Șuțu la 1840 prin posesorul său Constantin Popovici. Pictura de pe catapeteasmă este aleasă, la fel și sculptura. Pe două icoane, a Mântuitorului și a Maicii Domnului, stă scris anul 1757. Sunt icoane vechi și pe toată catapeteasma, aduse de la bisericuța ce a fost în mijlocul satului, loc ce se află și astăzi megieșit de Alexandru Cananau. Potirul poartă numele și inscripția Maria Pulcheria Miclescu. Curtea bisericii este împrejmuită cu zid de piatră. În anul 1894 a fost numit preot Cucu Ioan
Miorcani, Botoșani () [Corola-website/Science/300918_a_302247]
-
de localitate. Din această vatră de sat, devenită apoi proprietatea Institutului Sofian, locuitorii s-au mutat odată cu stăpânii, boierii români Bobu și Babic și armeanul Goilav la actuala vatră, tot din cauza unei molime. La vatra veche au mai rămas totuși bisericuța din lemn și cimitirul ce poartă încă pietre funerare. Vechea vatră avea și două păduri, la sud și nord, cunoscute astăzi sub numele de rediuri, păduri mici, noi. Din acest motiv și biserica au construit-o tot din lemn. Piatră
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
țigan. Locuitorii îi alintă și astăzi pe țigani ca provenind din Valea Boierimii, probabil pentru că ei se îmbrăcau cu pantaloni și surtuc (haină) și nu cu ițari, cămăși și opinci. În actuala vatră locuitorii nu aveau biserică. Țăranii au adus bisericuța de lemn din vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se mai spune, prin translație, pe roți sau pe butuci, cale de 8 km. Astăzi comuna beneficiază de o biserică nouă în curtea căreia
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
vechea vatră, ctitorită la 1795, de la Odaie sau Valea lui Ion, cum i se mai spune, prin translație, pe roți sau pe butuci, cale de 8 km. Astăzi comuna beneficiază de o biserică nouă în curtea căreia “se odihnește” vechea bisericuță din lemn. Hramul bisericii din comună este atunci când creștinii ortodocși sărbătoresc „Înălțarea la Cer a Mântuitorului Iisus Hristos”, cade mereu într-o zi de joi, a patruzecea zi după Sfintele Paști și este o sărbătoare cu dată schimbătoare.
Havârna, Botoșani () [Corola-website/Science/300910_a_302239]
-
în anul 1598, luna februarie, ziua 28. Denumirea satului: Denumirea satului poate fi de origine slavă. În vechime satul de astăzi purta două nume, spre răsărit - Lișna, iar spre apus - satul Sfărcăuți, care a dispărut, probabil la 1822 când o bisericuță ce era în Lișna, a fost strămutată în parohia Crăiniceni (Horodiștea) județul Botoșani, după cum arată inscripția de acolo. Construcția bisericii Biserica s-a construit în anul 1814 și s-a terminat în 1816. Sfântul locaș a înlocuit o altă biserică
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
s-a construit în anul 1814 și s-a terminat în 1816. Sfântul locaș a înlocuit o altă biserică dinspre nord zidită din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă, fără clopotniță. S-a sfințit de către Protoereul Atanasie. Cu ocazia strămutării bisericuței din Lișna la Crăiniceni, în 1822, o parte din icoane și alte obiecte de cult au fost aduse în noul locaș de cult. Noua biserică cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril a mai primit ca patron și pe Sf.
Lișna, Botoșani () [Corola-website/Science/300914_a_302243]
-
Dumnezeu Alexandru, Anica și fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile”. Deși biserica nu are înfățișarea bisericilor mari de catedrală, cu forme suple, totuși prin podoabele sale, catapeteasma, icoanele, ba chiar și prin forma ei modestă de bisericuță veche, insuflă credincioșilor acea cucernicie de înaltă spiritualitate.
