1,717 matches
-
cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere între imperii mari au fost stabilite pe teritoriul actualei Șerbii, în mai multe epoci ale istoriei europene : între partea vestică și cea estică a Imperiului Român; între Regatul Ungariei, Imperiul Bulgar și cel Bizantin; și între Imperiul Otoman și Imperiul Austriac (mai tarziu Austro-Ungar). Drept rezultat, în timp ce nordul Șerbiei poate fi numit „centru-european”, sudul aparține mai degrabă Estului Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influențat reciproc, așa că o separare între nord și sud este
Serbia () [Corola-website/Science/298445_a_299774]
-
în documentele latine medievale "Vlachi", în sârbă și croată "Vlahi", apoi "Vlasi") este folosit și pentru istroromâni încă din Evul Mediu, dar este derutant, pentru că are sensuri diferite în funcție de popoarele care l-au utilizat sau îl utilizează, și în funcție de epocă. Bizantinii îl foloseau pentru toți românii, dar în documentele sârbești și croate a ajuns să desemneze și păstori de orice etnie de pe teritoriul slavilor de sud. Astăzi în greacă termenul îi denumește pe aromâni și pe meglenoromâni, iar în sârbă și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
Mihail a fost ridicat la rangul de co-împărat, în 840, iar în 842 - la doi ani - a devenit împărat sub regenta mamei sale, Teodora ÎI, a unchiului său, Sergios, si a ministrului Theoktistos. În timpul minoratului sau, arabii îi înfrâng pe bizantini în Cretă, Pampilia și Siria, dar flotă bizantina obține o victorie în 853. De asemenea, bizantinii trebuie să facă față invazilor slave din Peloponez. Cand Mihail a crescut, el l-a numit pe unchiul său, Bărdaș, "Caesar" și a acceptat
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
a devenit împărat sub regenta mamei sale, Teodora ÎI, a unchiului său, Sergios, si a ministrului Theoktistos. În timpul minoratului sau, arabii îi înfrâng pe bizantini în Cretă, Pampilia și Siria, dar flotă bizantina obține o victorie în 853. De asemenea, bizantinii trebuie să facă față invazilor slave din Peloponez. Cand Mihail a crescut, el l-a numit pe unchiul său, Bărdaș, "Caesar" și a acceptat asasinarea lui Theoktistos în noiembrie 855, iar în 856, tot cu ajutorul lui Bărdaș, a înlăturat regenta
Mihail al III-lea Bețivul () [Corola-website/Science/307286_a_308615]
-
pe scaunul de patriarh, începând din nou certurile cu Romă. Vasile s-a mai confruntat și cu paulicinenii, care s-au aliat cu arabii și au ocupat Niceea și Efesul. Dar ei au fost înfrânți de generarul Cristofor în 872, bizantinii recăpătând și Ciprul. În lupta cu arabii, Vasile s-a aliat cu Ludovic ÎI, regele Italiei și împăratul occidentului, împreună cu care a curățat Marea Adriatică de raiduri și a capturat orașul Bari, în 871. Dar Sicilia era aproape pierdută, Siracuza căzând
Vasile I Macedoneanul () [Corola-website/Science/307289_a_308618]
-
edificii sunt fortificate pentru a rezista pericolului reprezentat de triburile berbere și de acela, mult mai puternic, al armatelor musulmane venite din Tripolitania în sud. Si tocmai aici, la Sbeitla sau în imediata apropiere, au avut loc primele bătălii între bizantini și musulmani, bătălii care înregistrează în anul 647 victoria noii religii, deschizând astfel o nouă pagină în istoria Tunisiei în particular, și în cea a Africii de Nord, în general. Cercetări recente demonstrează că situl a continuat să fie ocupat
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
Sousse este un oraș cu o istorie tumultuoasă care și-a pus amprenta atât pe modul de viață al locuitorilor săi cât și în religia și arhitectura acestui oraș, el aflându-se pe rând sub dominația fenicienilor, cartaginezilor, romanilor, vandalilor, bizantinilor și otomanilor. Orașul a fost ridicat de fenicieni cu mult înainte de secolul al VI-lea î.Hr. fiind cunoscut sub numele de Hadrumète (sau Hadrim așa cum afirmă istoricul Mohamed Hassim Fantar). Acest oraș timp de câteva secole reușește să își păstrează
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
însă că textul coranic menționat mai sus și care introduce "jizya" (cizia) este o interpolare ulterioră, în măsura în care însuși termenul în sine (jizya) este un hapax ("hapax legomena") în Coran, iar acest tip de taxă tip capitație era practicat atât de către bizantini cât și de către perși; mai mult, caracterul rasist, discriminatoriu al acesteia se știe că a fost preluat de arabi de la perși, care în timpul imperiului sasanid, sub Șapur II de ex., impuneu o taxă tip capitație procentual dublă creștinilor din interiorul
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
un geograf arab din Bagdad a scris în 932 (referindu-se la împăratul Romanus Lecapenus, 920 -944) despre 4 triburi turcice: 'bedjenei', 'bedjenek', 'badjgird', și 'nu.k.r.da" care s-au luptat între ele după ce au fost atacați de bizantinii din orașul W.l.n.d.r . Mult mai aproape de identificare a fost Moise din Chorene (Khorenațî), care a scris în Istoria Armeniei (posibil în jurul sec X) despre "țara necunoscută Balacq".
