1,501 matches
-
fundițe, îl căutai pe toate părțile și nu dădeai de ei. Din ultimii, strânsese un întreg arsenal, puteai să echipezi un batalion cu el. Am așteptat-o să aleagă. Încercam să-mi imaginez forma, culorile, dimensiunea: decupați sau lătăreți; roz, bleumarin sau vișniu aprins; dizolvați într-o ață sau urcați trei sferturi pe fese. Prin fața ochilor îmi treceau dantele, volane, ștrasuri, chiar și motănei (pe-ăștia nu-i primise de la mine; mi-ar fi plăcut să-i fi cumpărat eu). Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au înapoiat buletinele. Păream în regulă, nu plecasem cu vreun tablou sub pulover. I-am salutat deferent, exagerat, ipocrit. „Instituția prezidențială“ - suna ca un epitaf. Acum chiar mă stăpâneam cu greu. Te-apuca râsul când îi vedeai în uniforma lor bleumarin închis, cu epoleți mustăcioși, cu biluțe, și chipiuri cartonate pe dinăuntru. Mai ales femeile, jurai că le-au turnat într-un costum de ghips, cu revere de ipsos. Abia afară, am pus întrebarea care-mi stătea pe limbă: „Ai reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
moțăie și-am călcat accelerația. Drumul spre Urziceni cădea drept, puteai să-i dai 140 liniștit, chiar și pe ceață. După vreo 10 kilometri, mi-am dat seama că e ceva în neregulă. M-am uitat în retrovizor: un Vento bleumarin, ca de poliție. Am încetinit; a încetinit și el. Am accelerat; a accelerat și el. Distanța între noi rămânea constantă, cam treizeci de metri. Nu putea fi o coincidență. Se ținea după mine. Am privit mai atent în oglindă, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
inventez povești și să dau cu ele după loaze, să le bag mințile-n cap (sau poate, dimpotrivă, să le scot). Bineînțeles că, în realitate, nu mi-am pus costum. Tricou, o cămașă curată, descheiată la gât. Sacou pe deasupra. Blugii bleumarin închis, de la Steilmann. O pereche de ghete: de fetru bineînțeles. Mă simțeam liber în ele, sportiv. Pieptănătura, umerii sacoului scuturați de scame imaginare, ca Otilia pe reverele lui Pascalopol. Gulerul cămășii îndreptat. Păream onorabil și onest. Cât să-l conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lângă noi. „Îmi permiteți?“ „Mai întrebi?“ I-am făcut loc în capul patului. Acum stăteam bine toți trei, lipiți de perete, sub carpeta cu Ali Baba. Cei patruzeci de hoți împingeau de zor la bolovanul din cavernă, galben pe fond bleumarin; unii erau încălțați cu niște cizme de cauciuc, muncitorești, croșetate cu lână mov. „Știți clădirea Primăriei, de pe Banu Manta?“, ne-a verificat Maria. „Sector 1?“ „Da.“ „Ce-i cu ea?“ „Are ceva pe acoperiș, chiar în vârf.“ Ne-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
printre crăpături: stafii palide și delicate sau victime ale consumului de „Cavit“, blocându-ți imaginația și plăcerea de-a povesti. Nici un chip nu purta pe el desenul ipotetic al frumuseții, nici un corp nu se distingea din masa informă de stofe bleumarin. Matricola și cordeluțele așezate corect pe cap îți dădeau un sentiment prematur de nevroză. Când se striga catalogul, corpurile țâșneau în aer ca niște saltele, strivind și ultimele porțiuni de spațiu unde ți-ai fi putut odihni privirea. Clasa mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
imaginasem sobri și asexuați, un angrenaj cu două trupuri cuplate zilnic și neobosit în slujba noastră. Brațele angrenajului cărau sacoșe cu biscuiți și iaurturi (mulți își mai amintesc borcanele ca niște grenade de sticlă și capacele lor gri, verzi sau bleumarin metalizat, bune de găurit cu arătătorul), picioarele alergau după unt sau zahăr, capetele lucrau în bucătărie pentru bunăstarea copiilor. Duminica, se strângea toată familia la masă, începeam cu saleuri și plăcintă cu carne (când nu se mai găsea carne, primeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o broșă, o eșarfă la gât sau o brățară de picior), făcând-o vie și accesibilă. Nici eu nu-i rămâneam dator. Îmi modulam înfățișarea în funcție de public și de locul unde trebuia să ajungem. Nu purtam curea vișinie la pantaloni bleumarin, și nici șosete negre la pantofi maro. Nici măcar nu foloseam cămășile alea bleu-oficial, de birou, peste care funcționarii trânteau cravate galbene sau roz; primisem vreo trei și zăceau toate în dulap. Duminica mă îmbrăcam frumos, de sărbătoare, cu perechea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
