1,790 matches
-
lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o conformație rotundă copilăroasă, unghiul drept dintre bărbie și gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Cu degetele de la picioare umblă pe la șlițul meu. - Stai cuminte... Hai, fată, potolește-te. - Care fată? râde ea, strângându-se cu bărbia-ntre genunchi, s-ajungă cu botul la urechea și gâtul meu. Ajutându-se de mâinile nevăzute, îmi decapsează blugii, pe urmă cu gura începe să tragă de cămașă, făcându-mă să-mi aduc aminte că de la incendiu nu mai găsisem timp să mă spăl (parc-a trecut cine știe cât timp, în realitate n-a fost decât noaptea trecută, deci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oglindă, spre ușa cu geam, care stă însă deschisă, neoglindind nimic. Ghicesc fără greș momentul zilei (după-amiaza, după cinci), după lumina bleu de la televizorul din sufragerie jucând pe o bucată de perete vizibilă din cuibul meu. Sunt și semiîmbrăcat, cu blugii de zi pe sub pătură - dintr-o dorință de a „scoate“ timpul dormit, imediat după trezire sau, dacă se poate, înainte de trezirea deplină, să fiu cu pixul între degete, între dinți, în camera de lucru. Concediul prelungit îmi sincopase ritmul vital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs mi-e dureroasă). Nu reușesc deloc să vizualizez râsul Suzanei. De vreo jumătate de an, călătoream împreună zilnic cu autobuzul firmei, în care ea, cu un aer băiețos, cu șapcă de ziarist, blugi cu turul jos și adidași, se instala pe scaunele de la spate. A trebuit să mă deprind să merg cu spatele spre sensul autobuzului, pentru a observa pe fața ei creolă trăsăturile aspre, nasul ascuțit, ochii mici numai pupile și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
naibii. Sunt niște ani de când Alecs, într-una din povestirile lui abandonate, mă luase ca model pentru personajul lui ciudat care, ud de apa din veceu unde se refugiase din calea dracilor de copii (cum ajunsese să-l stropească pe blugi și maieu apa din veceu e altă poveste, pe care voi încerca s-o rezum îndată), ud de apa din veceu trecea în fața computerului, să-și verse năduful într-o proză scurtă experimentală, și ea pierdută definitiv. Așa: veceul mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu, doar că trebuie să mă duc până undeva! (T. se ridică și face pași mari spre ușa din fund, marcată de graffitis greu de confundat. În veceu, își dă drumul aproape peste mâinile înghețate cu care și-a decapsat blugii. Cât se ușurează, două minute, poate mai mult, are tot timpul să se mire cum a rămas atâtea ceasuri în afara timpului, în cârciuma cu ziduri cărămizii păstrătoare de căldură, și fără să bea. Stația intonează parcă de azi-dimineață un șlagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu ar trebui să‑mi ia mult. Nu am nevoie decât de câteva combinații de haine de bază, pentru o mini‑vacanță în Somerset. Mi‑am făcut chiar și o listă, care ar trebui să facă lucrurile simple și clare. Blugi: două perechi. Ușor. Unii jegoși și unii nu chiar așa jegoși. Tricouri: De fapt, hai să zic trei perechi de blugi. Trebuie neapărat să‑mi iau blugii noi Diesel, sunt atât de cool, chiar dacă sunt puțin cam strâmți. O să‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vacanță în Somerset. Mi‑am făcut chiar și o listă, care ar trebui să facă lucrurile simple și clare. Blugi: două perechi. Ușor. Unii jegoși și unii nu chiar așa jegoși. Tricouri: De fapt, hai să zic trei perechi de blugi. Trebuie neapărat să‑mi iau blugii noi Diesel, sunt atât de cool, chiar dacă sunt puțin cam strâmți. O să‑i port doar câteva ore seara sau ceva de genul. Tricouri: A, și pantalonii trei‑sferturi cu broderie de la Oasis, pentru că încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