V.n.nd.r. (N.nd.r.) () [Corola-website/Science/308256_a_309585]
-
(limba turcă: "Büyük Selçuklu Devleti"; limba persană: " سلجوقیان") a fost un imperiu medieval islamic sunnit turco-persan care s-a impus în zonele Orientului Apropiat și Mijlociu, unde a purtat lupte cu bizantinii și cruciații. A supus pe rând Afganistanul, Iranul, Siria, Mesopotamia și Anatolia. Selgiucizii își impun supremația în cadrul lumii arabe și controlează Califatul de la Bagdad. Imperiul Selgiuc a fost fondat de Tughril Beg în 1037. Selgiucizii au unit statele din scena
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
distrugând dinastia Buyid. Alp Arslan a fost fiul lui Chagri Beg, cunoscut pentru extinderea statului lui Tughril prin ocuparea Armeniei și Georgiei în 1064 și invadarea Imperiului Bizantin în 1068, de la care a anexat aproape toată Anatolia. Victoria decisivă împotriva bizantinilor din bătălia de la Manzikert din 1071 prin care a neutralizat în mod eficient amenințarea bizantin. A dat drept generalilor săi de a întemeia principate în fosta Anatolie bizantină. În termen de doi ani, aceștia au stabilit controlul în Asia Mică
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
vestul Anatoliei. Datorită succesorul lui Alp Arslan, Malik Șah, și a celor doi viziri persani, Nizam Al-Mulk și Taj Al-Mulk, statul selgiuc s-a extins în direcții diferite, încât să fie mărginit în răsărit de China și în Occident de bizantini. Acesta a mutat capitala de la Rey la Isfahan. Califul Abbasid i-au conferit titlul de "Sultan al Estului și Vestului" în 1087. Asasinii ("Hashshashin") lui Hassan-i Sabah au început să devină o forță în timpul epocii sale, asasinând multe figuri de
Marele Imperiu Selgiuc () [Corola-website/Science/307746_a_309075]
-
anul 845, geograful arab Ibn Hurdadbeh a descris orașul ca fiind în ruină, servind ca escală pe drumul spre Constantinopol. Pe atunci orașul antic, cu cartierele sale portuare, fusese abandonat, populația retrăgându-se pe "acropolis"-ul fortificat, un "kastron" (castru) bizantin. Pierderea graduală a controlului bizantin în Asia Mică, în sec. al 11-lea, a întărit rolul strategic al orașului, transformându-l în principala bază de plecare a campaniilor bizantine împotriva turcilor selciukizi. In 1080 împăratul Alexis I-ul Comnen (Alexios
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
După cucerirea Constantinopolului de către cruciații apuseni din cruciada a IV-a, Nicomedia s-a aflat în centrul disputelor dintre apusenii trădători ai creștinătății și micul Imperiu Bizantin de Niceea, între 1204 și 1240. In final orașul a fost recuperat de bizantinul Ioan al III-lea Vatatzes, împărat de Niceea. La sfârșitul sec. al 11-lea, între 1078 și 1087, orașul a căzut în stăpânirea turcilor selciukizi. Incă pe atunci se redusese la o locuire numai pe acropolis, într-un patrulater fortificat
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
într-un patrulater fortificat cu laturile de 200-300 de metri lungime și circa 150 de metri lățime. Locuitorii închiși pe acropolis erau despărțiți de apele golfului Izmit de azi de vestigiile unor cartiere antice abandonate. Acropolisul a fost fortificat de către bizantini într-o încercare disperată de a-l menține ca poziție înaintată împotriva turcilor. In prima parte a sec. al 14-lea, Nicomedia a trecut pentru totdeauna în stăpânirea tânărului stat otoman, urmând apoi o evoluție seculară în anonimat. Orașul a
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
care învățaseră lecțiile înfrângerii din prima cruciadă, aveau acum alianțe cu turcomanii și cu persanii. La începutul lunii august, armatele aliate musulmane au atacat cruciații la Mersivan. Cruciații erau organizați în cinci divizii: ale burgunzilor, germanilor, francezilor, germanilor și ale bizantinilor lui Raymond. Lombarzii din avangardă au fost înfrânți, pecenegii au dezertat, iar francezii și germanii au fost obligați să se retragă. Raymond a fost încercuit și numai intervențiile lui Étienne și Conrad l-au scăpat. Bătălia a continuat și a
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
Victoriile turcomanilor i-au permis liderului lor, Kilij Arslan, să-și stabilească noua capitală la Konya și a ridicat mult moralul musulmanilor, demonstrându-le că armatele de cruciați nu sunt invincibile, așa cum își câștigaseră renumele în timpul primei cruciade. Cruciații și bizantinii au dat vina unii pe alții pentru șirul de înfrângeri suferite, și nici una dintre forțele creștine nu a reușit să asigure o cale sigură spre Antiohia, acum, când Kilij Arslan devenise foarte puternic. Dingura cale liberă spre Țara Sfântă rămăsese
Cruciada din 1101 () [Corola-website/Science/306548_a_307877]