egală, indiferentă, excitată. Muzica nu conta, puteai să-i spui oricum, house, trance, drum’n bass, oricum nu se-auzea, doar hipnoza silențioasă a ritmului părea să țină mulțimea vie, fără să se prăbușească. Pe ecran curgeau pete verzi și bleumarin, împroșcate de lasere tridimensionale, decupând brațe, pulpe și abdomene. Fetele aveau șepci negre și ochelari-lacrimă, chiloței negri mulați, top și lanțuri subțiri prinse de gât și-n jurul taliei, ca o centură frântă de castitate. Rujul mov, căpșuniu sau caramelizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Paris, tu să repari Montmartrain-ul, iar eu să-mi difuzez ideile prin metrou, alături de poeții locali și-acordeoniștii ruși? Ar mai fi varianta Amsterdam, se caută măturători la Schiphol, ne-am putea bate pe post. Frumos, poetic: ai halat bleumarin și mai vezi și Boeing-ul cum decolează de lângă tomberon!“ „Oriunde, nu contează. Pașoptiștii ăia ai tăi nu plecau în exil cum ieșim noi azi la plimbare?“ „Ba da, ba da. Cum îi apucau nervii pe Sturza sau Bibescu-Vodă, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei sunt ultimii arhivari ai substanțelor vii, gardienii cărora donatorii de existențe veneau să le dăruiască rulourile minții și poveștile lor complete. Fișele și sulurile erau păstrate cu sfințenie, în rasteluri închise cu cheie; pe holuri, patrulau bibliotecare în capot bleumarin, gata să surprindă orice mișcare suspectă. De jos, din subsol, venea miros de sfoară și aracet și se-auzeau trosnete și clămpănituri, ca de menghină sau presă tipografică (unii credeau că acolo e legătoria de carte; alții, că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
uscat și ciobit. „Terminăm scrisorile, și pe urmă mergem iar la Litere.“ „Iar? Când am mai fost? Și ce naiba să căutăm acolo?“ „Las’ că vezi tu. Hai să rulăm ultimele chestii.“ Mi-am scos mănușile groase de lână, cu degete bleumarin, și-am apăsat cu greutate pe butoanele telefonului. Parcă fuseseră făcute în bătaie de joc, pentru domnișoare. Îți trebuia un ac de siguranță ca să formezi un număr. Mihnea a început să râdă: „Stai că acuma văd. Iar ți-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toate pe cuier, aranjate pe schimburi și categorii. În fiecare an, îmi completam colecția, spre disperarea Mariei. Singurele pe care nu le sufeream erau alea de bucătărie: lipicioase, galben-cauciucate, ca niște cizme de lucru. Mândria colecției mi se părea perechea bleumarin, Thinsulate, cu steluță albă pe exterior. Avea o notă jucăușă, excentrică, pe care doar eu o apreciam. Mihnea murea de râs; la fel și Maria: mă tachina că sunt pe invers. „Lasă, mă, că te-apreciază studenții. Te duci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
difuzată, vândută, a ajuns la clienți. Abia aici apare buba.“ „Care?“, au zis Mihnea și Maria, într-un glas. Se-oprise și trenul, cine știe pe unde ajunsesem, Ploiești, Sinaia, Brașov, oriunde. Cui îi păsa? Nu rămăsesem decât noi, seara bleumarin și povestea. „Din cele 550 000 de exemplare ale numărului 172, pe mine mă interesează doar unul.“ S-a făcut o liniște desăvârșită, de sanatoriu. Lipsea doar Cezar, să recite Plumb în cinci limbi și-n japoneză, ca în liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oricând te plimbai sub ferestre, vedeai desfășurarea bumbacului, ca un concurs de frumusețe. Se punea o pătură dedesubt, să nu se murdărească țesătura; dacă te agățai de tocul ferestrei, puteai să pipăi și termometrele în formă de riglă, cu mercurul bleumarin indicând temperatura. „Ei, cum ți se pare?“, am întrebat-o pe Maria, mai mult de formă. Locul strălucea de modernitate, în contrast cu exteriorul. Parcă montase cineva un cub într-un palat imperial. „Rezonabil.