Hilișeu-Crișan, Botoșani () [Corola-website/Science/300911_a_302240]
-
Sfîntului Voievod Ștefan cel Mare moșia pe care se află localitatea era în proprietatea Sfintei Mănăstiri Putna . În anul 1765 Alexandru Mavrocordat dăruiește moșia Vlădeni boierului Iordache Balș . În actuala vatra a satului , pînă la anul 1906 a existat o bisericuța de lemn cu hramul “Sfanțul Nicolae” care a fost închisă în anul mai sus amintit de o comisie a Sfintei Mitropolii deoarece era în pericol iminent de a se dărâma . În anul 1906 , proaspăt hirotonit , preotul Ioan Gavriliu a luat
Comuna Vlădeni, Botoșani () [Corola-website/Science/300931_a_302260]
-
o biserică de lemn, în care a slujit preotul Bucur Cretu până în anul 1731 când acesta a fost transferat la Biserică Ortodoxă din Brașovul Vechi, iar la vârsta de 90 de ani a fost numit Protopop al Brașovului. Probabil pentru că bisericuța de lemn era deteriorată, credincioșii din Purcareni la anul 1797 iunie 3 și-au ridicat, pe locul celei vechi, o biserică de piatră acoperită cu șindrila și care avea hramul "Înălțarea Domnului". În vremea aceea slujeau Pr. Gheorghe Radovici care
Purcăreni, Brașov () [Corola-website/Science/300958_a_302287]
-
Corul poligonal are patru ferestre similare cu cele ale navei, terminate în arc frânt. Rozetele din partea superioară a ferestrelor corului apar în adevărata lor splendoare ornamentală, fără a sancționa în vreun fel restul construcției. Dimpotrivă, modalitatea lor de realizare oferă bisericuței din Șmig o formă superioară. Corul este neobișnuit de mic la interior, dar boltit ingenios. Amplasarea lui mai jos decât de obicei a dus la apariția unui arc de cerc extins care îl separă de navă. Includerea unor contraforți în interiorul
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
și apărură călugării Tarasie, Melachie și Panait izgoniți din schitul lor din nordul țării de furia catolicilor. La sfatul lor, mica comunitate ridică o mică biserică-mănăstire, fără turn, fără clopote, numai cu o mică toacă așezată sub streașina. În jurul acestei bisericuțe se înșiruie câteva chilii și pentru cei ce trec în drumul lor pe acolo. Credincioși de prin alte sate risipite pe vâlcele vin aici să caute alinare. Nu peste mult timp apărură iscoadele care căutară ascunzișurile celor fugiți. Legenda orală
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
său din Berchez să-l convingă să vină înapoi este ucisă și îngropată în fundul unui pârâu din Valea Maotei. Povestea zice mai departe cum că Indreicuță a Dochiei întâmpină doi călăreți ai Cetății Ciceu care botează satul Kapolna, după mica bisericuță a călugărilor și-l trec în stăpânirea Cetății pentru care trebuiau să plătească dări. Așa s-a transformat satul din pădure în satul Căpâlnea, prin adaptarea la limba românească a ungurescului Kapolna. Sosirea primelor familii pe Valea Maotei s-a
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
se refugieze în 1940 la Bazna, județul Sibiu. Cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae, o construcție din piatră și cărămidă, își are obârșia în dorința mai veche a locuitorilor de a construi o biserică mai mare, care să fie folosită în locul bisericuței de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, care devenise neîncăpătoare. Astfel, în timpul păstoririi preotului Ioan Cîmpeanu, în anul 1931 au început lucrările și au durat până în 1940, când a fost acoperită și tencuită numai în exterior. Vitregiile vremii au făcut
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
în literatura de specialitate. Ruinele unei fortificații în punctul “La cetățuie”, de unde provin materiale române, bizantine și slave, situat pe o înălțime care domină localitatea dinspre sud-vest, abundență monedelor române și bizantine, valul de pământ care înconjoară Niculitelul dinspre sud-sud-vest, bisericuța “Sf. Atanasie” care pare să rezide dintr-o capelă bizantina, ca și cele treisprezece monede medievale, aparținând foarte probabil unui tezaur din vremea lui Vlaicu Vodă evidențiază o intensă și îndelungată locuire a acestor locuri nu în cadrul unui simplu sat
Comuna Niculițel, Tulcea () [Corola-website/Science/301853_a_303182]