970 matches
-
a fost destul de amărâtă, nimănui nu-i este permis a uita această parte fragedă a vieții. Este oaza de puritate, de visuri și speranțe a fiecăruia dintre noi. Este momentul spre care te întorci întotdeauna cu plăcere, cu bucurie, cu boare de nostalgie și pe care, dacă ești îndemnat, îl istorisești celor dispuși să te asculte cu mult lux de amănunte. De la părinții și frații mei mai mari am învățat limba maternă, acea vorbă domoală de moldovean cu inflexiuni calde și
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
spun că, dimpotrivă, era toamnă, când se coc strugurii. Oricum, era o zi cum sunt multe în zonă, adică obișnuită. Dintr-o dată, însă, cerul a început să se afume. Era pe amurgitelea. S-a trezit din senin și o boare de vânt, care ușor-ușor s-a întețit și a devenit mai întâi vânt în toată regula, apoi furtună în toată puterea cuvântului. Oa- menii nu s-au speriat, pentru că prin acea parte de Franță asemenea fenomene nu sunt prea rare
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
concluzia că asfaltul orașului a dat rod bogat în primăvara asta, fiindcă alături de struguri și piersici se mai înghesuiau și alte fructe de alte naționalități. Un fel de "ONU al trufandalelor" se răsfăța în vitrine. Mirosul crud al fructelor și boarea discretă de parfum fin al femeilor subțiau [neinteligibil] lozinca pe care o învățasem pe vremuri la școală, precum că Occidentul ar fi cam putred [s.n.]. Oricum, structura noastră de beton armat a rezistat șocului... După ce am consumat câteva porții bune
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Postdoctorală a Universității din Chicago și pot spune că nimic nu mi s-a părut mai greu în viață decât să țin în frâu o clasă de elevi neastâmpărați de la un liceu industrial, bine hrăniți, cu energie, neatinși de vreo boare de educație și bună cuviință, lipsiți de cei șapte ani de-acasă. În plus, sunt scandalizat cum de nu sunt dați afară din învățământ impostori pensionabili, plagiatori sau indivizi dovediți pentru hărțuire sexuală (toate trei, delicte pentru care, în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
29 august Eliade scria: "După amiază, plimbare cu vaporul. Golful, "portul" (atât de minuscul că l-ai fi luat drept un debarcader), pădurea de brazi, cabanele pentru saună, hotelul. Ne plimbăm pe mal, printre stânci. (...) amurgul de o neînțeleasă melancolie; boarea care coboară deasupra apelor. Superbe păduri de brazi și mesteceni"750. O zi mai târziu, Eliade scria câteva rânduri despre literatura finlandeză contemporană și despre noua orientare a școlii finlandeze de folclor despre care mărturisește că și-ar dori să
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
al pierderilor esențiale. Se cristalizează aici o opoziție între un strat candid, copilăresc al sensibilității și duritatea realului. Conștientizarea acestei opoziții accelerează procesul de maturizare. Primele două strofe stabilesc cadrul desfășurării dramei: un decor apăsător, cvasi-halucinant: „Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit și a curs pe pământ. A rămas cerul fierbinte și gol Cioturi scot din fântână nămol.” Stabilirea atmosferei se realizează prin aparent nemotivata cruzime existentă în evocarea fiecărui detaliu, cruzime care aparține, în realitate
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
un aer tonic și proaspăt de înălțimi. - În preajma mea e numai liniște și pace, un cer albastru mă acoperă, zumzet de gâze în lanuri de grâu, - Deasupra mea seninul cu nori de vată. - O toropeală plăcută mă năpădește ca o boare marină, precum foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare... - O lumină diafană mă împresoară încet, încet, încet, - Se stinge orice zvon în jurul meu... - Lumina se pierde treptat, ca umbrele estompate în noaptea polară... - Culorile sunt mereu, mereu mai stinse... - Liniște, greutate
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