chiar și o listă, care ar trebui să facă lucrurile simple și clare. Blugi: două perechi. Ușor. Unii jegoși și unii nu chiar așa jegoși. Tricouri: De fapt, hai să zic trei perechi de blugi. Trebuie neapărat să‑mi iau blugii noi Diesel, sunt atât de cool, chiar dacă sunt puțin cam strâmți. O să‑i port doar câteva ore seara sau ceva de genul. Tricouri: A, și pantalonii trei‑sferturi cu broderie de la Oasis, pentru că încă nu i‑am purtat. Dar ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
port doar câteva ore seara sau ceva de genul. Tricouri: A, și pantalonii trei‑sferturi cu broderie de la Oasis, pentru că încă nu i‑am purtat. Dar ei nu se pun , pentru că practic pot să‑i trec la pantaloni scurți. Și blugii nici nu prea ocupă loc, nu? OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pantalonii trei‑sferturi cu broderie de la Oasis, pentru că încă nu i‑am purtat. Dar ei nu se pun , pentru că practic pot să‑i trec la pantaloni scurți. Și blugii nici nu prea ocupă loc, nu? OK, cred că sunt destui blugi. Pot să mai împachetez oricând alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt prea mult.) — Poftim, zice, după care se uită mai bine la mine. Bex, ce‑i cu tine? — Nimic, spun, roșie la față. Încerc doar să împăturesc vesta asta ca să nu ocupe atâta loc. Am pus deja o geacă de blugi și una de piele, dar nu poți să pui nici o bază pe vremea din septembrie, nu? Vreau să zic, acum e cald și soare, dar mâine poate foarte bine să înceapă să ningă. Și ce se întâmplă dacă Luke și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de vreo douăzeci de ori. După care, cât pot de repede, mă îndrept spre cabina mea și mă schimb în hainele de călătorie. Sunt destul de încântată de felul cum arăt în oglindă. Am un top gen Pucci, cu multe culori, blugi tăiați trei sferturi, cu franjuri, sandalele cele noi, sunt fardată cu nuanțe Gucci (de la reducere, de la Harvey Nichols - la jumătate de preț!) și mult iubita mea eșarfă albastru deschis, Denny and George. Luke are o adevărată obsesie în legătură cu eșarfa asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fiecare dată într‑o casă de oaspeți separată, iar personalul știe să țină un secret. Dar totuși, când intrăm în hol, mă uit bine în jur, pentru orice eventualitate. Sunt o groază de persoane foarte bine îmbrăcate, cu ochelari și blugi foarte trendy, și uite și o blondă care are un oarecare aer de vedetă și, în picioare, în mijlocul holului... Dumnezeule. Mă ia cu fiori pe șira spinării. El e, nu? E Elton John. Elton John în persoană stă chiar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și o cămașă albastră la dungă. — Te schimbi? zic după o pauză. E cu... ținută obligatorie? — Nu, în nici un caz, spune Luke. Mă gândeam doar că nu vrei să cobori cu... hainele astea de pe tine, să zicem. Arată amuzat spre blugii mei trei sferturi, tăiați. Normal că nu! zic râzând, de parcă ideea ar fi ridicolă. Păi. Bine. Atunci o să... mă schimb în altceva. Mă întorc iar la valijoara mea, o deschid, o desfac și mă uit la buretele meu de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe el se pare că nu‑l deranjează că părul ei e lipsit de strălucire și volum. E destul de romantic, cred. Cum stau așa și mă uit la casă, la ușa de la intrare a familiei Webster apare o fată în blugi și cu o coroniță de flori pe cap. Mă privește ciudat, aproape agresiv, după care dispare iar în casă. Evident, una dintre domnișoarele de onoare ale lui Lucy. Probabil e stresată de faptul că am văzut‑o în blugi. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în blugi și cu o coroniță de flori pe cap. Mă privește ciudat, aproape agresiv, după care dispare iar în casă. Evident, una dintre domnișoarele de onoare ale lui Lucy. Probabil e stresată de faptul că am văzut‑o în blugi. Probabil că acolo e și Lucy, îmi dau seama și, instinctiv, îmi întorc privirea. Știu că ea e mireasa, dar, sinceră să fiu, nu sunt din cale‑afară de grăbită s‑o văd. Ne‑am întâlnit doar de câteva ori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
