1,008 matches
-
doamna Tufnel, o vecină obsedată de Biblie, care stătea înțepenită la doar câțiva metri distanță și se uita încruntată în direcția ei. — Draga mea, trebuie neapărat să-ți găsești o manieră de a te exprima fără să mai recurgi la blasfemii, a dojenit-o ea. Dacă te auzea micuța Milly? Noi trebuie să le servim drept exemplu celor tineri. Tentația de a-și extrage toate blasfemiile și înjurăturile din repertoriul cel vast și de a declama sus și tare era copleșitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
neapărat să-ți găsești o manieră de a te exprima fără să mai recurgi la blasfemii, a dojenit-o ea. Dacă te auzea micuța Milly? Noi trebuie să le servim drept exemplu celor tineri. Tentația de a-și extrage toate blasfemiile și înjurăturile din repertoriul cel vast și de a declama sus și tare era copleșitoare. Numai că Susan și-a amintit că, din când în când, avea nevoie de doamna Tufnel ca s-o supravegheze pe Milly în timp ce ea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
care era acum. Nu mai putea face nimic: trebuia să urce. — Ei drăcie! Repetă Deggle. Silueta lui deșirată și fragilă nu era făcută pentru astfel de efort fizic. Numai gândul la el îi făcea limba s-o apuce pe calea blasfemiei. Se mai înveseli la ideea reacției lui Grimus - și a lui Jones - când vor descoperi că s-a întors. întors, rosti el cu voce tare înspre plajă. întors ca să facă un lucru pe care ar fi trebuit să îl facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
banali și mai servili bărbați pe care i-am cunoscut vreodată. Era mic și Îndesat, cu o față lată, rubicondă, cu o cascadă de bărbii duble, cu părul slinos. Mă impresiona doar privirea: Întunecată, scrutătoare, răutăcioasă, gata de sarcasm sau blasfemie. Ca mai toți scriitorii francezi, era Îmbrăcat neglijent, cu veșminte de cel mai prost gust: purta bijuterii peste plastronul pătat și Își Încărca degetele murdare cu diamante” 1. Bărbatul corpolent, cu fața buhăită și părul când unsuros, când răvășit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și ucide poporul pentru binele poporului”. Aceasta va deveni realitate. Rasa adevăraților sfinți Începe să se răspândească pe pământ pentru a consfinți aceste ciudate concluzii ale revoltei. Dar Baudelaire, cu tot arsenalul lui satanic, cu gustul său pentru Sade, cu blasfemiile sale, va rămâne prea teolog pentru a fi un adevărat revoltat. Adevărata lui dramă, care a făcut din el cel mai mare poet al timpului său, e alta. Baudelaire nu poate fi evocat aici decât În măsura În care el a fost teoreticianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
știu! Unii dintre ei se află poate printre noi în vinerea asta, plecându-și umili obrazul în fața Ziditorului lor, în vreme ce ieri-seară se prosternau în fața cupei, prăvăliți în brațele unei prostituate, sau poate chiar, cu mintea încețoșată și limba slobodă, rostind blasfemii împotriva Celui ce a interzis vinul, împotriva Celui ce a spus: „Nu veniți la rugăciune în stare de beție!“ Astaghfirullah! Mohamed taică-meu își drese glasul, având gâtul parcă zgâriat de tonul ascuțit pe care-l luase, după care continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el. Am oftat zgomotos. Tovarășul meu de nenoroc, pe care-l credeam adormit, mi-o întoarse, fără măcar să-și deschidă ochii: — Alhamdulillah! Alhamdulillah! Să-I mulțumim Domnului pentru binefacerile Lui! Nu mi se părea că e momentul potrivit pentru o blasfemie. Așa că m-am mulțumit să spun: — Să-I mulțumim în orice clipă. Dar de ce ai vrea să-I mulțumești taman în împrejurarea asta? — Că m-a scutit să trag la vâsle ca nenorociții ăia de ocnași a căror suflare plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
N-a fost niciodată nimic. Îl cunosc de zece ani. Îi știu viața pe de rost. HAMALUL (Deprimat.): Mă urăște! Da... Mă urăște groaznic... CASIERUL: Nu urăsc pe nimeni, domnule. Dar acest om (Arată spre HAMAL.) este o otreapă... o blasfemie... Îmi distruge toate bucuriile. HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Iar el... iar el... sunt zile întregi când nu scoate o vorbă... Nu-i așa, Bruno, că sunt zile întregi când nu scoți o vorbă... și când minți? De ce minți, Bruno? (Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