în Ereb, care e un câmp de asfodele, unde sufletele lor fantomatice rătăcesc fără un destin tocmai precis. Eroii, din pricină că sunt rude cu zeii, merg în câmpiile elizeene, unde viața e dulce, zăpada nu cade, nici ploaia, iar oceanul respiră boarea suavă a zefirului, care îi împrospătează. Paradisul grec însă se boltește magnific în cerul filosofici, în lumea imaterială și veșnică a ideilor platonice, care vor exercita o atracție nesleită asupra cugetătorilor și artiștilor tuturor veacurilor ulterioare. E oare nevoie să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un echivoc de omenesc și neomenesc, de omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pământ; e balaurul păcatului care devastează cosmosul nostru sufletesc. Și fiind în cerul creștin, raiul și-a lăsat urmele strălucitoare în această lume și ele există în pofida păcatului. Când aprofundezi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu se însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. În cer, cântă Biserica ortodoxă, nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. În înțeles creștin, androginul e frumusețea nemuririi adiată de boarea iubirii dumnezeiești. Nostalgia acestei vieți descoperite de Fiul lui Dumnezeu deasupra lumii noastre de durere și de moarte stârnește eroismul asceților de a renunța la clipa de acum și de aici pentru împărăția cerurilor. Ascetismul e un proces de dezasimilare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și fără sfârșit, a veșniciei. Dar precum în materia din care e făcută poartă principiul nimicniciei, tot astfel în sensul ce strălucește din ea arde o rază coborâtă din marea amiază. Prin vraja ei, respirăm în restriștea pământului ceva din boarea suavă a paradisului. Chemarea gemului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a le pune, prin seducția simbolurilor plăsmuite, în fața veșniciei. Căci dacă frumusețea e numele lui Dumnezeu și realitatea ci transcendentă e învestită cu acea inefabilă putere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și scenă a fărădelegilor celor noi. Unii sunt Înfășurați de o mantie, de o pelerină diafană, alții au doar un guler, un șal, o cingătoare, iar unul e strunit de un gușter. Mulți văd fuioare fumurii, alții simt doar o boare, o idee, o impresie. Mari și mici, importanți și insignifianți, oficiali expirând putere sau supuși neimportanți, cu toții sunt stăpâniți de o forță malefică ce acționează din umbră, uneori crudă, acaparatoare, alteori disimulată În iubit, concubin, protector calin. Fantoma e simbolul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
șantier, la Împărțirea sculelor, să luăm un hârleț ascuțit, cu coada lucioasa și o roaba care să nu scârțâie din toate Încheieturile). Prima noastră zi de lucru a fost o zi de vară dobrogeana, cu aerul uscat și cu o boare fierbinte ce venea de pe Bărăgan, așa că toată lumea simțea nevoia să bea apă. Din fericire, apa era din belșug pe șantier; din loc În loc erau amplasate butoaie mari pline cu apă rece și proaspătă, adusă cu cisternele de la Cernavoda; cui Îi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se Înfățișa: pustnicul de sus, din Lenzkirch, călare pe un măgar scund, trecea printre ei, fără a Întoarce capul nici În stânga, nici În dreapta. Cu bărbia proptită În piept, cu barba albă și lungă, la fel ca pletele neîngrijite fluturând În boarea ușoară a muntelui, se ținea drept În șaua scorojită de vremuri, murmurând ceva de neînțeles. În fața lui, sutanele cafenii se dădeau grăbit deoparte, alcătuind o adevărată uliță vie. Călărețul se Îndreptă spre scara cea mare, unde părintele stareț se grăbi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a prăbușit vecia. Pe marginile gropii, În bâlciul de morminte, rămân să plângă plopii." (T. Arghezi) 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ Dar nu ploua. Era o căldură sufocantă, înăbușitoare. Aerul era fierbinte, aproape irespirabil. "Seceta a ucis orice boare de vânt Soarele s-a topit și a curs pe pământ." (N. Labiș) Această viziune metaforică imaginată de poet este unică în poezia română și probabil și în cea universală. Munți de lavă solară curgând pe suprafața Terrei și transformând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
paroh de la 1937. Cooperator: Arcadie Huța, născut 1909, diacon 1933, preot în 1934. Cântăreț: Grigore Vrănău, născut l898, provizor 1923, definitiv-1928. Gimnaziu profesional de 4 clase și o școală de 4 clase în Sâhlea. Familii 564, suflete 1835. GuraHomorului cu Bori, Vârvata și Codru. (Prefectura Câmpulung, plasa, poșta și gara). Biserica parohială „Sf. arhangheli Mihail și Gavriil”, zidită 1885 de parohieni și fondul bisericesc. Casa parohială de cărămidă, sesia 12 ha. Sesia cântărețului 3 ha. Sesia ponomarului l ha. Paroh: Vasile