făcută din reiat și ziar, care e chiar drăguță - dar ce se întâmplă când plouă? — Bună ziua, spune un tip care se apropie. E îmbrăcat cu un tricou negru și pantaloni foarte strâmți - complet argintii, cu excepția zonei inghinale, care e din blugi și e foarte... Da. Proeminentă. — Bună ziua, spun, încercând să par cât pot de în largul meu și mai ales să nu mă uit la partea din față a pantalonilor lui. — Toate bune și frumoase? — Da, mulțumesc! Iau o fustă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uși duble modeste, marcate cu 17. Este evident o clădire găzduind mai multe firme mici, însă, în clipa în care trec rapid cu privirea lista cu numele lor, nici unul nu‑mi spune nimic. — Bună! zice un tip cu geacă de blugi, cu o cafea în mână. Vine la ușă, tastează un cod și deschide ușa. Te‑ai rătăcit? Pe cine cauți? Nu prea știu, zic șovăind. O caut pe o tipă care lucrează aici, dar nu mai știu la ce firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cinci... șase. Scotocește printre umerașe, trăgând afară fără comentarii pereche după pereche de pantaloni. — Ăștia sunt pentru când mă simt grasă, spun defensiv, în clipa în care îmi scoate afară vechii mei Benetton cu vedere la gleznă. Și acolo sunt blugi! strig în clipa în care ea începe să caute în partea din mijloc. Blugii nu se pun ca pantaloni! — De unde și până unde? — Știe toată lumea. E de bun‑simț. — Zece... unșpe... — Da... și ăia sunt pentru schi! Sunt cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ăștia sunt pentru când mă simt grasă, spun defensiv, în clipa în care îmi scoate afară vechii mei Benetton cu vedere la gleznă. Și acolo sunt blugi! strig în clipa în care ea începe să caute în partea din mijloc. Blugii nu se pun ca pantaloni! — De unde și până unde? — Știe toată lumea. E de bun‑simț. — Zece... unșpe... — Da... și ăia sunt pentru schi! Sunt cu totul și cu totul altceva. Sunt de sport. Suze se întoarce și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tu, nu aveam așa mare succes. — Ba da! spun neliniștită. Ba sigur că ai fi avut. Suze, faci cele mai frumoase rame din lume. Zău... uite la asta! Înșfac cea mai apropiată cutie și scot o ramă din material de blugi prespălat. Aș fi cumpărat asta chiar dacă nu te cunoșteam. Pe toate le‑aș fi cumpărat! — N‑ai fi cumpărat chiar atâtea, spune ea, înghițind în sec. Ai fi cumpărat, poate... vreo trei. — Ba le‑aș fi cumpărat pe toate. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de la ritualul meu de dimineațè și, oare, de ce s-a oprit Matei meditativ în fața dulapului de haine?! Nehotèrât?! Nu trebuie sè mè îmbrac astèzi altfel că de obicei și ce dacè dupè-masè voi trece pe la Muzeul de Artè?! Îmi trag blugii pe mine, deocamdatè mè închei numai la nasturele de sus, o cèmașè curatè, toate mișcèrile pe care le fac acum le cunosc deja, sunt aceleași mișcèri pe care, de trei ani, de când m-a pèrèsit Corina, le execut cu rigurozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
se afirme în fața șefilor, n-are decât sè se afirme, pe el l-au trimis în Anglia, e un bèiat deștept dar, dar ce?! N-are sclipirea mateianè! Acum mè îmbrac și n-am chef sè discut tocmai de Eugen, blugii și cèmașa, am una albastru deschis, o am de la Corina, nu, nu e nici cèlcatè, îmi amintesc de cèmașa primitè cadou de ziua mea de la mama, o descopèr undeva în dulap, împachetatè încè, are o grèmadè de ace! Uf! e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
podelele compartimentului, își întinde mâna înspre piciorul meu și, mișcându-și vârful limbii peste buze, lingându-și colțurile buzelor, uitându-se în sus, cètre mine, râzând, îmi atinge ușor vârfurile ghetei, strecurându-și apoi degetele pe sub partea de jos a blugilor, încercând sè ajungè la pielea piciorului pe care o ghicește undeva deasupra ciorapilor, atingerile ei pline de dorințè, dar, într-un fel ciudat, extrem de pure, mè liniștesc încet, fècându-mè sè-mi recapèt puterea, aplecându-se cu capul peste piciorul meu, îmbrèțișându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]