interesează câtuși de puțin, le este perfect indiferentă. Vor doar să știe, atât și nimic mai mult. Modalitatea de a afla ceea ce Îi interesează este condiționată de poziția total non-intervenționistă pe care au adoptat-o. Puteți să mă acuzați de blasfemie, dar atitudinea lor nu diferă cu nimic de aceea postgeneză a Dumnezeului creștin. Ba chiar are o finalitate mai neutră decât a Lui. Cel de Sus l-a azvârlit pe om În lume la supărare, la nervi, blestemându-i și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și vă Întreb? - În granițele ipotezei dumneavoastră, cred că prima semnificație a frazei vizează constatarea corespondenței dintre proiect, a cărui existență se presupune implicit, și rezultatul de etapă și, respectiv, final. Fiindcă Îmi place să sper că nu mergeți cu blasfemia până la a insinua că, de fapt, Dumnezeu n-a avut nici un plan, că a edificat la Întâmplare, iar pe măsură ce lucrarea Înainta, se dumirea și El de ce-i ieșea... din mână, din gând, nu știu... și i se umplea pieptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
totul poate fi „externalizat” ? Da, îmi răspund singur, dar exact această constatare mă pune pe gînduri... Pentru a nu rămîne însă prizonierul propriilor mele simțiri, am căutat să văd ce spun și alții. Și iată ce am găsit, de pildă : Blasfemie de la Informmedia pe Doliu.ro 25.02.2009 by Emil Trifa Oare nu se întorc morții în groapă cînd apare despuiata aia lîngă pozele în chenare negre ? Oare capetele luminate cu lanterna de la vînzări sau „maiștrii” de la IT (aiti) nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu s-au gîndit că nu are ce căuta fătuca (ca să nu spun altfel) aia despuiată pe un site funebru, macabru și lugubru ? și în definitiv, de ce există un site pentru morți ? Oare pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain, e mișto... Așa e, nu observasem : anunțurile mortuare, tristețea oamenilor se scurg în chenare negre flancate de o reclamă de „capac frigorific de sicriu” și o reclamă foarte sexy la lenjerie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe care și-l arată astăzi șoferii nervoși, în chip de înjurătură, este o „descoperire” romană - ne amintește Adrian Majuru). În continuare, o serie lungă de înjurături au o origine religioasă, de la blesteme profane („să te bată Dumnezeu” etc.) la blasfemii mai mult sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă și spadă nu este astfel nimic altceva
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au devenit după aceea. Geniul amplifică, nu risipește disperarea. Nici oamenii de geniu nu pot rata întotdeauna paranoia. La români, geniul este asociat zdrențelor. Strămutarea lui într-o vilă cu piscină și limuzină ar însemna un exil sau chiar o blasfemie. Orice creator de artă încearcă eternitatea. Măcar cu degetul. Perenă poate fi și poezia scrisă de deținuții din închisori pe coji de săpun. În privința geniilor, nu poate fi vorba despre nici un fel de planificare. Ele sunt doar accidente ale speciei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
creadă că bogăția este sora geamănă a fericirii. Chiar dacă ar putea fi considerată o scuză, nimeni nu și-ar recunoaște imbecilitatea. Prostul crede că poate transforma într-un Ducipal orice scaun pe care se cocoață. Pentru imbecili, îndoiala pare o blasfemie. Are și ignoranța cântecul ei de sirenă. Originalitatea unora provine numai din stratul de incultură. Prostia nu-și reproșează nimic. Inteligența-aproape totul. Proștilor le place să se considere generație spontanee. Din preaplinul ei, ignoranța simte nevoia stringentă să dea ordine
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Fugi de tandrețea cretinilor ! Prostia are scuze : și Steaua Polară e fixă . Arma fundamentală a prostului este suspiciunea. Imbecilii sunt de două feluri : unii care refuză să facă ceva și ceilalți care consideră că fac totul. Pentru imbecili îndoiala pare o blasfemie. Prostul este iremediabil ocupat. Imploră ajutor și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