“, și-a început Maria verificarea. „Pat matrimonial pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau lucea sfera unei bile nichelate, înșurubate calm în buric. Puștoaicele circulau în grupuri de câte două, nesimțite, cu capul gol. Frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Imperiului: vilele păreau bogate, dar decente, cu un singur etaj și acoperiș de țiglă, ca-n Dorobanți. Fațadele străluceau proaspăt, cu tencuiala sobră, bej sau gri deschis, și brâurile de cărămidă aparentă modificând discret monotonia culorii. În grădini sclipeau Mercedesuri bleumarin sau Volvouri laminate, culoare Sturm-und-Drang. Nu știai cine trăia acolo (ai fi putut să fii chiar tu, dacă istoria ar fi rulat puțin altfel și Economiștii ar fi împins granița Mittel-Europei vreo mie de kilometri mai la sud), dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
obiect... și mi-am permis să reproduc anumite idei: > Pentru Femei ținuta recomandată: * Rochii, taioare: alege modele conservatoare, din materiale naturale, în nuanțe care rezonează cu nuanța părului și cu cea a tenului tău de exemplu: bej, maro, brun-roșcat, albastru, bleumarin, gri. Sunt recomandate taioarele cu fustă care acoperă genunchii. * Bluze: sunt de preferat modelele simple, în culori deschise. Evită decolteurile adânci, excesul de volane și culorile stridente. * Pantofi: eleganți; decupați, fără șireturi, cu tocuri nu prea înalte, într-o culoare
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
era largă și ușor bombată; sprâncenele groase, stufoase și cu extremitățile ușor bârligate în sus, însă, câteodată, părea să-și aducă aminte de această "indisciplină" a lor și, cu degetele le tipărea și le arcuia în jos. Purta un costum bleumarin. Și la buzunarul stâng, în dreptul inimii, avea întotdeauna, o batistă de un alb foarte curat, imaculat; dar, batista asta o ținea, însă așa, de paradă, fiindcă, iarna, când îi curgea nasul, scotea din buzunarul de la pantaloni, una mototolită și boțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
când la cel cu care era îmbrăcat cel ce fusese presupus a fi vinovat de toată încurcătura, iaca, numai ce se deschide în spatele nostru ușa și studentul Mișu Timofte intră în sală râzând și ținând sub braț paltonul nou, raiat, bleumarin, gros și frumos al lui Moscovici: Domnule profesor zice Timofte paltonul dumneavoastră era în cuier la catedră. Însă domnul asistent Stoica Laurențiu, care terminase examenul și-ncerca să plece acasă, umbla ca un leu în cușcă, și se tot întreba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
10, unde ne aflam noi "cei trei crai de la istorie", au poposit, pentru ședința anunțată, rectorul împreună cu noua colegă. Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pronunțată, ce cobora vertical, în direcția nasului. Un nas mare, dur, armonios, echilibrat. Pletele-i, rare în creștet, dar încă dese deasupra urechilor, îi erau brumate de-a binelea, și-i cădeau în neorânduială pe spate. Purta niște pantaloni reiați, bleumarin și o flanelă de lână naturală, lungă și groasă, peste o cămașă albă din bumbac, descheiată la gât, de sub care ieșea un smoc de păr brumariu, ca și pletele. Când m-am așezat în strană s-a întors ușor spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
apăru în dreptul ușii ca și cum fi l-ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name is... dar nu mai apucă să rostească vreun cuvânt, căci fu cuprins de braț și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
dus la teatru, i-am dat liber șoferului și, la întoarcere, am mers pe jos până la apartamentul domnului Uehara din Kyobashi. Era singur acasă și citea ziarul. Era îmbrăcat într-un chimono căptușit, în dungi, peste care purta altul scurt - bleumarin cu picățele albe. Mi s-a părut și bătrân și tânăr în același timp. Mi-a făcut o impresie ciudată... impresie pe care mi-ar face-o și o fiară pe care n-am mai văzut-o niciodată. — Nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe ocean. Pe canapea zăcea aruncată, cu căptușeala în jos, o frumoasă jachetă de uniformă bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr cu o înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]