-
parte dintre soldații și cavalerii creștini au inceput să dezerteze în ianuarie 1098, inclusiv călugărul Pierre l’Ermite. Deși călugărul a fost rapid găsit și a fost adus în tabăra cruciată, prestigiul său a fost grav afectat. În februarie, generalul bizantin Taticius, care îi sprijinise pe cruciați în calitate consilier și de împuternicit al împăratului Alexius I, a părăsit pe neașteptate tabăra creștină. După cum afirmă prințesa Ana Comnena, care se presupene că a discutat personal cu generalul bizantin, cruciații au refuzat
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
pe general, presupunând că împăratul bizantin îi încurajează în secret pe turci. Pe de altă parte, Bohemund a afirmat că a fost vorba de trădare sau de lașitate, motive suficiente pentru a refuza îndeplinirea obligațiilor asumate cu privire la retrocedarea Antiohiei către bizantini. Se presupune că Bohemund a complotat pentru plecarea lui Taticius, ca să aibă un motiv întemeiat să păstreze orașul pentru sine, dacă reușea să-l cucerească. Deși Godfrey și Raymond nu au fost de acord cu pretențiile lui Bohemund, acesta din
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
La fel ca și în cazul lui Duqaq înaintea sa, Ridwan a fost infrânt pe 9 februarie în apropierea Antiohiei, la Harim. În martie, a ancort în portul Sfântul Simeon o flotă engleză condusă de Edgar Atheling, (care era supus bizantin), care aducea din Constantinopol materiale pentru construirea mașinilor de asediu. Toate aceste noi provizii puteau fi pierdute în întregime pe 6 martie, când coloanele de transpot au fost atacate de un detașament al garnizoanei lui Yaghi-Siyan. Numai atacul ordonat de
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
lui Yaghi-Siyan. Numai atacul ordonat de Godfrey a dus la respingerea musulmanilor și recuperarea materialelor de asediu. Deși flota și materialele fuseseră plătite de împăratul Alexius, cruciații au preferat să considere că toate acestea nu reprezintă un ajutor direct al bizantinilor. Cruciații au început construirea unor mașini de asediu, a unui fort botezat "La Mahomerie", (care bloca Poarta "Podului" și îl împiedica pe Yaghi-Siyan să atace ruta de transport a proviziilor dinspre porturile Sfântul Simeon și Alexandretta) și să refacă mânăstirea
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
de pace cu creștinii, care erau până la urmă inamicii propriilor inamici, turcii selgiucizi. Pierre l’Ermite, care vorbea fluent limba arabă, a fost trimis să negocieze. Rezultatele negocierilor au fost nule. Fatimizi, care-i consideraseră pe cruciați doar mercenari ai bizantinilor, erau dispuși să-i lase pe aceștia să stăpânească Siria, dacă erau de acord să nu atace Palestina fatimidă, un aranjamet acceptat fără probleme de bizantini și egipteni până la venirea turcilor în regiune. Dar cruciații nu puteau accepta un aranjament
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
Rezultatele negocierilor au fost nule. Fatimizi, care-i consideraseră pe cruciați doar mercenari ai bizantinilor, erau dispuși să-i lase pe aceștia să stăpânească Siria, dacă erau de acord să nu atace Palestina fatimidă, un aranjamet acceptat fără probleme de bizantini și egipteni până la venirea turcilor în regiune. Dar cruciații nu puteau accepta un aranjament care nu le asigura stăpânirea asupra Ierusalimului. Până la urmă, solii fatimizi au fost tratați cu deosebită politețe și li s-au oferit numeroase daruri, parte a
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
mare parte a orașului, cu excepția citadelei, care a rămas în mâineile garnizoanei conduse de fiul lui Yaghi-Siyan, Shams ad-Daulah. Patriarhul ortodox al Antiohiei a fost reinstalat în funcție de legatul papal, Adhemar de Le Puy, care spera să păstreze bunele relații cu bizantinii, în special după ce a fost clar pentru toată lumea că Bohemund dorea să păstreze orașul ca pradă de război și nu era dispus să-l cedeze bazileului. Antiohia ducea lipsă de alimente, iar armata lui Kerbogha continua să se apropie. Kerbogha
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
asediați, nu asediatori. Étienne la convins pe împărat că orașul este ca și pierdut. Împăratul s-a lăsat convins să nu mai înainteze spre Antiohia, cu atât mai mult cu cât iscoadele bizantine reperaseră o nouă armată selgiucidă în Anatolia. Bizantinii au hotărât să se reintoarcă la Constantinopol, decât să riște o confruntare cu forțe ale căror efective nu le cunoștea cu certitudine și cu o eventuală înfrângere. Între timp, în Antiohia, pe 10 iunie, un călugăr simplu și necunoscut, Pierre
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]