incinerate. Jumătate din pamflet poate să muște. Restul trebuie să fie artă. Cartea valoroasă își transformă cititorii în coautori. Arta înnobilează singurătăți. Marea provocare a artei rămâne inefabilul. Cartea care nu - și propune să schimbe lumea este un rebut, o blasfemie. Debutanților le stă bine și când intră cu praștia în Olimp. Șansa talentului e să fie fecundat de o credință. Din luxoasele librării de altă dată, cartea a fost exilată pe tarabe. Când se apropie de pisc, arta devine rugăciune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
greu de condus un popor care are o singură grijă : cea a zilei de mâine. Marile bătălii între națiuni ar trebui să se desfășoare numai în laboratoare, fabrici, biblioteci, muzee. Nepusă în brazdă, inteligența generează apatie. Asceții consideră hedonismul o blasfemie. Pentru amărât și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut.. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste revitalizări. Ne lipsește certitudinea cu care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
greu de condus un popor care are o singură grijă: cea a zilei de mâine. Marile bătălii între națiuni ar trebui să se desfășoare numai în laboratoare, fabrici, biblioteci, muzee. Nepusă în brazdă, inteligența generează apatie. Asceții consideră hedonismul o blasfemie. Utopia rămâne un ingredient esențial în toate marile proiecte ale omenirii. Singurătatea poate fi olimpiană, ori cumplit de stresantă. Excesul de zel poate compromite și cea mai bună intenție. Fără perseverență, celelalte calități mor de inaniție. Care este deosebirea dintre
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să-i fac un ajutor potrivit pentru el""(Geneza 2:18). Dumnezeu a înțeles nevoia lui Adam de a avea o ființă în preajmă. Noua religie a singurătății, la care am aderat alături de miliarde de oameni, nu este oare o blasfemie? Dacă da, de ce ne lasă Dumnezeu s-o luăm razna? Știi, uneori aș arunca penelul pentru a scrie despre voluptățile singurătății. Despre voluptățile singurătății, înțelegi? Pricepi cât de mult am luat-o razna? N-am la mine Jurnalul filosofic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegea cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul. Am rupt toate schițele acelea, pentru că mi se păreau a fi blasfemia blasfemiei, dar nici până astăzi nu mi-L pot închipui altfel pe Dumnezeu. Mă simt atât de singură, încât nici pe Dumnezeu nu mi-L pot închipui altcumva. Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 5 Se înălțaseră sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegea cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul. Am rupt toate schițele acelea, pentru că mi se păreau a fi blasfemia blasfemiei, dar nici până astăzi nu mi-L pot închipui altfel pe Dumnezeu. Mă simt atât de singură, încât nici pe Dumnezeu nu mi-L pot închipui altcumva. Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 5 Se înălțaseră sub fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aproape negru. Am înțeles apoi că am pictat imaginea unei ființe care are statuie în inima ta: Marele Bronz. M-ai emoționat cu povestea acelei ființe. Într-un colț stă pitit un sfânt care cântă la vioară. Asta chiar e blasfemie, vei zice! Nu-ți face griji: nu ești tu. Cred că este vorba despre un alt mit al sufletului tău: Milică. Am sfinți în cătușe (o fi Onuț?), dar și diavoli supraponderali (o fi Burtă Mare?) sau gravizi de mofturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
moment, spuse el, ridicând mâna prevenitor, alarmat de faptul că trezise o dorință atât de stătută. Nici unul din noi nu e o frumusețe, se gândi el, și prezența unei Madone În roz cu alb dădea Întregii situații un aer de blasfemie conștientă. O făcu să se oprească, șoptind precipitat: — Ești sigură că nu e nimeni În apartament? Ea se Împurpură la față, de parcă el i-ar fi făcut un avans grosolan. — Nu, Anton, suntem numai noi. Creierul Începu să-i lucreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oamenilor simpli, care, fără să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în transcendent. Când Nietzsche a spus: ,,Dumnezeu este mort!”, nu rostea o blasfemie ci ne avertiza tragic asupra unei eventualități cumplite: Cerul este gol! Deci lumea și-a pierdut sacralitatea. O pierdere - să recunoaștem - irecuperabilă. Personajele cărții lui Constantin Slavic se mișcă în acest orizont în care transcendența este doar o speranță frumoasă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]