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
preot în 1900, paroh dela 1921, iconom 1926, protopresviter 1935. Cântăreț: Vasile Flocea, născut 1884, provizor 1908, definitiv 1911. Un gimnaziu mixt de stat și un gimnaziu industrial de fete, 2 școli primare de câte 7 clase și o clasă (Bori). Familii 245, suflete 1024. * Anuarul conservatorului de muzică și artă dramatică din Cernăuți de la 19241928, Editura conservatorului, Tipografia Hornik & Birnbaum, Cernăuți, strada I. Flondor 1., întocmit pe baza hotărârii Comitetului școlar al conservatorului, luată în ședința de la 2 martie 1925
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sentiment de pace, care, de data asta, nu mi-l impusesem. Era autentic. Odată ajuns în casă n-am simțit nici un fel de teamă; nu se mai simțea nici un fel de trepidație. Resimțeam schimbarea; ceva fusese eliberat. Adia o nouă boare, o lipsă de tensiune, o diferență care nu era palpabilă dar reușea cumva să-și impună prezența cu mare forță. Am fost surprins când Victor a ieșit alergând din bucătărie, să mă întâmpine în holul de la intrare. Scăpat din adăpostul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din cerul veșniciei Când pacea se întinse în urma bătăliei. Era parcă spre seară ș-ai noștri toți cu fală Făceau în Etropole intrare triumfală În bivuac oștenii se așezau cu grabă Bătea zefirul dulce c-o adiere slabă... Și vechea boare-a nopții din zeci de bivuace Când pe batalioane porneau toți să se... Venea infectând somnu seninului maior Și cum dormea supt cortu-i ca un copil ușor, Avu un vis de groază, de sânge și venin Sfărmând duioasa pace din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
miezul zilei deși soarele strălucește din plin ai nevoie de cămașă nu numai pentru a te proteja de razele soarelui dar și de vântul ce suflă destul de tare. Clima este mult diferită de canicula de la noi când nu adie o boare de vânt. Am mâncat multe alune și fructe uscate dar tot îmi este foame. Aștept cu nerăbdare cina de la 19:30, eu, care de cele mai multe ori mănânc de două ori pe zi. în seara aceasta vreau să servesc împreună cu pelerinii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
unei lumi pentru binele căreia noi suntem răspunzători. Știu că acesta reprezintă un risc ce costă mult, dar dacă păstorul nu împărtășește condiția turmei, devine un mercenar. Iar s-a lăsat seara, luna este deja pe cer, adie și o boare plăcută de vânt, dar pelerinii nu dau semne că le-ar fi somn, și este ora 22. Dar este un meci de fotbal, Italia-Spania, și mulți se uită la acest joc la televizorul din așa-zisa bucătărie. Laguna de Castilla
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cine-i la zid. Buchetul e gata. Lumea e multă. Mă bucur s-ascult cu tine un lied. Plumbul sfâșie cârpa din piept. Voi pune-o lumânare în sufragerie. Sergentul dă ordin. Soldații stau drept. Pe câmpul de maci o boare adie. Așteaptă-mă seara. Vin pe la zece. Soldații-s în cazarmă. Gloata se-mprăștie. Mortul atârnă în frânghii. Petrece. Vom fi întreaga noapte și altele o mie. Orașul stă la masă. E ora pentru cină. Se-ntunecă tot roșul pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zic) și nu aș fi avut ideea nefericită să emigrez din Țara Maramureșului în Capitala României. Omul de aici e unul strict local, mărunt, fărâmițat, viețuitoarea speriată de câmpie, gata s-o ia în toate direcțiile la cea mai mică boare de vânt, n-are verticalitate și monumentalitate, e o ființă rizomatică. Uite, chiar și la nivel etnografic, cântecele din Maramureș au o structură care ating arheul, stratul freatic de universalitate al sufletului uman, la fel ca formele de artă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
convingătoare. Cât a stat pe dormeza cu arcuri vechi, așa întins cu fața în sus și cu ochii țintă în tavan, un nou sentiment s-a născut în inima lui, un sentiment care la început era ceva firav, ca o boare și repede a crescut în el, a prins rădăcini și l-a subjugat - frica. Frica a început cu o întrebare: dacă prinde taică-său de veste că lipsește pistolul, că el a umblat la ascunzătoarea din pivniță și a luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]